Restaurant Bujole – unde mancam in Cluj?

Am ajuns la Bujole de Valentine’s Day. Nu pentru ca ne-am dorit neaparat, ci pentru ca, vorba lui Luca, “asa era!” 🙂 De obicei petrec duminicile in bucatarie, intr-o frenezie de retete, planuri, sesiuni foto și articole pentru saptamana ce urmeaza. Dar nu si duminica asta, pentru ca, dupa multe zile de nori si vreme inchisa (apropo…se mai termina vreodata?!?!) a fost prima zi cu soare si miros de primavara. Asa ca am fugit din bucatarie si am luat drumul Clujului (cu 2 autobuze care vin la ore fixe, din ora in ora duminica, dar asta e o cu totul alta poveste din ciclul #viatalatara). Restaurantul Bujole il gasiti un Cluj in Piata Unirii 15, vis-a-vis de intrarea in caredrala Sf. Mihail. Mi-a placut inca de la intrare, pentru ca e semnalat discret, asa cum trebuie, pentru ca e finut si vopsit intr-un gri cald, care iti da impresia nu ca intri intr-un local, ci in casa cuiva. In casa cuiva care a decorat totul ca in bucatariile si cottage-urile alea faine de tot, pe care le vedem pe Pinterest. Tot de la intrare este clar ca NU se fumeaza in restaurant, un mare plus, nu doar ca pregătire pentru legea ce sta sa intre in vigoare, dar si pentru ca mancarea are un total alt gust cand nu o savurezi in fum de tigara si este un bonus sa ajungi acasa dupa ce ai petrecut 2 ore intr-un local si sa nu fii imbacsit de fum. Si daca asta v-o spune un fumator inrait….inseamna ca nu acceptam comentarii pe tema fumatului in restaurante 🙂

Ok. Am intrat in Restaurant Bujole. Am intrat si am zambit, pentru ca, din nou, am avut aceeasi senzatie: sunt in sufrageria unui prieten drag (si cu gusturi de design interior foarte bune) si nu intr-un local. Spatiul este mic, capacitatea totala fiind de 35 de locuri, dar este amenajat de asa natura incat sa te simti acasa: fotolii si scaune tapitate, pervaze cu lampadare si lumanari, mese mici, intime, exact ca la un bistro frantuzesc. Sau italian. Un bistro perfect. Barul de la Bujole nu este barul tipic, o tejghea care sa te separe de barman si sa delimiteze clar punctul de care NU ai voie sa treci, ci este o insula, cu niste delicioase scaune in forma de dop, o insula unde poti sta la o cafea si chiar e indicat sa o faci, pentru ca barmanii sunt la un pas de tine si vezi tot ce se intampla. Aceeasi senzatie de familiaritate de care va vorbeam mai devreme si care mie imi merge pana la sufletul de gospo. Oglinzile mari care acopera peretii dau iluzia de spatiu mare, deschis si luminos. Isteata idee de design 🙂 Si, ca orice femeie, musai a fost sa imi fac o parere si despre toaleta. Deloc nu imi place sa merg la baie la un restaurant, oricat de frumos e el sau cat de buna este mancarea si sa gasesc o toaleta neigrijita. Da, culmea, si asta trebuie sa acoperim cand vorbim despre un restaurant si este un aspect important pentru tot ce inseamna igiena, implicarea personalului si imaginea localului respective. La Bujole am bifat si aici atentia la detalii, deci…m-am linistit! Lumanari, flori, curatenie…TEO LIKES!

Dulapioarele pe care le vedeti in poze nu au doar scop decorativ, sunt spatiul de depozitare pentru pahare, sticle, farfurii si e foarte fain sa vezi ospatarul cum le ia direct din dulap pentru a te servi, exact ca o gazda foarte buna cand mergi in vizita si scoate din vitrina vesela “aia de duminica”. Tot la vedere sunt si borcane cu diverse condimente, ustensile si, bineînțeles, colectia de vinuri. Mi-a placut in mod deosebit peretele cu bucataria, cu fainta albastra. Ca un om care a ales un apartament open-space, in care livingul este unit cu bucataria, nu am cum sa nu ma declar îndrăgostită ca am regasit asta la Bujole. Bucataria efectiva este singurul spatiu delimitat clar si nu 100% la vedere, dar sunt sigura ca asta e din motive de igiena in care nu intram acum. Cert este ca bucataria are un geam imens, vezi forfota din bucatarie si mai ales, de pe pervaz, iti zambesc caserolele cu micro-greens. Frumos de tot!

Personalul foarte fain, completeaza perfect atmosfera “de acasa”, foarte promt, foarte saritor, cu explicații despre preparate, mereu atent. De remarcat ca intr-un local mititel erau 4 persoane pe tura, deci sansele ca un client sa fie ignorat sunt nule. Bravo si pentru asta! Ne-am asezat, am facut poze ca orice blogger culinar, am comandat mancarea, ca orice om flamand. Meniul este impartit in mic dejun, prânz și cina, deci noi am primit meniul pentru prânz și nu am fost dezamagiti de variantele propuse. Nu este un meniu extra stufos si nici nu e nevoie, mi s-a parut ca acopera perfect nevoile feminine si masculine, de la salata la steak, de la pulpe de rata la tartar si, bineinteles, iubitele mele paste.

Eu am comandat paste carbonara, pentru ca am eu o regula asa in mintiuca mea: daca pastele carbonara sunt bune si facute ca la carte, sansele sa vorbi despre un restaurant ok sunt foarte mari. Pastele se fac in casa, sunt paste cu ou, au fost perfecte. Sincer, ca o mare mancatoare de paste, sunt destul de “pretentioasa”, dar nu am avut nimic de obiectat. Ceea ce in meniu sunt descrise ca “The classic, done right Carbonara – pase prospete de casa cu ou, pancetta, pecorino romano, ou, condimente” au fost cu adevarat clasice si facute ca la carte. Felicitari, din nou! In timp ce faceam poza, doamna de la masa de langa mi-a spus “la cum arata, i-as face si eu poza!” 🙂 Am platit 25 lei pe o portie de 350g. De remarcat si asta: portiile sunt decente, in limita bunului simt, nu se va ridica nimeni de la masa cu impresia ca nu mai poate respira. Eu una apreciez asta foarte mult si mi se pare ca portiilde din restaurantele de la noi, de genul 500g o portie de paste sunt o risipa de ingrediente. Parerea mea umila, de gospo, bineinteles.

Am mai comandat Tartar de vita, cu maduva si ou de prepelita. A venit un preparat absolut impresionant, pentru un pret foarte ok (din punctul meu de vedere si nu cred deloc ca gresesc) – 35 lei. Tartarul nu doar ca a aratat ca la carte, dar a fost foarte bun. Si spun asta eu, care nu mananc tartar decat in caz de razboi, cand ar fi ultima mancare diponibila. Dar mi-a placut. Mult. Si mai mult mi-a placut maduva, mancata direct din os.

La desert am avut “Cinnamon rolls and noble milk” eu, respective melc cu scortisoara si vanilie, servit cu lapte de pasare. Cinnamon rolls sunt preferatele mele si stiti ca le pregatesc pe blog de multi ani si mi-a palcut mult si varianta lor, nu excesiv de dulce si care se potriveste perfect cu sosul de vanilie. Nu as spune musai ca este un lapte de pasare asa cum il cunpastem noi in varianta clasica, ci mai degraba un sos de vanilie ca la Floating Island, cu stafide si foarte aromat. Un preparat de la care ma asteptam, pe romaneste, sa mi se strepezeasca dintii, dar nu a fost asa, este echilibrat, nu exagerat de dulce. Ce as schimba eu? Cu siguranta plating-ul, asezarea in farfurie, cum ar zice romanul, care nu este deosebita si nu scoate deloc in evidenta preparatul care este chiar special. Am incercat sa fac o poza cat mai reusita, ca sa il pun in valoare, dar chiar cred ca un alt plating ar fi ideal. Culoare mai multa sau cel putin o pata de culoare, sosul sa nu acopere de tot cinnamon roll-ul, pentru ca este frumos el in sine, nuci, alune sau ceva crocant care sa alternam texturi? Ceva e genul asta cred ca mi-ar fi placut mai mult sa vad.

Tot la desert am incercat si “Mousse de ciocolata cu migdale prajite si parfait din crema de ou”, care impresioneaza prin plating si este combinatia perfecta atat pentru iubitorii de ciocolata cat si pentru cei care prefer vanilia. Parfait-ul de crema de ou mi-a inspirat mai degraba un semifreddo, dar este foarte fain ca si textura, care contrasteaz perfect cu mousse-ul de ciocolata, dar si ca aroma, foarte discret, cat sa tempereze ciocolata.

Cum vad eu experienta de la Restaurant Bujole de azi? Un loc de mers in doi, pentru o cina intima, un loc pentru un pranz cu prietenii, un loc pentru cafeaua de dimineata si micul dejun in timp ce raspundem la mail-uri sau mai scriem un articol pe blog. O atmosfera foarte faina, mancare excelenta, preturi decente. Un restaurant care lasa in urma preparatele de bistro cu care ne-am obisnuit (din pacate) si aduce o gura de aer culinar foarte proaspat spre gourmet. Un gourmet la preturi ok. La Bujole se gateste si sous-vide – un mare BRAVO aici. Da, cu siguranta este un loc in care voi merge des si in care imi voi duce si prietenii care vin la Cluj. Singurul lucru care m-a necajit putin (vorbesc strict din punctul meu de vedere) este faptul ca nu se pot face rezervari, ceea ce e cam ciudat pentru mine, in ideea ca venind din Floresti, as prefer sa nu bat 15 km degeaba si sa nu gasesc loc, asa cum s-a intamplat sambata seara. Inteleg insa si punctul de vedere al restauratorului – vorbim de un local mic, cu doar 35 de locuri, deci nu i-ar ajuta deloc sa stea cu localul gol, in asteptarea rezervarilor care pot sau nu veni. In plus, atmosfera faina de la bar si scaunele alea de care m-am indragostit iremediabil m-au facut sa ma gandesc ca as astepta acolo cu drag pana se elibereaza o masa. Dar, ca idee, ar fi fain sa poti face si rezervari, mai ales pentru mese de 4+ persoane. Fain, Bujole, fain! Mai venim!