Fara prea multa introducere, una dintre acele retete culinare fara de care copilaria nu ar fi avut sens. Pe noi ne duceau bunicii la cofetarie la Mercur, acolo la noi in cartier, in Gheorgheni. Era o cofetarie comunista, frumoasa, cu scaune si mese din fier forjat si mese rotunde de sticla. Prajitura mea preferata era Porumbita, inca nu am gasit o reteta care sa fie valabila si aproape de adevar, asa ca, daca vreti si daca o stiti, va rog sa mi-o spuneti si mie. Pana una alta sa revenim la reteta de savarine. Au fost o co-productie Teo’s Kitchen – Pofta vine gatind, in sensul ca eu si Cori, prietena si confidenta si stalpul meu cand am nevoie, am decis ca savarinele sunt o activitate superba de duminica dupa-amiaza. Si nu numa atat, dar Cori a si adus oua de casa, de unde puteti vedea cat de galbene si frumoase sunt galbenusurile. Au fost bune, am mancat cu mare drag!
Ingrediente:
– 5 oua
– 80g zahar pudra
– 5 linguri pesmet
– coaja rasa + sucul de la o jumatate de lamaie
– 200g zahar
– 250ml apa
– o fiola esenta de rom
– frisca
– fructe confiate sau proaspete pentru décor
– unt si pesmet pentru uns formele
Amestecam bine galbesurile cu zaharul, coaja si sucul de lamaie pana avem o crema de consistent unei alifii. Separat, batem spuma albusurile. In crema de galbenusuri se incorporeaza treptat pesmetul, apoi spuma de albusuri, amestecand usor cu o spatula, ca sa fim siguri ca nu iese aerul din compozitie si savarinele o sa creasca frumos. Ungem formele pentru savarina cu unt si le tapetam cu pesmet, incingem cuptorul la 160°C.
Umplem formele pana sus si coacem savarinele 10-12 minute sau pana sunt frumos crescute si un pic rumenite. Pana savarinele stau la cuptor, noi nu stam degeaba, desi e tentant, ci facem siropul din apa, zahar si rom, pe care le punem la fiert pana avem un sirop lucios. De aici, treaba e simpla: lasam savarinele sa se raceasca si avem doua optiuni: fie le taiem capac si le insiropam, fie daca sunt mai mici, cum sunt ale mele, le scufundam cu totul in sirop, ca sa stim o treaba.
La final e vremea de pus frisca si fructe si ce mai avem la indemana. Au fost dementiale, jur! Va pun si poze cu primele savarine facute de mine ever, pe care le-am facut in forme mai mari si le-am umplut si cu dulceata, ca sa fiu sigura ca o sa explodam de atata dulce 🙂
Teo draga, pot sa pun aluatul de savarine intr-o tava de briose normala, din teflon? Se strica ceva la forma sau ies ok?
Multumesc, te pup!
din pacate nu ies la fel, adica la forma ma refer, dar daca nu ai forme de savarine…
Uaaai, Porumbita! Prajitura mea preferata din toate timpurile si de care foarte putina lume a auzit (cel putin la cine spun de ea, se uita la mine ca la luna). Daca cumva gasesti reteta, dau orice s-o obtin si eu 😀
Pana una-alta ma delectez cu reteta de savarina.
Seamana izbitor cu acele prajituri pe care le mancam acum 10-15 ani, iddea cu fructele confiate e geniala.
Felicitari pentru ideie/i !!!
Draga Teo,
In primul rand felicitari pentru pasiunea cu care detaliezi fiecare reteta. Saptamana aceasta am incercat pentru prima data o reteta de cheesecake. A iesit demential!!! :*
Acum ca tot am prins curaj ma tenteaza tare mult sa fac savarine. Imi poti spune, te rog, cate mini savarine ies?
Multumesc
Teo, draga mea, pot sa pun aluatul in forme de muffins ? N-am una din silicon ,asa ca ar trebui sa pun si hirtie pt muffins ,nu ? Merci.
Yummi!
Cum fac savarina daca nu am forme?
gasesti la magazine forme de unica folosinta, din aluminiu. e singura varianta 🙂
Foarte foarte bune! Le-am facut si imediat le-am mancat aproape pe toate. Am facut in forme de briose de silicon. Au iesit mai mititele, dar foarte gustoase! Cu siguranta le voi mai face 🙂
Iulia draga, sa va fie de cel mai bine, ma bucur foarte mult ca v-au placut!