In cei 5 ani de blog am incercat sa va arat cat mai multe retete traditionale din zona mea, pentru ca (si sunt mandra sa spun asta) is ardeleanca 100%, cu tata de la Somesul Rece si mama clujeanca de felul ei, dar din parinti de la tara (faimoasa deja Buni Sia, care-i dintr-un satuc foarte dragut de langa Cluj si Bubu, care era dragu de el din Poarta, judetul Mures). La noi, mostenirea culinara o fost si este foarte importanta si desi uneori ne enerveaza Buni ca e atat de traditionalista si nu prea vrea sa incerce nimic nou, partea buna-i ca, datorita ei, retetele vechi merg mai departe. Si vi le-am aratat pe toate, asa cum le-am invatat de la ea si de la mama, de la spanacul a la buni si pana la papricas, gulas, levese de gaina cu taietei de casa, papanasi cu smantana si dulceata, jumari, carnat de casa, caltabos, toba de casa, sarmale in vas de lut, placinte cu varza si gem, zacusca, cozonaci si… tot ce e mai bun intr-o casa din Ardeal.
Si acum, cand am primit provocarea Electrolux de a gati o reteta mai putin cunoscuta din Ardeal, am zis sa apelez la o alta sursa pentru o reteta neaosa si am ajuns cu povestea la Satulung, in Maramures, de unde ii draga mea cumnata. Si stand asa la o poveste, am sunat-o pe cumatra, care are 70 si ceva de primaveri s-am intrebat-o ce gatea ea bun cand era fata si primul lucru pe care ni l-o povestit, o fost “turtuca de lapte”:
Si asa am facut! Da pentru voi, ca sa fie treaba obla si sa va iasa turtele cum trebuie, sa va zic ingredientele exacte:
– 500 ml zămătişe (lapte acru/lapte batut/sana/iaurt)
– 1 ou mare
– 400g faina de malai
– 2 linguri zahar vanilat
– 1 lingurita broză (bicarbonat stins cu lamaie)
– 4-5 linguri miere (adica zahat tos)
– ulei de floarea soarelui pentru prajit
– groştior pentru servit (smantana)
Intr-un bol mare amestecam laptele acru si oul, punem apoi zaharul vanilat si zaharul tos, apoi bicarbonatul stins cu lamaie si la final malaiul, in ploaie, amestecand bine bine. Ii musai musai sa avem o compozitie omogena, numa buna de facut turte “nici moi da nici ţapene” din care luam cu lingura (cam o lingura plina pentru o turta) si punem in tepşe (hai sa fim domni si sa ii zicem tigaie), in care am incins un pic de ulei (ca la clatite, doar ungem tava cu ulei). Le prajim pe ambele parti pana se rumenesc frumos, apoi le scoatem pe un servetel.
Si dupa ce se racesc un pic, le punem intr-o farfurie faina de la tara punem pe ele smantana buna si grasa de bivolita si o lingura mare de gem de prune (aici am pus un silvoiz facut de Buni la cazan). Si musai musai de remarcat farfuria primita de la buni, an de fabricatie 1937, care inca se pastreaza bine si-i asa frumoasa ca ti-i si mila sa mananci din ea!
No, asta-i reteta mea din Ardeal, va pup cu drag si cum ar zice cumatra “oooo, cat de bune-s!” Dumnezo sa va dea sanatate!
tare haioasa cumatra, imi aduce aminte de buni meu de care mi-e taaarree dor!!! cat despre aceste turte, trebuie sa spun ca asa ceva n-am gustat inca, dar m-au imbiat de la prima ocheada!! felicitari pt postari…mi-esti tare draga!
esti o scumpa….:)) sa-ti traiasca cumatra. Gabi_MM
si eu sint tot ardeleanca si cunosc reteta dar sub denumirea d malai dulce si facut in tava ……..mmmm nu am mancat d ani d zile kiar ca ar mege o turta de asta..oricum retetele tale imi amintesc d casa
cred ca sunt tare bune, trebuie sa le incerc! un fel de pancakes ardelenesti:)
Teo, esti extraordinara! Si tu si cumatra ati facut o treaba foarte foarte buna!
Va multumesc din tot sufletul! Sincer, este o postare foarte draga sufletului meu si ma bucur ca v-a atins si voua sufletelele! 🙂
totul e minunat! Reteta facuta de tine, reteta povestita de cumatra si farfuriile de la bunica ta! O postare exceptionala! Bravo, Teo draga!
Doamne, ce dor mi-e de tatiucul meu…lui ii placea mult zama cu grostior.Mira
Felicitari pentru aceasta postare, Teo ! Pe langa incarcatura emotionala deosebita, acest articol are si o valoare documentara insemnata, pe care multi cititori ai blogului o apreciaza cu siguranta. Sa va dea Dumnezeu sanatate, sunteti o familie minunata ! Paste fericit !
foarte faina reteta, mult succes la concurs!
Acum stiu de ce imi place tot ce gatesti aici..pentru-ca sunt si eu ardeleanca (reghin jud mures) si sa sti ca toate retele de pe blogul tau le-am scris intr-un caiet pentru-ca nu vreau sa risc si sa raman fara net ca sa fac retetele tale preferate de noi toata familia 😉 mult succes in continuare !
Doamne, Teo! nu cred ca se putea sa primesc un cadou de Paste mai frumos decat povestea ta. Sanatate si sarbatori fericite!
Raluca
M-am amuzat tare citind articolul, si in zona din care sunt eu tot asa se spune: grostior, samatise, broza 😛 Mi-a adus aminte de bunicii mei dragi 🙂
Foarte frumoasa postarea, felcitari! Sunt convinsa ca o s-o incerc, ca multe alte retete de ale tale!
teo,de cate ori sunt in pana de idei intr-ale bucatariei, intru pe net direct pe teoskitchen.ro (esti pe bookmarks). azi,spre norocul meu, am gasit aceasta reteta care mi se pare perfecccccta pt cina din aceasta seara a baietelului meu. sper sa pape ca e asa mofturos….nu prea mananca malai,orez. asa ca…tineti-mi pumnii. te anunt cat de curand cum mi-a iesit si daca a mancat si fi-miu de 2 ani si 4 luni.
a,si sa stii,ca de cate ori ma inspir de la tine imi ud tricoul asa tare salivez ,ca arata de-men-ti-al pur si simplu .nu am vazut nicio reteta despre care sa zic: uite,pe-asta n-as incerca-o….sa ne fii sanatoasa!!!
Madalina, pana la suflet mi-a mers comentariul tau, mersi ca mi-ai facut ziua mai dragutza 🙂
Bunica me’, numa ce-o murit de sesa luni,… azi am avut impresia ca simt miros de cocutz’, pentru ca ea asa numea acest preparat 🙂 Gandindu-ma sa incerc sa gatesc asa ceva, m-am panicat in secunda 2 si mi-au dat lacrimile realizand ca nu am intrebat niciodata cum se fac cocutii.
Multumesc mult pentru reteta, si urati-mi noroc chiar sa fi gasit ce cautam!
M-ai facut sa plang! <3
Și bunica mea din Maramureș făcea turte-n lapte și azi mi a venit dorul de asa ceva, dar nu stiam reteta. Nu ma așteptam să o gasesc online, dar dacă se putea găsi undeva era clar ca acel loc era blog ul tău.
Mersi ca ai împărtășit cu noi reteta!
Draga Daniela, iti multumesc pentru cuvinte si spor la treaba iti doresc!