Prajitura cu gem si aluat razuit sau cum poti face din ziua de luni, uratica de felul ei asa, o zi frumoasa? Pai mergi la Lidl, constati ca e Saptamana Romaneasca sit e bucuri, ca asa te bucuri tu de fiecare data cand gasesti pe rafturi produsele Camara Noastra 🙂 Voi stiti (si daca nu stiti, va spun acum) ca una din saptamanile mele tematice preferate de la Lidl este Saptamana Romaneasca pentru ca imi trezeste tot felul de amintiri, mai din copilarie, mai recent, legate de mancarea buna, authentic romaneasca, despre vremurile in care poate nu aveam atat de mult pe cat ne-am fi dorit pe masa insa ne stiam bucura altfel de mancare, de vremurile in care singura mea grija era sa ma spal pe maini inainte de masa si sa mananc tot din farfurie 🙂
Prajitura cu gem si aluat razuit este o “clasica”, o prajitura de casa care nu lipseste din caietele de retete ale mamelor noastre. Buni Sia de exemplu o stie atat de bine incat nu are nevoie de nicio reteta, fare totul “la ochi” si “dupa cum se simte aluatul la mana”, inlocuieste gemul cu mere de exemplu, dar aluatul ramane mereu acelasi, un aluat sfarmicios, care devine foaret crocant la copt si rezulta o prajitura delicioasa care se pastreaza foarte bine la frigider 3-4 zile. Mie personal imi place foarte mult, daca nu chiar cel mai mult, varianta cu magiun de prune, pentru ca prjitura nu iese exagerat de dulce. Magiunul Camara Noastra s-a descurcat exemplar in prajitura cu gem si aluat razuit si urmeaza sa il testez si in niste placinte delicioase! Tot cu produsele Camara Noastra am facut si niste Gogosi umplute cu dulceata si Cornulete clasice absolut delicioase, pe care trebuie sa le incercati!
Ingrediente pentru 15-20 portii (tava 32*22 cm)
Timp de preparare: 20 minute, timp de coacere: 30 minute, dificultate redusa
Ingrediente pentru blat:
– 3 galbenusuri + 1 ou intreg
– 250g unt Milbona
– 150g zahar Castello
– 500g faina Castello
– un pliculet praf de copt
– 5ml esenta de vanilie Castello
Ingrediente pentru umplutura:
– 3 albusuri
– 150g zahar Castello
– 5ml esenta de rom Castello
– un praf sare Castello
– 100g nuca macinata
– 200g magiun de prune Camara Noastra
Pregatim tava, pe care o ungem cu putin unt si o tapetam cu hartie de copt sau faina. Apoi incingem cuptorul la 160°C. Amestecam untul, care trebuie sa fie la temperatura camerei, esenta de vanilie, galbenusurile, oul si zaharul tos, 3-4 minute cu mixerul la viteza mare, pana avem o spuma. Adaugam faina cernuta impreuna cu praful de copt si amestecam pana avem un aluat vartos, omogen, care se desprinde de pe peretii vasului. Pastram 1/3 din aluat, pe care il invelim im folie alimentara si il dam la rece, iar restul de aluat il intindem in tava, apasandu-l cu degetele intr-un strat uniform. Pentru crema, batem albusurile spuma cu un praf de sare, apoi adaugam zaharul tos, lingura cu lingura, pana avem o bezea tare. Adaugam nuca si magiunul, amestecam pentru a avea o crema omogena. Intindem crema in tava peste aluat, o nivelam folosind o spatula. Apoi scoatem aluatul de rece si il razuim peste prajitura, folosind razatoare cu ochiuri mari. Dam prajitura la cuptor 30-35 minute, la foc mediu, pana este frumos rumenita.
Dragii mei, sper ca v-a placut mult reteta de Prajitura cu gem si aluat razuit, este o prajitura rapida, foarte economica si totodata pe gustul tuturor!
GIVEAWAY !!!!
Azi am si un CADOU pentru voi!!! Vreau sa va daruiesc un APARAT PENTRU SORBET, ca sa incepem cu bine vara impreuna! 🙂 Tot ce trebuie sa faceti este sa imi lasati un comentariu la acest articol in care sa imi spuneti care produs Camara Noastra va place mai mult si de ce va aduce aminte. Cel mai inspirat si plin de suflet comentariu va fi ales castigator miercuri, 1 iunie! Astept comentariile voastre pana marti, 31 mai, la ora 23:59! Multa baftaaaa!
Preferatul meu si colectia Camara Noastra -Lidl : sirop de catina 🙂 Foarte faina reteta 🙂
Îmi plac toate produsele din camara noastră…dar ador brânză de burduf din lapte de oaie cu mămăliguță aburindă
Buna Teo.
Esti minunata, te urmaresc de ceva vreme si am si incercat multe din retetele tale.:D
Care produs imi place cel mai mult?
Categoric : Bezelele <3 imi aduc aminte de copilarie, cand venea bunica in vizita mereu imi cumpara bezele. Le imparteam pe culori 🙂 cele roz dispareau primele (erau favoritele mele) si cele galbene le primea mereu tata. 😀
Păi…smantana de 30%.foarte cremoasa si fara un gust predominant.
Bebe meu papă cu drag…si laptele de capra tot din aceeasi gama.
Abia descoperim gama…împreună cu baby Dominic…drumul e lung si plin de experiente.
Să fie cu sanatate si noroc!
Multumim frumos
Vaaaai, dar e greu de ales un singur produs!
Cum sa nu imi aduc aminte de copilarie?!
Jumarelele…pe care le aveam numai iarna, dupa sarbatorile de Craciun, cand ai mei taiau porcul crescut natural,in gospodarie.
Gogonelele murate…un deliciu, de care ma bucur si acum, pentru ca mama inca respecta o reteta numai de ea stiuta, de peste 30 de ani…
Magiunul de prune…ce sa mai vorbim? Cu miez de nuca, facut in ditamai ceaunul, in curte, la foc molcom…
Dulci amintiri…
Din păcate nu locuiesc în România ,însă când am fost în vacanță de paști am încercat smântână (trebuia la sarmale o smantana buna) satula de acea smantana cumparata la găleată am dat peste Camara noastră și am rămas foarte impresionată de gust încât am mâncat smântână pe pâine caldă :))) să numai zic de cornuletele cu magiun
Magiunul de prune – imi aduce aminte cu drag de acele momente in care ni-l pregatea mama, afara, in ceaun si ne punea sa invartim in el cu o lingura mare din lemn pentru a nu se prinde. Era o nebunie sa simti aroma prunelor si mirosul lemenlor proaspat arse si la final puneam nuci usor prajite in cuptor. Sa nu mai zic de prajitura asta minunata pe care ne-ai prezentat-o si pe care mama o facea tot cu gem de prune sau zarzare. Noi ii spunem razalita (prajitura cu coca rasa)si era o nebunie de gusturi! mmmm cred ca am sa o pregatesc si eu zilele astea fiului meu! Multumesc!
Ceea ce nu imi lipseste din camara este dulceata de visine dupa care sunt absolut topita. Mai nou, in fiecare dimineata, inainte de antrenament imi iau portia de carbohidrati (paine, orez) impreuna cu gemul de visine. Chiar si asa, aceasta varianta nu se poate compara cu turtele bunicii pe plita unse cu gem de visine facut de manutele ei. Cel mai bun gust, cel mai bune dulce din timpul copilariei mele de la tara, il regaseam in aceste turte cu gem.
Draga Teo,desi nu am gustat inca magiunul de prune,mi-l imaginez ca pe cel pe care l-am mancat o singura data in viata la Vrancea la bunicii mei. De atunci nu am mai mancat si gandul mi-a ramas la el. putin probabil sa mai intalnesc pe undeva acest gust,dar daca tot l-am gasit pe pagina ta,chiar o sa cumpar sa vad daca are puteri magice si ma poate intoarce in timp.
Branza de burduf din Camara noastra ma poarta cu gandul la copilaria pura de la tara, la bunicii dragi care m au crescut.In fata ochilor imi apare focul ce trosnea in plita, mamaliga galbena si rotunda ca o luna,fiarta pe indelete, la fundul tocit cu ata legata de el, mana bunicului care lua cate un ” zdulap ” de mamaliga aburinda si-n el indesa bine branza galbena si gustoasa de burduf si arunca “ursul” dolofan pe plita.Gustul acela regasit e puntea de legatura cu a mea copilarie.
Cel mai mult dintre produsele Camara Noastra imi place magiunul de prune. Efectiv imi aminteste de copilaria mea petrecuta la bunica mea la tara. Si acum imi amintesc cum tinea magiunul intr-un vas de lemn (ca si un butoias)si era tare la consistenta. De multe ori il amesteca cu putina apa si zahar si rezulta o dulceata numai buna pentru clatitele ei facute cu drag… Intotdeauna imi pregatea orice, fara oboseala si cu toata dragostea… Ieseau cele mai bune preparate. Mi-e dor de buni a mea si de preparatele ei delicioase, mai ales de placintele crete care se faceau si cu magiun pe post de desert ❤❤❤!!!
MMMM MAIUNUL ESTE DELICIOS SI-MI ADUCE AMINTE DE BUNICA MEA DIN JUDETUL SATU MARE LA CARE MERGEAM IN FIECARE VACANTAIAR SI NE FACEA TOT FELUL DE PRAJITURI CU EL PRINTRE CARE SI ACEASTA PRAJITURA . VA MULTUMESC PENTRU EA CA TARE MI-O DOREAM
Buna, Teo!
Cel mai mult ador magiunul de prune, pe care il cumpar ori de cate ori am ocazia si il mananc uneori si gol. Imi aduce aminte de bunica mea, care, de cate ori ii ceream ceva dulce imi facea prajitura cu gem sau sendvisuri din biscuiti populari cu magiun de prune (facut de ea magiunul, normal) 😀
Buna! Cel mai mult imi place carnea de porc la garnita. Acum multi ani cand aveau bunicii porc se facea foarte des la noi carnea asa. Si acest produs imi aduce ainte de acele vremuri…fiind la fel de gustos. La fel cum imi aduc aminte de prajitura dvs. Cand eram mica mama o facea foarte des si parca se numea Lintzer (nu stiu daca am scris corect) iar eu ii mancam numai partea razuita si gemul… ce bine era sa fii copil…
Carnati la garnita….de vreo 3 ani nu am mai mancat. Cu ei am “crescut” ….:) si mi-e dor de copilarie 😉
Carnea de porc la garnita… imi aduce aminte de copilarie, de vacanta de iarna la tara, de bunicul meu care prepara cateva zile tot felul de specialitati din porcul crescut in gospodarie. Dupa ce el a plecat prea devreme dintre noi, multi ani am cautat gustul produselor traditionale de iarna… in fiecare an incerc sa “recompun” carnatii de porc, toba, caltabosul (carnea de porc la garnita nu se poate recompune in apartament :)), dar gustul lor nu este niciodata cel din copilarie. Nu am crezut ca voi mai redescoperi gustul de porc la garnita, gustul vacantei de iarna din copilarie…
Hristos a Inviat draga Teo! Nu ma pot decide asupra unui singur produs preferat Camara Noastra..de la magiunul minunat la jumarile de ti se topesc in gura…toate sunt binevenite sa ne ajute cand suntem departe de casa\ parinti si nu ne putem bucura de ce-i mai bun facut in casa sau pur si simplu nu avem timpul necesar…mai ales acum..in cazul nostru..cand s-a marit familia cu inca un bebel plin de personalitate..care imi acapareaza cam tot timpul acum…Dar..daca ma pui sa aleg ..aleg dulcele 🙂 pupici si la cat mai multe retete minunat de delicioase!!!
Clar, dulceata de visine este preferata mea. Aceasta dulceata imi aduce aminte de copilarie, tot timpul vara activitatea mea preferata era sa ma urc in visini si sa culeg cat mai multe visine si toate dulciurile pe care le facea mama o rugam sa puna si dulceata de visine pentru mine.
magiunul de prune, camara noastra imi place foarte mult, imi aminteste de copilarie. preferatele mele erau gogosile cu gem de prune, dar imi place mult si smintana. imi plac mult retetele mai ales tortul de ciocolata
Magiunul de prune Camara Noastra imi aduce aminte de magiumul facut de stra bunica mea pe care aceastan il facea cand eram eu cam de 5 ani, aceasta ilfacea in tuci si la foc de lemne. Era atat de bun incat il mancam nu doar pe paine ci si cu mamaliga rece, facuta tot de stra bunica si lasata de pe o zi pe alta.
Dulceața de zmeură!!! Îmi aduce aminte de bunica mea dragă și de gogoșile ei…O doamne! Parcă le și simt mirosul… Gogoșile au fost și sunt specialitatea ei…și tot timpul le mâncam calde cu dulceață de zmeură. Aveam în curte zmeură și îmi făcea în fiecare an dulceață, știa că e preferata mea! Dar acum nu mai are de unde…nu se mai face… DAR îmi “alin inima” cu cea de la Lidl…Pentru că e aproape ca cea a bunicii mele…
Dulceața de afine și smântâna. În combinație cu niște papanași, îmi aduc aminte de copilărie și de desertul pe care mereu ni-l făcea mama. Toată lumea îl aprecia. 🙂
Bună,Teo.Această reteta îmi aduce aminte de vremea când eram copilă .De fiecare dată când veneam de la scoală,mă abăteam din drumul meu și o vizitam pe mamaia. Acolo găseam mereu o mâncare caldă ce mirosea întotdeauna foarte bine. Chiar și mâncarea de cartofi sau fasole avea un gust nemaipomenit. Ce asi mai vrea să fiu din nou copil,fără griji și probleme. O zi buna.
Magiunul de prune din camara noastra il ador cel mai mult pentru ca imi aminteste de bunica mea care nu o mai am. Painea ei de casa impreuna cu acel magiun erau atat de bune . Reteta ei de magiun era una traditionala ,secretul ei era multa dragoste in preparat , cu mainile ei dibace facea cornuri cu magiun, peajituri numai stiute de ea cu magiun. Era o adevarata maiestra in arta gatitului. Pentru mine magiunul inseamna bucurie, copilarie si dor dupa buni asa cum imi placea mie sa-i zic.
A,scuze.Reteta de mai sus era mereu vedeta alături de vestitele banane prăjite si date prin zahăr pudra. As vrea să o fac si eu. Te rog să-mi spui dacă pot înlocui untul cu untura. Mulțumesc.
Jumarelele imi aduc aminte de tradiția pe care o am cu mama mea. In fiecare an de Crăciun părinții mei sacrifica un porc si facem pomana porcului cu toată familia, in copilărie erau frății parinților, copii lor si noi. Acum pe lângă aceștia mai vin sotul meu si soția fratelui meu si bineinteles si rudelor lor.
Toată lumea are o sarcina precisa, unii sacrifica porcul, unii fac șoriciul, altii il tranșează, spală mațele, fac ciorba de perișoare si este atat de frumos ca rand pe rand unii muncesc si altii se învârt sa le vina rândul sa ajute si se tin de glume si țuica fiarta. Suntem atat de multi ca fiecare se ocupa de munci uneori simbolice, soțului meu i-au gasit ocupația sa se ocupe de gratar, el fiind crescut exclusiv in oras, exista chiar o ruda care se ocupa strict de fierbatorul de țuica si de punerea in cești a țuicii fierbinte.
Iar eu ramân a doua zi cu mama si dupa atâta carne la gratar facem jumarile pe care le mancam cu pâine si nu ne mai atingem de carne.
Draga Teo multumesc ca existi, ptr mine esti speciala tu si retetele tale. Asa dar produsul care imi aduce aminte de copilarie este magiunul de prune pe care il faceau parinti mei mereu. Imi aduc aminte cu drag ptr ca il faceau intr-un ceaun mare de arama si trebuia sa invarti continu cate 12-14 ore lucru care pe mine ma enerva ca nu puteam merge la joaca. Dar bucuria era mare cand mama aducea paine proaspat scoasa din cuptor si ne-o ungea cu acest magiun.Apoi coltunasi cu magiun si gris ce sa-ti spun abia asteptam, copii mei ii adora si azi ptr ca ii manca la bunica era o specialitate, pacat ca traditia asta nu mai este astazi cel putin in satul parintilor mei.Acesta este produsul din camara special ptr mine da am uitat haiosul facut cu magiun mama ce bunatate!!!!!
A fost greu sa aleg un singur produs, dar imi aduce aminte cu drag de copilarie “cascavalul impletit si afumat Camara Noastra”, cand asteptam cu nerabdare un eveniment mai important sau o sarbatoare ca sa cumpere mama cascaval afumat si sa-l puna pe masa alaturi de alte bunatati. Bineinteles ca nu rezistam tentatiei si furam cate o bucatica inainte sa ajunga musafirii.
Magiunul de prune, imi aminteste de cand eram micuta si stateam la bunica si imi punea pachetel pentru gradinita un sandwish cu magiun de prune.
Buna seara! Sincer, mie toate produsele de la Lidl mi se par foarte bune, insa momentul in care am gustat dulceata de mure (aparuta sub brand-ul ,, Camara noastra”) a fost demn de istoria ,, madlenei lui Proust”. Mi-a adus aminte de dulceata pe care o facea bunica mea, cu mure pe care le aducea bunicul de pe munte. Aceasta era atat de aromata si mirosea atat de bine…oricat as incerca, tot mi se pare ca mie nu imi iese dulceata la fel. Bunica este in varsta acum si nu mai poate face bunatatile pe care le facea, insa ma bucur ca inca o mai am langa mine, pentru un sfat si o vorba buna. Va multumesc pentru retete, sunt nemaipomenite si chiar daca nu am mai comentat pana acum, am pus foarte multe in practica. O seara buna. Cu drag, Adina
produsele #camara noastra de la @lidl care imi plac sunt muschi/bacon crud-uscate, afinata, si cred ca voi incerca si magiunul de prune de la lidl in reteta asta
zahar la umplutură ?cat
cel puțin ca e vb de mangiun de prune îmi amintesc copil fiind ca sincer uram când venea tata cu cate o cotăriță de prune si băgam cu toții ca migi sa curățam prunele era groaznic …. si apoi pana se făcea magiunul…. acum de exemplu vrei sa faci gem iei gel fix in 30 Min gata gemu … era frumos acum când ma gândesc ca imaginea nu știu daca o sa o mai vad cum stăteam toți si desfăceam prune si erau degetele buretele ai parca nu se mai terminau …;)
Buna,
Magiunul de prune imi place cel mai mult. Imi aminteste de bunici, care in fiecare toamna il preparau impreuna. Tataie taia lemnele si avea grija de foc, mamaie pregatea prunele si inspecta focul din cand in cand…
Da,o stiam de acasa, insa,dupa atati ani,o pierdusem.
M-am bucurat sa o regasesc si,de bucurie, o voi face imediat.Va fi surpriza serii!
Multumesc, fata plina de placute aduceri aminte!
Sunt multe produse faine dar preferatul nostru este magiunul de prune. Imi aduce aminte de copilarie si un mic dejun cu paine cu unt, magiun si lapte batut este cel mai bun mod de a incepe ziua inca de cand eram mica. Acum nu mai reusesc sa fac aceste bunataturi dar atunci stateam pe langa mama sau bunica cand in oala bulbuceau prunele si cand era gata nu mai aveam rabdare sa se raceasca. Era o minunatie.
Fasolea cu costita imi aduce aminte de mancarea bunicii mele la care am crescut pana la 6 ani. Un gust sublim al copilariei fara de griji. Bunica mea a fost cea mai buna si blanda fiinta. Ma ducea in spate daca era nevoie, imi facea toate poftele. Ii spuneam ca vreau “clisa” – slanina fripta, la vie. Ma lua in spate si ma ducea printr-o zona greu accesibila, pana la vie unde imi frigea slanina si ma aducea acasa. Imi punea pachetel la gradinita si eu il aduceam acasa. Bunica mi-a spus sa nu il mai aduc acasa si eu asa am facut. Cand m-a intrebat ce am facut cu pachetelul i-am spus ca …l-am aruncat in sant doar mi-a zis sa nu il mai aduc acasa. Blanda si buna mi-a spus ca trebuie sa il mananc, nu sa il arunc. Ma ingrijea, spala, imi facea mancare, toate poftele mele de copil nastrujnic. Ador si acum fasolea cu costita, fasolea cu ciolan, fasolea batuta(fasole frecata). Multumesc ca m-ati facut sa imi aduc aminte de cea mai frumoasa perioada a vietii mele.
Buna Marius 🙂 Iti multumesc din suflet pentru comentariul tau, m-a dus cu gandul exact la bunica mea, draga buni Sia, la pita cu clisa si ceapa si la copilaria mea frumoasa! Astept un mail de la tine cu datele de contact pe teodora@teoskitchen.ro, ca sa iti pot expedia premiul!
Va multumesc din suflet tuturor pentru comentarii!!! Promit ca revin cu multe alte surprize faine pentru voi :*
Multumesc mult de tot. O zi frumoasa!
Dulciurile de la “Camara Noastra” sunt foarte aproape de “gustul copilariei”, (cornuletele cu gem, bezelele, fursecurile), specialitatile de crap si salatele cu icre de crap si stiuca sunt adevarate placeri pentru papilele gustative. Nu am avut bucuria de a petrece vacantele copilariei la bunici, la tara, de aceea, atunci cand mananc impreuna cu familia mea carnea de porc si carnatii la garnita stiu ca asa as fi vrut sa fie vacanta de iarna: langa soba, cu bucati de carne si carnati in untura, cu arome de paine coapta si bucuria unui desert pe masura: prajitura cu gem si aluat razuit!
În mod deosebit îmi place Magiunul de prune. Îmi aminteşte de bunica mea dragă care, în zilele de toamnă, aduna din grădină prune brumării şi făcea `silvoiz`,cum îi spuneam noi, în satul nostru de lângă Cluj, adică magiun de prune.
Doamne, cât era de bun şi cum adulmecam aroma lui de toamnă coaptă, împreună cu un coltun de pâine de casă.
Mulţumesc `Cămara noastră` pentru că-mi aduci înapoi parfumul copilăriei şi pentru produsele de calitate, tradiţionale româneşti pe care le cumpăr şi le mănânc împreună cu familia mea.
Mulţumesc Teo pentru bunătăţile pe care le prepari!
Produsele preferate de la Camara Noastra sunt fara urma de indoiala Cornuletele cu magiun de prune. Reprezinta un deliciu pe care bunica il facea cand eram mica si doar pentru mine, deoarece restul preferau cu rahat (era la moda). Cand veneam de la scoala ma asteptau proaspetele cornulete cu magiun pe masa si inghetata de ciocolata facuta tot in casa langa.
Dulceata de capsuni imi va aminti mereu de mama. Dulceata de la Camara Noastra e la fel de aromata ca cea pe care o facea ea. toata casa mirosea extraordinar, iar eu si sora mea ceream din 10 in 10 min sa ne dea sa mai gustam o data. Iar clatitele ei cu dulceata de capsuni erau desertul nostru preferat. Ea a plecat mult prea repede dintre noi si nu a apucat sa isi resfete si nepotii cu bunatatile ei. Urmandu-i exemplus, incerc si eu sa creez astfel de amintiri si pentru copiii mei asa ca mereu „bucatarim„ impreuna.
Dulceata de afine imi aminteste de gogoasele(pancove) umplute cu dulceata de afine pe care mi le facea “baba” Nu am avut bunici, iar mama ma lasa, cand nu avea alta varianta, cu o vecina in varsta care folosea multa boia in mancare. Facea cartofi taranesti cu ceapa si multa boia. Gogosii umpluti cu dulceata de afine erau foarte buni. Trebuia sa astept pana ea termina de gatit, prajit. Era in stare sa ma plezneasca daca intindeam mana sa iau inainte de a termina ea de prajit. Apoi, era un deliciu, mancam toti trei: eu, baba, batranul. Ce vremuri frumoase! Aveam o “bucatarioara” a mea din vasele si ulcioarele pe care baba nu le mai folosea. Ma jucam “pregatindu-le” celor doi batrani tot felul de mancaruri inchipuite. Prajiturile din nisip cu ou erau cele mai reusite. OFFFF, ce vremuri frumoase!
Vaaaai, tu, Teo! Ce ma trimiti tu in copilarie cu desertul astaaaa…. :))
Si daca tot m-ai trimis acolo, mi-am adus aminte si de anii de facultate, petrecuti departe de meleagurile mele natale mult-iubite, de mama care gatea “ceva bun” in fiecare duminica si de bunica mea, care face cel mai bun pui cu cartofi la cuptorul de pamant, de te lingi pe degete….
Am stat in camin, 6 fete intr-o camera micuta, asa ca am ajuns, in timp, sa ne iubim mult una pe alta. Ele erau “mai de aproape”, primeau pachete de acasa cu mancarea inca aburinda uneori. Eu, in baza Postei….mai de 2-3 ori pe an… Dar taticul meu inventiv tot a gasit o solutie pt fata lui: carnati si carne de porc la garnita!!! Moama, cat de gustoase puteau fi! Innebuneam tot caminul cu aromele ce se impleticeau pe usa ponosita! Asa ca nu am cum sa trec pe langa raft la LIDL si sa nu mi se lipeasca o “garnituca” de mana, cu un zambet in coltul gurii. Iaca, na! ca acum imi ploua in gura! Maine sunt la LIDL :)))))
Te pup, Teo, si scuza-mi logorea nocturna pe blogul tau!
Spor in tot ce faci! 😉
Din Camara Noastra imi place cel mai mult Dulceata de mure pentru ca imi adduce aminte de copilaria mea ,de bunica care ne strangea pe noi nepotii si mergeam la cules de mure ,nu conta ca ne murdaream,ne moscoleam ,dar eram fericiti,apoi dupa ce se facea dulceata ,ne punea dulceata pe felii de paine din aceea mare facuta in casa in cuptorul din curte cu un pahar de lapte proaspat .Ce amintiri!
Cel mai mult imi plac jumarelele deoarece sunt printre primele care imi aduc aminte de copilarie si cel mai mult de un suflet foarte drag mie, care nu imi mai este alaturi din nefericire. Imi amintesc cu drag de zilele geroase in care bunicii mei taiau purcelul, urmand pomana porcului unde evident eu nu mancam mai nimic deoarece astept momentul in care bunica mea facea focul la ceaun punand jumarelele la foc, iar eu copil neastamparat fiind imi bagam nasucul peste tot fara sa stie ea, dar isi dadea mereu seama ca am apucat sa “fur” o jumarica deoarece eram murdara de cenusa peste tot. P.S. superba reteta♡
Pt crema nu e specificat în ingrediente cat zahar trebuie dar scrie să adăugăm zahărul în albus lingura cu lingura…
La umplutura cat zahar trebuie pus? Vreo 100-150 grame? Nu apare la ingrediente. (sper ca nu e vreo eroare de la telefonul meu si de asta nu apare :P). Multumesc. Spor in toate! :*
Buna Teo, am o nelamurire cu reteta: la aluat spui ca se amesteca untul,esenta, galbenusuri, oul si zaharul tos, dupa care la crema spui ca zaharul tos se adauga lingura cu lingura pentru o bezea tare, dar in ingredientele de la crema/umplutura nu ai trecut zahar deloc. Ma poti ajuta,te rog, ca am pregatit tot si nu stiu daca trebuie zahar si in aluat si in crema.
Ce cantitate de zahar se foloseste la amestecul de albusuri pt crema? Nu am vazut sa fi scris cantitatea.
imi place foarte mult cascavalul afumat pentru ca e foarte bun la gust ca si cel care era pe vremuri, pe tipul lui ceasca :))
imi place foarte mult cozonacul pt ca are un gust foarte apropiat de cel facut de bunici pe vremuri
Copilaria mea este legata indestructibil de prajiturile facute acasa, din caietul mamei sau al buncii cu retete scrise de mana si schimbate printre vecine, mai ceva ca actiunile de la bursa. 😀 Cateodata si de amandina sau eclerul cumparate de la bolta din sat (fff rar aducea), dar cel mai mult de prajiturile in tava, taiate duminica dupa masa de pranz.
Copilaria are pentru fiecare un gust sau o aroma speciala, in functie de desertul pe care il ceream cu mult patos sa ni-l faca bunica, muma cum o ”alintam” noi, pe cand veneam de la joaca de pe uliță. Ceream o “Răsătură cu liptar/magiun”, cum numai ea stia sa faca. 🙂 Sau orezul cu lapte si cu dulceata pusa deasupra era, pe vremea copilariei mele, cea mai buna tratatie pentru noi copiii si prietenii care veneau la hintă in curte! 🙂
Felicitari pentru retete si concurs!
Imi place dulceata de visine care imi aminteste de copilarie, de dulceata….a la mamaie
Îmi place prăjitura cu vișine deoarece este foarte gustoasa.
Gemul de mure produs de “Camara noastra” este extraordinar. Il ador!
Jumarile si slanina afumata sunt produsele Camara Noastra care imi plac cel mai mult.
Gustul si mirosul lor recreeaza pentru mine, in cel mai autentic mod, atmosfera traditionala a sarbatorilor de iarna, pe care le petreceam in curtea bunicilor.
Dupa ore de alergat prin curte si colindat pe la vecini, ne intorceam infometati si pana ne servea bunica ciorba calda, noi rontaiam jumari rumene si bucatele de slanina cu boia, alaturi de o ceapa sparta cu podul palmei si paine proaspata scoasa din cuptor.
Bezele
Pentru mine bezelele simbolizeaza fericire si caldura, deoarece îmi amintesc de momentele de pur entuziasm ale copilariei, cand tata sosea seara de la munca iar eu stiam ca le găsesc ca premiu in bagajele lui. ❤
Îmi place smântână este cremoasa gustoasa îmi aduce aminte de copilărie
Produsul preferat de mine din Camara Noastra este rulada baili cu mac. Este o prajitura pe care bunica mea obisnuia sa o faca de sarbatori, niciodata cu alta ocazie. Aceasta prajitura a fost facuta si de mama mea, dar nu iese chiar asa cum o facea bunica, urmeaza sa incerc si eu sa o fac, dar gasind-o in magazinul Lidl, recunosc ca imi este mai facil sa o cumpar :).
Specialități din crap din Delta Dunării. Imi aduce aminte de borsul de peste prospat de acasa, lunca Dunarii. Peste proaspăt prins de bunicul din “garla”, asa cum ii spunea el la Dunare.
Magiunul de prune imi aduce aminte de copilarie de bunica mea
Imi place Magiunul de Prune care imi aminteste de cel facut de bunica in copilarie si Jumarelele care imi amintesc de iernile cand impreuna cu tata il taiam pe Ghita (purcelul) si mestecam in ceaunul cu topitura
Buna
Gemul de prune Camara Noastra, mai ales cel fara zahar este extraordinar, aromat, gustos si sanatos. Imi aduce aminte de magiunul bunicii care-l facea tot fara zahar, adauga cateva nuci zdrobite. Felicitari LIDL!
iar reteta prajiturii era din copilarie si este preferata noastra.
Mie imi place muschiuletul afumat. Are un gust divin. La fel de bun ca muschiul afumat la tara natural zile la rand in toiul iernii. Pacat ca nu are porcul numai muschi, dar pt asta exista Lidl 🙂
PS: Cand ne aduceau parintii (iarna dupa ce taiau porcul) preparatele acasa mereu taiam pe furis cu sora-mea cate o feliuta din muschiulet sperand ca numai o felie mica nu se observa, dar mama vedea dupa 3 zile ca muschiul e jumate si ne zicea mie si surorii ca porcul nu are numai muschi sa mai mancam si slanina 🙂 Dar ca orice mama mai mult se facea ca nu vede. Acum o inteleg.
Ah, de când voiam o reţetă bună de răzălită!!! Eu aveam la un moment dat varianta cu untură, dar am pierdut foaia…
Jumarile!!!!mmmm si saramura de crap si saratele si.bezelele. toate sunt bune si _mi amintesc de gustul copilariei!!!!
Vreau si eu e super ok si ieftina.
Magiunul de prune!!!! Yummyyyyyy….exact ca al bunicii mele dragi ❤
cornuletele cu magiun de prune, pentru ca imi aduce aminte de copilarie cand rulam cu mama cornuletele de sarbatori
Produsul meu prefesat eate magiunul de prune.Imi aminteste de copilarie de bunica si de iernile geroase cand imi dadea sa mananc o felie zdravaba de paine de casa proaspat scoasa din cuptor cu ,,o portie extra” de magiun.Si acum parca vad si simt aburul iesind din paine si gustul magiunului mmmm.Pana mai ieri credeam ca e de neinlocuit dar l-am descoperit pe cel de la Lidl.Recunosc am mancat un sfert de borcan singura la prima incercare!
Am intrat în Lidl pentru a-mi face cumpărăturile, deoarece acesta e magazinul meu de suflet și pentru că sunt pofticioasa, de fiecare dată încerc produsele “noi” apărute. Așa am făcut și cu “carnea la garnita” și “ciorba de fasole cu afumatura”, alături de care am luat o pâine caldă și niște ceapă roșie.
Ajunsă acasă, am pregătit masa și le-am spus alor mei ca o să mâncăm ca altă dată…
Tot ce vă pot spune e că ambele produse sunt extraordinare, am regăsit în ele gustul și aromele specifice bucătăriei românești, acele retete de pe vremea bunicii care ne-au trezit amintiri din copilărie. Am avut un sentiment minunat pentru c-am putut savura gustul mâncării, neschimbat.
Felicitari, Lidl, pentru inconfundabilele retete autentic românești și pentru faptul că duceti mai departe traditia culinară autentică, prin intermediul brandului cu un nume bine ales, “Cămara Noastră”!
Nu as putea alege un singur produs.
Carnea la garnita imi aminteste de friptura e porc pe care o mancam la strabunica in fiecare noapte de Ajun de Craciun cand mergeam sa ii colind. Si asa imi amintesc si de cum era ea si cat de multa grija avea de stranepoti. Plecam cu buzunarele pline de bomboane si cu bunatati in stomac. Si dulceata de mure ma face sa ma gandesc cand mergeam in padure sa culeg si eu mure sa-mi faca mami dulceata pentru clatite.
Buna Teo,
mi-a facut o deosebita placere sa revad(si paraca sa regust) aceasta prajitura a copilariei mele. Mama mea o facea cu o deosebita dibacie si a fost in “topul prajiturilor facute de mama”. Acest lucru nu inseama mare lucru pentru oameni din jurul meu dar pentru mine este de neinlocuit. Urmaresc ceea ce faci iar unele din retetele prezentate de tine le-am incercat si eu. Cei de acasa s-au aratat multumiti si incantati, drept urmare cainele meu Athos nu a primit nimic. Iti doresc sa poti sa ne prezinti mai multe retete si succes. Totusi as avea o recomandare de facut, chiar daca cei din jurul tau iti vor sugera sa incerci sa-ti corectezi acest “accent” si acest fel al tau a fi, nu o face, esti deosebita si puntu acest lucru te urmaresc si te-am urmarit la emisinile TV. Succes!
Te imbratisez cu mare drag si multumesc pentru cuvintele frumoase!
Am facut si eu aceasta reteta. Din pacate probabil faptul ca nu gatesc prea des si-a spus cuvantul. Nu am inteles din descriere si poze cum ar trebui sa fie aluatul, si am crezut ca trebuie sa ajung la un aluat ce poate fi intins cu sucitorul. In final pt ca am pus prea mult faina si nu se lega neam, am reusit sa il aduc la consistenta vartoasa, adaugand iaurt. Dupa care am reusit sa il intind in tava, cu degetele. Sa vedem ce iese. Cred ca nu ar strica sa fie subliniat in text faptul ca nu este genul de aluat ce se intinde cu sucitorul (e doar o sugestie, poate o gospodina care face in fiecare zi prajituri, si tot felul de aluaturi, nu va intampina dificultati asa ca mine). Multumesc frumos.
Magiunul de prune.
Este exact gustul din copilaria mea si al fetei mele. De cate ori fac aceasta prajitura fata imi zice:
– Prajiitura asta imi aduce aminte de mamaie Sisi (bunica mea si strabunica ei). Gustul magiunului este la fel ca cel pe care il prepara ea.
Ma bucur din suflet ca v-a placut! Va imbratisez cu drag!
Prajitura foarte buna, in schimb ar fi bine sa clarificati dimensiunile tavii 🙂
Multumesc
Imi cer scuze, am vazut-o doar dupa ce am pus-o in tava ^^
Magiunul de prune,cu el am crescut,dar si mai important ca era preparat de bunica.Mama primea in fiecare an pachet prin poștă, de la bunica,o galetusa de 5 l de magiun combinat cu nuca,dulceață de cireșe amare și alte bunătăți din cămară tocmai din Moldova.Magiunul il mâncam cu lingura când aveam poftă de ceva dulce ,mama era prea ocupată să ne faca ceva ,doar de sărbători se făceau cum era tradiția iar dulceața era servită musafirilor simplă pe farfurioara, lângă cafeluta.