Unde mancam in Sibiu?

Dragii mei, nu-s eu TripAdvisor, nici critic culinar, nici vreun expert ca sa luati parerile mele de mai jos ca litera de lege, dar sunt un foodie, un om pasionat de mancare buna si, oriunde merg in lumea asta mare, imi place sa experimentez, sa incerc mancaruri noi, sa gust preparate din restaurante cunoscute sau mai putin cunoscute. In weekendul nostru prelungit la Sibiu am mancat in 4 restaurante diferite, la care am ajuns prin recomandari sau din pura intaplare, care au fost ok, mici dezamagiri sau mari suprize. Sper sa aveti rabdare sa cititi tot articolul, indiferent ca mergeti la Sibiu in viitorul apropiat sau nu 🙂 Mai urmeaza un mic articol despre unde ne-am cazat si cum a fost Sibiul vazut prin ochii mei in cele 3 zile si jumatate petrecute acolo, 3 frumoase zile de sfarsit de vara. Asa ca, daca m-ati intreba pe mine “Unde mancam in Sibiu”, v-as raspunde asa: 

Restaurant Hermania Sibiu ne-a fost recomandat de mai multi omuleti, atat Sibieni cat si turisti. Pentru cei care traiesc cu impresia ca Hermania, fiind descris ca un restaurant cu specific traditional, este un restaurant cu sarmale, mititei &co, imi permit sa va spun ca sunteti in eroare. Restaurant Hermania are specific sasesc si, din punctul meu de vedere, ilustreaza tot ce e mai fain din punct de vedere culinar in zona aceasta a Transilvaniei.

Bucatele sunt preparate cu produse din productia proprie de la Complexul Albota (care cuprinde Pastravaria Albota si Fermele Cartisoara si Poienita) un complex cu pasuni de peste 1000 hectare, unde se cresc peste 2000 de animale, de la vaci, bivoli, bovine Angus, oi, capre, cai si pana la iepuri si rate. In complex exista brutarie proprie, afumatoare, macelarie, atelier de prelucrat lapte si atelier de branzeturi. Toate acestea se regasesc sub diverse forme in meniul de la Hermania Sibiu. Portiile sunt, intr-adevar, putin prea mari (din punctul meu de vedere) si daca mananci un aperitiv sau ciorba, e cam greu sa intre si un fel principal si cu atat mai putin un desert, ceea ce e mare pacat, pentru ca ar fi multe preparate de incercat.

Ce am mancat noi? Doua preparate au fost cu adevarat notabile si pe care le recomand spre incercare, spre deliciul papilelor voastre gustative 🙂

1. Ciorba svabeasca de burta, o ciorba total diferita de ciorba de burta traditionala cu care suntem noi obisnuiti. Este o ciorba de burta rosie, acrita cu bulion si cu adevarat deosebita. Am comandat o singura portie si a fost bataie pe ea, nu mai pridideam cu lingurile 🙂 Burta in sine avea un gust deosebit, efectiv se topea in gura iar zeama era perfecta, cremoasa, nici prea dulce, nici prea acra. Bun, bun, Doamne ajuta!

2. Tartar de pastrav, o revelatie pentru mine, facut cu pastrav usor afumat, din pastravaria Albota, de care va spuneam mai sus. De cand am primit farfuria mi-a placut “explozia” de culori din ea si m-a impresionat apoi prin gust. Decorat cu icre proaspete de pastrav, ardei tocat marunt, verdeata, servit alaturi de unt de casa si paine prajita (tot homemade). De incercat cu siguranta la Hermania!

3. Luca si-a dorit carnaciori cu piure. Sigur, nu arata a nimic deosebit, insa carnatii in sine, din carne de oaie, au fost foarte aromati gustul a fost excelent.

4. Tigaita sasului, un preparat destul de greu pentru stomac si mult prea consistent pentru a-l duce la bun sfarsit, este un mix de carnaciori de oaie, plescoi, kaizer, slanina, prajite toate si apoi, cand s-au rumenit, au spart deasupra 2 oua sanatoase si au rumenit alaturi ciuperci si ardei gras. Foarte buna carnea, se simte ca sunt produse artizanale de cea mai buna calitate. Este cu siguranta un preparat pe care un singur omulet nu il poate manca singur sau cel putin nu la cina.

5. Miel cu tarhon si sos de vin rosu. Mie personal mi-a placut, sosul in mod deosebit, iar la carnea de miel am apreciat gustul – era o carne foarte frageda si foarte bine gatita. Din pacate, garnitura nu a fost cea mai reusita dar, ca norocul, imi pastrasem paine prajita de la tartartul de pastrav si am avut ce sa “intind” in sosul delicios.

Impresionant? Toate produsele din carne si branzeturile, painea si socata/limonada facute in casa, grija pentru aceste produse atent mestesugite si pe care le puteti si cumpara din restaurant. Da, in restaurant Hermania exista un frigider plin cu diverse tipuri de carnati, slanina, branzeturi, pastrav si icre de pastrav, dulceturi, toate productie proprie Albota. Preturile sunt ok pentru produse artizanale, asa cum se vede in poza de mai jos. Noi am cumparat plescoi si, recunosc, am luat si o bucatica de slanina afumata, dar numai ca sa verific daca e mai buna (desi nu prea cred ca e omeneste posibil) decat slanina facuta de unchiul Stefan, la Aschileu 🙂

Dezamagitor? Da, am avut si o mare dezamagire, din pacate: piureul de cartofi, care a fost garnitura si pentru carnaciorii de oaie dar si pentru mielul cu tarhon a fost o dezamagire totala: fie a fost piure instant, facut din fulgi (desi mi-e greu sa cred asta, avand in vedere grija fata de produsele traditionale despre care va spuneam mai sus), fie a fost facut la blender si cu prea mult lapte/unt (tind sa cred ca aceasta e varianta corecta) pentru ca avea o consistenta ciudata, mult pea moale, oarecum lipicios si fara gust. Pacat. Erau mai buni niste cartofi natur sau copti decat un piure nereusit, care in loc sa completeze niste bucate chiar faine, ne-a lasat pe toti usor dezamagiti.

Ne-am fi dorit sa incercam si deserturile de la Restaurant Hermania, insa am fost mult prea plini pentru a mai ajunge si la desert. Exact cum va spuneam mai sus, daca portiile ar fi putin mai mici, ar fi perfect. Desigur, asta e doar parerea mea, pentru ca, nu-i asa, foarte multi oameni aleg restaurantele cu portii imense, ca sa simta ca…mananca de toti banii. Insa eu consider ca este o risipa si de ingrediente (pentru ca, de cele mai multe ori, nu reusesc sa termine tot din farfurie) dar mai ales o risipa de experienta culinare si, datorita unei portii imense de “ceva”, orice ar fi acel ceva, nu ne mai putem bucura si de alte preparate din meniu si pierdem sansa de a incerca ceva nou. Parerea mea de gospo, desigur 🙂 Una peste alta, un restaurant foarte OK, depinde asta foarte mult si de gusturile voastre si aprecierea pentru mancarea si produsele traditionale, dar cu singuranta de incercat ciorba svabeasca de burta si tartarul de pastrav!

La Restaurant Kulinarium am ajuns tot prin recomandari si mai ales dupa ce am citit articolul lui Ciulea. Da, restaurantul Kulinarium din Piata Mica arata intr-un mare fel, se vede atentia pentru detalii in tot ce inseamna decor, este impresionant in interior iar in ceea ce priveste terasa e foarte frumoasa privelistea, poti sta linistit la o cafea si sa priveste oamenii din piata, forfota Sibiului, casele din jur si turnul. Ne-am asezat la masa, a durat mult pana ni s-a luat comanda si apoi mult pana a venit comanda. Da, destul de mult si inteleg ca foarte multa lume s-a plans de acest aspect. Multi ne-au spus insa ca mancarea este foarte buna, dar, din punctul meu de vedere, este o exagerare sa spunem ca e “foarte” buna. E ok 🙂

Ce am comandat?
1. Mix de bruschette – bruschette cu rosii, cu rosii si somon, cu rosii si prosciutto crudo. Aratau bine in farfurie, nu au impresionat prin gust, au fost chiar destul de seci, din pacate. Spun din pacate pentru ca avea asteptari mari (da, aici am gresit eu pentru ca mi-am facut asteptari) si m-am dezumflat de la aperitiv. Rosiile erau pur si simplu taiate cubulete si puse pe felia de paine prajita, razuit parmesan deasupra, presarat ierburi, pus o felia de prosciuto sau de somon afumat. Rosiile nu erau nici macar foarte bine coapte ca sa fie dulci si zemoase, deci daca nu iti faceai tu un dressing de ulei de masline, balsamic sau ce mai aveai la indeamna pe masa, nu ar fi avut gust, in afara de cel dat de prosciutto si somon. Nu tu aroma de usturoi, nu tu paine crocanta si rosii suculente. Sec si atat. Pacat. Da, am scris un sfert de pagina despre bruschetta, un preparat banal dar care poate si trebuie sa fie delicios. Bruschetta e mult mai mult decat o paine prajita cu niste rosii si m-am necajit ca nu am vazut asta la un restaurant atat de recomandat ca si Kulinarium.

2. Ficat de vita cu mere, sos vin si garnitura de cartofi taranesti. Aici a fost un preparat castigator. Ficatul de vita foarte bine gatit, sosul dulce-acrisor, un preparat de toamna care mie mi-a placut foarte mult. Poate sosul putin prea dulce dupa gustul nostru, dar aici e relativ, in functie de gusturile fiecaruia. Ficatul in schimb, absolut minunat. Un preparat pe care cu siguranta l-as mai comanda!

3. Pizza salami a dorit Luca si i-a placut pizza pe care a primit-o (a cerut extra toping de porumb), am gustat si noi, ne-a placut si blatul si topingul si sosul de rosii servit langa.

4. Faimosii papanasi fierti de la Kulinarium. I-am incercat pentru ca toata lumea i-a laudat in review-urile de pe net si inteleg ca pentru cei obisnuiti cu papanasii prajiti, cei fierti sunt ceva inedit. Da, chiar au fost buni papanasii in sine, moi, de consistenta perfecta. La interior. La exterior insa nu mi-a placut ca erau dati prin pesmet si atat, care s-a intarit si a facut o crusta foarte seaca, pe care a salvat-o insa garnitura de smantana si dulceata de afine. In Ardeal in general si in zona Clujului in mod special se pregatesc papanasii fierti, Buni Sia si mama ii fac de cand imi pot aduce aminte, am mancat la cel putin 10 case in afara de a mea, deci spun in cunostinta de cauza ca la final, papanasii fierti se dau prin pesmet prajit amestecat cu putin ulei, zahar si putina scortisoara. E total altceva. Una peste alta? Buni papanasii fierti de la Kulinarium, dar mai buni ii face mama Lucia. Cu siguranta, daca nu as fi avut termen de comparatie, i-as fi apreciat mai mult 🙂

La mesele de langa am vazut platouri cu toba, slanina si mezeluri traditionale, surf and turf ardelenesc, diverse preparate la tigaie. Nu as spune ca am fost tentata in mod deosebit de ceva si nu stiu daca as reveni la Kulinarium. Servirea destul de slow incat sa apuci sa te plictisesti. Dar, inca o data, decorul superb 🙂

Pardon Cafe Sibiu este un local mai mult decat simpatic, boem si foarte chic, pe Strada Cetatii, cea cunoscuta ca “strada cea mai frumoasa din Sibiu”. Intr-adevar este un loc idilic, cu o intrare flancata de flori multicolore, care striga “varaaaa!” cu fiecare petala. Pardon Cafe & Bistro ne-a fost recomandat de localnici si alti turisti deopotriva, dar mai mult ca sigur ne-am fi oprit aici si din proprie initiativa pentru ca e un loc pe sufletul meu, asa cu
m sper ca am reusit sa ilustrez in pozele de mai jos. Accente interbelice, atentie la detalii, atomosfera calda, incarcatura istorica, mancare buna, personal simpatic, toate le-am gasit la Pardon.

Ce am mancat la Pardon Cafe?

1. Supa crema de ciuperci (desi as fi vrut sa o incerc pe cea de spanac, nu era disponibila, ceea ce n-a fost prea dragut, fiind ora 13, deci era ideal sa fie disponibil tot ce era in meniu). Chiar daca a fost a doua alegere, supa crema de ciuperci nu a dezamagit, am simtit si ciupercile de padure, consistenta a fost foarte ok si mi-a placut mult ideea de a servi crutoanele intr-un borcanel chic. Mi-ar fi placut sa fie si crutoanele aromate si nu doar paine uscata, eu asa m-am obisnuit sa le fac, stropite cu putin ulei de masline, condimentate cu sare, piper si diverse in functie de supa sau salata la care urmeaza sa le adaug (usturoi, boia afumata, ierburi aromatice, parmesan etc) si probabil e defect profesional, insa eu cred ca niste crutoane aromate completeaza bine orice supa crema.

2. Tortellini cu bacon, spanac si smantana au fost alegerea lui Luca si…se poate sa ii fi furat si eu cativa..mai multi. Babay soanac proaspat, un bacon foarte aromat, tortellini foarte buni, smantana cat sa lege bine pastele fara a le incarca. Ne-a placut amandurora toata combinatia din farfurie si ne-am declarat multumiti de alegerea facuta 🙂

3. Ceafa cu sos dulce afumat si cartofi cu rozmarin. Insa ceafa nu a avut de-a face cu ceafa traditionala pe gratar, a avut un sos excelent, nici prea dulce, nici prea afumat. Cartofii la fel, foarte ok. A aratat bine in farfurie, gustul a fost pe masura, portia de dimensiuni ok pentru un barbat infometat.

4. Ecler am ales la desert, unul singur pe care l-am impartit toti 3. Deserturile de la Pardon Cafe sunt foarte fain expuse, intr-un figider in care se rotesc si iti trec asa, sirete si insinuante pe sub nas, iti fac cu ochiul si te tenteaza sa te asezi la una din mesele de pe frumoasa terasa si sa te bucuri de cateva clipe de liniste. Eclerul a fost bun, nu stiu daca e facut la Pardon sau  nu, dar a fost un desert foarte bun 🙂

Mai mult de jumatate din placerea de a manca la Pardon e data de decor si de asezarea idilica, deci e un loc in care vom reveni cu siguranta, indiferent ca mancam sau nu, atmosfera e foarte faina.

Restaurant Syndicat Gourmet Sibiu. Am ajuns aici in prima faza din intamplare, pentru ca am eu o pasiune cu plimbatul de nebuna pe stradute in concediu, iar din punctul acesta de vedere, Sibiul este extrem de ofertant si Centrul Vechi suficient de mare incat sa permita plimbari indelungi. Asa ca asta am si facut in fiecare zi, plimbari pe stradutele înguste. Din Piata Mica, pe langa Museum Cafe, sunt niste scari acoperite superbe, inguste si boeme, numai bune de pozat si postat pe Instagram. Scarile coboara pana in Piata Aurarilor, o piata foarte mica si cocheta, de unde poti alege alei pietruite pe care poti sa iti continui plimbarea. Pe una din stradutele astea am gasit restaurantul Syndicat Gourmet, un restaurant foarte intim si cochet, decorat simplu si curat, cu doua masute mici afara, cu o usa exact ca si cele pe care le iubesc eu, trecuta de timp si de vreme, un fel de oaza de linste departe de pietele si traseele obisnuite ale turistilor. Nu ne-a recomandat nimeni restaurantul acesta, nu citisem despre el nicaieri, pur si simplu m-a impresionat aspectul si primul preparat din meniul scris pe tablita de la usa “Supa spuma de mango”. Nu ne-am oprit la masa pentru ca tocmai veneam de la Hermania, dar mi-am propus sa caut info despre el si, daca e cazul, sa revenim.

Am citit despre Syndicat Gourmet si am inteles ca este exact ceea ce cautam eu, un ardelean in concediu in Ardeal: altceva decat mancarea obisnuita de acasa. Total altceva fata de majoritatea restaurantelor si bistro-urile cu care suntem toti obisnuiti. De departe locul unde am mancat cel mai bine in Sibiu. Cu siguranta nu pe gustul celor obisnuiti cu muscate la intrare si eventual o statueta cu un bucatar si nici pentru cei care doresc ceafa si cartofi in portii de 500g. Dar pentru cei care stiu aprecia cu adevarat o mancare gatita cu pasiune si mai ales cu ingrediente locale de sezon, toate astea in fusion cu aromele Indiei…fiecare imbucatura va fi #foodgasm Syndicat Gourmet, in ciuda faptului ca nu e la fel de marketizat ca si Kulinarium, de exemplu, a fost “perla coroanei” in aceasta escapada la Sibiu. Un restaurant cu doar 5-6 mese, unde apa este din partea casei si te asteapta rece in carafa, unde se gateste numai cu ingrediente de sezon, cumparate proaspete, zi de zi, de la piata locala. Nu e mancare de duzina, nu sunt portii imense (dar nici mici, asa cum scria cineva intr-un review pe TripAdvisor) cu perfecte pentru a putea incerca mai multe feluri si totusi, sa nu simti ca esti pe punctul de a exploda cand te ridici de la masa.

Ce am mancat noi?

1. Supa spuma de mango, bineinteles, pentru ca imi ramasese gandul la ea de cu doua zile in urma. A fost un preparat efectiv surprinzator, o spuma asa cum trebuie, extrem de aerata, aromata, o combinatie perfecta de mango si curry. Racoritoare, de vara, excelenta! NU trebuie sa o ratati daca ajungeti in Sibiu!

2. Hummus cu rosii coapte, servit alaturi de chapati, lipiile indiene. O alta revelatie, o bucurie pentru papilele gustative, un preparat pentru care eram in stare sa ne batem toti 3. Recunosc. Eu sunt fan hummus in general, iar acesta tocmai a intrat in top 3 hummus of all time, imediat dupa hummus cu vinete coapte, preferatul meu. Lipiile sunt facute in casa, bineinteles si ne-au placut foarte mult.

3. Piept de pui tikka. Wow. Pieptul de pui perfect prajit pe gratar, deloc uscat si cu un sos pentru care ar mai fi fost necesare doua lipii, ca sa fim siguri ca nu ratam niciun strop. Nici prea picant, numai bun si extrem de aromat. Puteti alege diverse garnituri de la orez gourmet la orez simplu si pana la cartofi fondanti, insa eu am avut o fixatie cu chiapati, din nou.

4. Orez prajit cu legume, pui si ou a fost alegerea lui Luca din meniul de la Syndicat Gourmet. Foarte rar i se intampla sa manance tot din farfurie si mai rar se intampla sa-mi spuna “nu mai gusta de la mine, ai si tu mancarea ta!”, ceea ce pentru mine este cel mai bun indiciu ca mancarea este wow. Si i-a placut si lui, ne-a placut si noua. Arome speciale, legume proaspete, pui fraged, foarte bine marinat si un sos de iaurt care a
Completat foarte bine tot preparatul. O portie mai mult decat decenta, exact cat trebuie.

4. Porc cu piersici a fost alegerea lui Luca, foarte rar se extaziaza in fata unei farfurii, o fi defect profesional, cine sa-l inteleaga 🙂 Cert este ca a fost de-a dreptul impresionat de tot ce avea in farfurie: ceafa de porc gatita perfect, suculenta, piersici in unt, un sos cu vin si arome indiene, cartofi fondanti. I-am cerut cateva imbucaturi, nu a fost prea dornic sa ma serveasca, dar i-am furat cand nu era atent! Am inteles ca aceasta este varianta de vara a preparatului, iarna fiind in meniu porc cu mere. De incercat si varianta de iarna, neparat!

5. Tarta cu ciocolata si fructe de sezon. In toate review-urile pe care le-am citit, lumea a vorbit la superlativ de tarta aceasta, deci nu puteam sa o ratam, ca orice foodie care se respecta. Tarta cu fondant de ciocolata, zmeura proaspata, productie locala, menta proaspata, care a dat accentele fresh ale tartei, un blat foarte fraged si crocant si dulceata de zmeura cu ghimbir alaturi. Nu am cuvinte sa explic cum aluneca furculita in tarta asta si ce gust divin avea. Am postat o fotografie de la fata locului si spunea cineva ca e “crapata” tarta. Serios? 🙂 Este o tarta facuta in casa, cu ingrediente de cea mai buna calitate, locale si de sezon, cu o ciocolata cu gust perfect, nici prea dulce nici prea amaruie si un blat atat de crocant incat “pusca” la taiere. Da, or fi 2-3 crapaturi…cui ii pasa? Poate o fi mai buna o amandina de cofetarie, cu o crema din prafuri si un fondant intins perfect? Pentru mine nu, pentru mine aceasta tarta a fost un vis al iubitorilor de ciocolata si fructe. Pentru mine si alti zeci de omuleti care au scris la superlativ despre Syndicat Gourmet 🙂

Asa a fost experienta noastra la Syndicat Gourmet si as repeta-o…maine! Daca este un restaurant pe care nu l-as mai rata sub nicio forma intr-o vizita la Sibiu, acesta e.

Cam asta a fost experienta noastra culinara la Sibiu, incantatoare de altfel 🙂 Sper din suflet ca ati rezistat pana la finalul articolului si chiar daca nu intentionati sa mancati la Sibiu in viitorul apropiat, sper ca v-au bucurat pozele cu mancarea frumoasa si povestile mele…interminabile 🙂 Va multumesc ca sunteti aici, va pupa Gospo!