Din categoria retete culinare clasice, avem azi cremsnit sau crèmes, asa cum il stim noi din copilarie, cand, daca eram foarte foarte cuminti, mergeam la cofetarie. Cofetaria copilariei mele era (ca din pacate nu mai exista) cofetaria de la “complexul” din Gheorgheni, cartierul in care am crescut, cofetaria Mercur. Erau mese si scaune din fier forjat, era beton pe jos, sticle de Pepsi-Cola, din alea de vedeai foarte foarte rar si o vitrina cu toate prajiturile clasice. Alegerile erau destul de putine…Cremes, Porumbita, Spumos, Zi si noapte, Bucuresti, Savarina si in sezon, piure de castane. In pahar de plastic, cu frisca deasupra. Dintre toate, cremesul avea ceva aparte. Si Porumbita, dar mai mult cremesul.
Acum sunt fel de fel de cremesuri, de la super cremes la cremes frantuzesc sau ce saracie mai inventeaza cofetarii. Dar pentru mine, asta e varianta de cremes pe care o stiu si o iubesc cel mai mult. Sigur, acum putem cumpara foile de crèmes si putem face crema din plic. Sau putem sa ne laum cateva ore din timpul nostru pretios si sa facem crema cu manuta noastra.
Ingrediente:
- o portie aluat foietaj facut in casa
- 2 litri lapte
- 250g amidon
- 6 galbenusuri
- 500g zahar
- 2 pastai de vanilie
- 250ml smantana pentru frisca
- 80g (un plic) zahar pudra vanilat pentru pudrat cremesul
Mai intai incingem cuptorul la 200°C si impartim aluatul foiateja in 2 parti egale. Din acestea intindem 2 foi de cca ½ cm grosime, pe care le coacem pe fundul tavii cuptorului. Nu trebuie sa ungem tava cu nimic, pentru ca aluatul e pe baza de unt, foarte mult unt, asa ca nu se lipeste. Coacem foile pana cresc frumos si sunt rumenite.
Separat, in 500ml de lapte, desfacem amidonul, respectiv amestecam cu telul pana nu mai sunt cocoloase. Apoi adaugam galbenusurile, pe rand, amestecand dupa fiecare. Intr-o oala mare, cu fundul dublu sau asezata pe o plita, ca sa ne asiguram ca nu ardem/afumam crema, punem restul de lapte, miezul de la pastaile de vanilie si zaharul. Amestecam bine, la foc mic, pana tot zaharul e topit si laptele e cald, apoi adaugam amestecul de galbenusuri si amidon. Tragem oala de pe foc si amestecam energic cu telul pana amestecul de amidon e perfect incorporat in lapte. Punem din nou oala pe foc.
Continuam sa fierbem crema la foc mic, amestecand in continuu cu telul, exact ca la budinca. Incet, incet, crema incepe sa se ingroase si continuam sa amestecam pana capata consistenta si ne este tot mai greu sa amestecam. Tragem oala de pe foc si continuam sa amestecam pana crema incepe sa se racoreasca. Apoi o acoperim cu o folie, ca sa nu faca crusta si o lasam sa se raceasca de tot. Urmeaza apoi sa umplem foile.
Eu prefer sa pun cate un strat de crema, apoi las sa se intareasca putin, apoi pun alt strat de crema. Practic, punand crema strat cu strat e mai usor sa o “cladim” si ne asiguram ca nu curge cand taiem cremesul. Peste crema vine un strat de frisca batuta foarte bine, apoi a doua foaie. Lasam cremesul in frigider peste noapte, apoi il pudram cu zahar pudra inainte de servire.
Chiar daca batoanele de vanilie sunt mai scumpe, chiar fac diferenta in reteta asta si in orice crema de vanilie, de altfel. Cam asta e de spus despre crèmes. In caz ca nu va plac prajiturile cu multa crema, dar totusi ati manca ceva dulce, de sezon, poate vreti sa incercati galette cu mere, piersici si gem de caise publicata de mine pe blogul Raureni. 🙂 Sa va fie de bine!
Foarte buna prajitura ( reteta )o voi face si eu in curand numai ca cea de a doaua foaie,cea de deasupra ,o tai inainte sa o asez peste crema.
In felul acesta ,chiar daca am un cutit ffff bine ascutit,nu risc sa iasa crema la taiere.
Esti sursa mea de inspiratie !
cremsnitul e o adevarata regina a prajiturilor 🙂
Buna, îți admir si urmăresc blogul, ai niște idei grozave de Rețete. La rețea ta de cremsnit eu adaug in plus albusurile bătute la crema fiarta si obțin o crema mai lejera. Problema e ca s-ar putea sa nu poți sa te limitezi la o singura portie….eu așa pățesc…
Ce bun e, cand mi se face pofta de cremes prefer sa il fac eu in casa..
O zi buna iti doresc !
Eu fac o varianta de cremsnit de post… folosesc foi de cremes din comert care sunt de post, pentru ca recunosc ca nu am totdeauna timp si rabdare sa fac eu insumi foile… reteta e asemanatoare, doar ca in loc de lapte amestec amidonul cu apa si dupa ce a fiert, pun sucul de la o lamaie. Crema devine transparenta si dulce acrisoara. Si in folosesc frisca vegetala…
categoric aleg cremes facut in casa!!!
Este excelent de bun!! Eu am folosit foi cumparate din comerț..(4 în loc de 2) si uitasem sa pun frișcă dar a fost una din cele mai bune prăjituri făcute de mine!:)
Andreea, ma bucur foarte tare! Adevarul e ca e o crema foarte buna, una dintre cele mai bune pe care le-am incercat eu 🙂
Astazi o incerc! 2 l de lapte nu e prea mare cantitatea??
Buna,spune-mi te rog,amidonul,e de cartof sau de porumb?
Este amidon de porumb.
Bună Teo,
Azi încerc să prepar cremesul. Cititind rețeta mi s-a poftă de porumbița :). Ai reteta? 🙂
Mulțumesc
Nuuuuu, dar o caut!
Cremsnitul facut de tine arata incredibil de bine si cred ca o tava se termina de mancat aproape instant. Esti o adevarata minune, Teo ! Eu iti datorez extrem de mult, ai reusit sa ma scapi de o gramada de frici. Iti doresc tot ce poate fi mai bun pe acest pamant !
Multumesc tare frumos pentru cuvinte!