Azi va spun o reteta, desigur ca va spun o reteta. Chiar o reteta cu mareee si lungaaa traditie in familia mea – Rulouri de foitaj cu crema de vanilie. Dar, mai mult decat o reteta, aceste rulouri inseamna anii ’90 si zilele faine petrecute cu ai mei, pe vremea cand inca eram toti 4 si apoi cand am ramas doar noi 3.

Mama avea un casetofon rosu dublu in bucatarie, pe frigider. N-o sa-l uit in veci! Era Sharp, o firma wow la vremea respectiva, si ii tinea mereu companie cand gatea. Desigur, eu il foloseam in principal pentru a-mi inregistra de la radio, peste casetele ei cu colindele lui Hrusca, melodiile cele mai noi. Era la Radio Contact o emisiune de dedicatii, asa ca imi dedicam singura melodii (sau maxim fratelui meu) si apoi stateam geana langa casetofon, sa o inregistrez. Cu tot cu dedicatie si jingle-ul radioului, dar ce mai conta, aveam minim un refren curat pe caseta!

Cand imi terminam aceste mix-tape-uri fabuloase, casetele ajungeau in Walkman-ul meu Sony, tot rosu, ca doar Rares avea albastru, care functiona cu baterii 777, cumparate din piata de la rusi si caruia veci pururi amin nu-i mergea o casca. Era lipita cu scotch si paradita, dar pe vremea aia…ce mai conta? Desigur, bateriile 777 rezistau cam 2 ore, asa ca nu ma riscam sa derulez sau ceva, insa aveam mereu o carioca la indemana, al carei capac se potrivea perfect in dintisorii casetei si derulam cu o indemnare inimaginabila!

Pe fundalul emisiunii de dedicatii si a melodiilor ca “This is the rhythm of the night, the night, oooohhhhh yeah, the rhythm of the night!” a lui Corona, se desfasurau sesiunile de gatit toti impreuna, mai ales sambata. Ca doar aia nu-i gospodina care nu pune pe masa de duminica o prajitura de casa! Si pe aceste fundaluri sonore s-a nascut si reteta de azi – Rulouri de foitaj cu crema de vanilie.

Inainte sa trec la reteta, vreau sa va spun ca urmeaza la Cluj unul dintre cele mai dragi evenimente, cu o incarcatura emotionala speciala pentru mine. WE LOVE RETRO este petrecerea care se tine an de an in Cluj, cea mai mare petrecere retro din tara. Am dansat aici, de-a lungul anilor pe “Bailando, bailando” a lui Loona, am tresarit la primele acorduri din “Lonely” a lui Nana si am sarit de nebuna pe “I got the power” a lui SNAP!

Anul acesta, pe 18 noiembrie 2017 e a-4a editie WE LOVE RETRO! Mai multe informatii gasiti AICI: http://bit.ly/2zwU5g7 si, desigur, in afisul de mai jos! 🙂

Cine canta? Sau mai bine zis “cine-mi bucura sufletul anul acesta?” Pai, sa vedem:

• un Haddaway cinstit si al lui “what is love? Baby don’t hurt meeee, don’t hurt me, no more!”
• iubitii mei 2 UNLIMITED si al lor “no no, no no no no, no no no, no no, there’s no limit!” (am numarat “no-urile” si va garantez ca am scris corect!)
• un pic (mai mult) de “Haide vino inapoi-poi, sa fim iar amandoi-doi, vino la mine, vreau sa fiu iar cu tineeee” a dragilor N&D care mi-au marcat copilaria
• musai un “tu Alin Alin Alin, numai tu Alin, inima tu mi-o alini, tu Alin, Alin, Alin” a celor de la Sweet Kiss. Si da, din nou am numarat Alinii si va asigur ca am cantat corect! 🙂
• Corona si ritmul noptii de care va spuneam mai sus, piesa perfecta pentru rulat cornulete

✪ CONCURS ✪

Pentru ca imi doresc foarte mult sa veniti alaturi de mine la WE LOVE RETRO 2017 am pentru voi o invitatie dubla la WE LOVE RETRO 2017! Va astept pe pagina de Facebook Teo’s Kitchen sa vedeti cum o puteti castiga:

ACUM putem sa trecem cu adevarat la reteta de RULOURI DE FOITAJ CU CREMA DE VANILIE 🙂

Formele speciale pentru rulouri le gasiti la magazinele de tip metalo-chimice sau in hypermarket-uri, la raionul cu tavi si ustensile pentru bucatarie. Desigur, mama avea niste bete de lemn facute special de bunicul meu, pe care le invelea in staniol…ca in anii ’90, desigur! Eu nu ung formele deat la prima folosire si asta foarte putin. Sa nu uitam ca aluatul de foitaj este un aluat pe baza de unt, deci ar trebui sa nu se liepasca, mai ales daca este un aluat de caitate.

Taiem aluatul fasii de cca 1cm latime si il infasuram in jurul formelor. Il ungem apoi cu ou batut, ca sa “lipim” totul. Coacem rulourile 18-20 minute, in cuptorul foarte bine incins (eu le coc la 220°C). Rulourile trebuie sa fie usor rumenite. Le lasam sa se raceasca foarte bine. In general, eu fac rulourile si le umplu doar a doua zi.

Intr-un castron incapator punem galbenusurile, zaharul tos, miezul de la pastaia de vanilie. Amestecam foarte bine cu mixerul, cca 10-12 minute la viteza mare, pana avem o crema de consistenta unei alifii, in care nu se mai simt granulele de zahar. Galbenusurile trebuie sa devina albicioase si sa isi dubleze volumul. Adaugam faina si amestecam foarte bine cu mixerul. Punem si laptele, care trebuie sa fie caldut. Turnam laptele in fir subtire, amestecand constant cu mixerul.

Punem crema obtinuta pe foc, la baie de abur sau intr-o cratita cu fund dublu. Fierbem crema la foc mic, amestecand foarte bine, astfel incat sa nu se lipeasca de fundul cratitei. Crema este gata cand are consistenta unei budinci. Pe masura ce sa raceste, se va intari tot mai mult. Punem crema fierbinte intr-un vas si o acoperim cu folie alimentara, astfel incat folia sa atinga suprafata cremei. Astfel crema nu va face crusta.

Cand crema se raceste la temperatura camerei, o lasam minim 2 ore la frigider (de preferinta peste noapte) inainte de folosire. Punem crema intr-un pos (mama ar zice intr-o punga rezistenta pe care o taiem apoi la un colt). Umplem rulourile cu crema de vanilie si le pudram cu zahar.