Dragilor, nu ma lungesc prea mult, ca e o reteta de clatite, nimic spectaculos ati spune, dar au fost niste clatite mega bune din 3 motive:
1. am avut cel mai de nadejde ajutor, pe Luca iubitul meu cel mai iubit
2. am mancat clatitele cu prieteni dragi si
3. pasta de tomate si ierburile aromatice din clatite chiar fac diferenta!
Si pentru ca a iesit o bunaciune, am zis s-o inscriem si la provocarea Dulce Romanie, gazduita de Corina, prietena mea cea mai prietena de la Bucataria Urecheatei. Dulce Romanie e luna de retete culinare pe baza de clatite, linte, naut… deci ne incadram!
Ingrediente pentru clatite:
– 2 oua
– 700ml lapte
– 300-350g faina (sau cat ia)
– sare, piper, oregano, rozmarin, patrunjel, toate dupa gust
– 3 linguri pasta de tomate
– un varf de cutit praf de copt
Poza n-avem, ca asa e cand gatesti cu Luca, te invarte si te capiaza de cap cu intrebarile pana lesini si uiti si cine esti. Asa ca, in loc de poza cu ingredientele, sa va multumiti cu o poza cu noi, bine?
Acum ca am stabilit asta, sa vedem cum facem clatitele astea pufoase. Ca sunt. Foarte pufoase. Batem ouale ca pentru omleta, punem apoi laptele, cu ajutorul maiestrului, bineinteles, care a turnat “cat de incet pot eu”, ca sa apucam sa facem o poza macar la asta. Apoi urmeaza faina. Sa NU luati ca litera de lege cele 300-350g faina de la ingredient, pentru ca in functie de cat de mari sun ouale, de ce fel de faina folositi, daca folositi lapte sau apa, trebuie mai mult sau mai putin. Ideea este sa aveti o compozitie mai groasa decat in mod normal pentru clatitele dulci, un pic mai moale decat un aluat pentru chec, bine? Cand amestecam tot tot si nu mai este urma de cocolos, punem pasta de tomate si condimentam dupa gusturile noastre fine.
Ingrediente pentru umplutura:
– o ceapa mare
– 5-6 linguri ulei de masline
– 2 vinete mari
– un dovlecel
– un fir de carnat de casa afumat
– 300g branza de burduf
– 200ml smantana
– 150g cascaval dat pe razatoare
No bun, la partea asta Luca a stat bland, dar nu suficient de bland ca sa avem poza cu ingredientele, dar sa ii multumim lui bunu’ Dumnezo ca avem poze cu prepararea. Sa nu fim carcotasi, bine? 🙂 Asa ca, in prima faza, cautam tigaia cea mai “maxima” pe care o avem si punem uleiul de masline, punem pe foc si calim ceapa taiata maruntel. Punem si un pic de sare, ca sa nu se arda ceapa. Cand ceapa translucida, adica, vorba lui Luca “vezi prin ea”, punem vinetele si dovlecelul, pe care le spalam bine inainte si le taiem cubulete. Cu tot cu coaja, ca si coaja e cu vitamine. Multe. Si calim noi treaba asta pana vinetele si dovlecelul isi schimba culoarea, nu mult, ca mai avem de pus carnatul afumat si in plus de asta, se mai fac o data la cuptor. Asa ca, dupa 4-5 minute de stat pe foc, timp in care noi feliem “carnatele”, punem si afumatura in maglavais (amestec) si lasam pe foc, amestecand des, pana e prajit frumos si carnatul. Condimentam frenetic, cu tot ce avem la indemana, dar in principal sare, piper, ierburi frumoase si musai un pic de cimbru, dar foarte bine in combinatie cu carnatul. Cand toate-s bune si pe gustul nostru, actionam cu branza de burduf, pe care o farmitam deasupra si amestecam pana totul arata foarte, dar foarte dubios, dar are un gust divin. Ori am nimerit eu branza foarte buna, ori am facut o combinatie reusita, dar vinetele, carnatul afumat facut de mana lui Buni Sia si branza au fost pe cat de inestetice, pe atat de bune.
Pentru ca e musai, coacem si clatitele, ies vreo 12-13 din amestecul asta, pentru ca trebuie sa le facem mai grosute. Eu cel putin asa le-am facut si a fost foarte bine, unele dintre cele mai pufoase clatite ever. Apoi umplem clatitele astea cu maglavaisul de va spuneam ca e urat da buuuuun si le impchetam sau le rulam, care cum doreste si le punem intr-un vas termorezistent, pe care l-a uns Luca cu unt. Apoi asezam clatite sarate umplute si turnam deasupra amestecul de smantana, cascaval razuit si condimente dupa gust. Apoi dam totul la cuptorul incins la 200°C vreo 10-15 minute sau pana cascavalul e bine rumenit.
Luca a fost de mare ajutor. Si chiar daca s-a mocicosit (la mine la tara = murdarel) din cap pana in picioare cu unt si o data cu el fata de masa si jumate’ de bucatarie, a meritat sa il vad cum unge el tava, cu limba scoasa, mega concentrat. Nicio gospodina, oricat de desavarsita nu va tapeta o tava cu unt cu atata dedicare ca si un copil, pentru care e cea mai importanta misiune din viata lui. Lasati-l sa fie super-eroii vostri, spuneti-le ca fara ei reteta nu are niciun sens si nimeni, dar nimeni nu poate unge tava aia mai bine ca ei. In ochii lor plini de mandrie si in zambetul lor smecheras o sa intelegeti de ce va spun sa faceti asta 🙂
Si daca tot vorbim de retete bune de preparat cu si pentru cei mici, nu pot sa nu va arat o reteta care mi-a placut foarte mult, postata de Ludovica Gyorgy pe site-ul Bonduelle – Trandafiri Bonduelle – care au toate ingredientele pe care Luca le iubeste in pizza, se fac usor si arata foarte bine 🙂
Doamneeeeeeeee , cat ii de mic si de frumooos , sa-ti traiasca si sa te chinuie mult si bine :))
multumesc frumos! 🙂
foarte buna ideea ta! trebuie sa o incerc si eu 😉
chiar a fost delicioasa 🙂 prea multe lucruri bune intr-o reteta ca sa nu fie buna 🙂 parerea mea!
fara luca ar fi iesit un VAX ! Traiasca copilul!
:)) da da, traiasca copilul!
Cat de bune trebuie sa fie!!dar cu asa un ajutor,sunt si mai bune!!
chiar ii place foarte mult sa gateasca si se implica in tot ce inseamna bucatarie 🙂
hmmmm…arata minunat,,,cred ca ar merge de asemenea si cu ciuperci in loc de vinete!
m.ai emotionat… astept si eu o fetita… mai e putin si ne vom ‘intalni’ dupa o asteptare de 9 luni.. sa iti traiasca ingerasul! e cel mai frumos cadou de la D.zeu… felicitari pt.reteta este superrr! va pup dulce
De unde ai acele farfurii albe mi-nu-na-te?:)
hey. sunt luate de pe net, de la un magazin care din pacate NU mai e…sunfood ii zicea. Insa am luat bolurile aferente farfuriilor de la Auchan, chiar ieftineaua as zice, 5 lei bolul 🙂 deci, cu putin noroc, poate mai gasesti
Îți mulțumesc pentru răspuns. Voi căuta și eu neapărat!!!
Luca esti minunat!!! Si harnicut, ca mami! O sa fac clatitele astea, pentru ca m-ai invatat tu, Luca. 🙂