Ton in crusta de susan

Acum 8 ani, exact acum 8 ani, postam prima reteta, cea de vinete umplute, pe ceea ce a fost gospodini.blogspot.com si azi este www.teoskitchen.ro La multi ani mie, La multi ani blogului si mai ales LA MULTI ANI VOUA! Fara voi, cei care ma cititi zi de zi, cei care imi incercati retetele, cei care imi scrieti in comentarii ca ati invatat sa gatiti alaturi de mine…fara voi, nu ar fi existat Teo’s Kitchen. Va mulțumesc voua, cei care ma salutati sau pur si simplu imi zambiti pe strada, de parca impartim un secret si suntem prieteni de-o viata. Eu stiu de ce imi zambiti si imi creste sufletul! Pentru TOT, TUTUROR si fiecaruia in parte, VA MULȚUMESC!

Dar, pe langa toata dragostea pentru voi, in aceasta zi atat de speciala pentru blog, vreau sa va impartasesc si niste ganduri de “gospodina de meserie”, niste ganduri poate nu chiar atat de usor de citit sau de acceptat, dar atat de reale pentru mine, incat trebuie sa vi le impartasesc 🙂

Oamenii vor retete cat mai sanatoase. De aceea, daca le pun o reteta vegetariana, cu legume aduse de la tara, de exemplu, are 10 like-uri si o reteta din care curge ciocolata are 1000. Oamenii sunt deranjati cand le recomand un magazin sau un brand “huoooo, faci reclama”, “huoooo, mai dezamagit” (scris exact asa, fara cratima, ca nu-i vreme de gramatica daca suntem revoltati, nu?!?).

Oamenii vor sa postezi retete zi de zi. Retete complicate. Cu ingrediente dintre cele mai alese. Fara sa le pese (nu, nu fara sa STIE, ci fara sa le pese) ca o reteta cu 12 fotografii, de la ingrediente si pasi de preparare si pana la rezultatul final imi ia o jumatate de zi. Retetele nu se scriu singure, iar oamenii vor sa citeasca povesti frumoase, ca altfel, de ce ar mai citi un blog si nu o carte de bucate unde e scrista strict reteta, fara glumite, fara povesti. Datoria ta e sa fii si Jamie Oliver si Emily Brontë.

Oamenii te vor de tot, de dimineata pana seara. Ideal ar fi sa nu ai un job, ca sa poti fi la dispozitia oricarei intrebari din ciclul “acum fac retetea, zi-mi cum pun faina” (in 99,9% din cazuri, raspunsul se afla in reteta, dar e mai simplu sa citim pe diagonala si sa punem apoi intrebari pe text, ca la scoala). Deci, rectific: datoria ta e sa fii si Jamie Oliver si Emily Brontë. Si operator call center.

Oamenii spun ca nu le-a iesit reteta si din cauza ta au aruncat banii pe ingrediente! NU le-a iesit, desi au urmat toate indicatiile si toti pasii, atata ca au inlocuit ouale cu lapte si faina cu malai. In rest? Tot-tot au facut la fel si nu le-a iesit. Iar tu? Tu esti o incompetenta si ar trebui sa le trimiti printr-o telegrama scuzele tale si eventual rambursul ingredientelor.

Daca le spui ca blogul este jobul tau si deci e normal sa ai si o sursa de venit, revenim la “huooooo, reclama!”. Oamenii se revolta cand pui o reteta cu salam, dar isi dau check-in la McDonalds, public, pe pagina lor de FB, check-in insotit si de o poza cu menul extra-big pe care l-au comandat si se straduie sa il includa in poza si pe mezinul familiei, care se bucura de Happy Meal, drept rasplata ca a luat bulina rosie la gradi.

Oamenii vor sa gatesti cu ingrediente bio, dar daca spui in reteta ca a adus buni de la tara ingredientul X, raspunsul vine repede “da’ ce, draga, toti avem ca tine bunici la tara?!?!?!”

Imi iubesc cititorii si, de atatia ani, am invatat exact care sunt cei care ma iubesc pe mine. Am invatat si sa zambesc in fata comentariilor care ma faceau inainte sa plang. Da, am si plans din cauza blogului, dar asta nu se mai intampla. De ce? Pentru ca am ajuns sa ma iubesc eu pe mine insami si sa imi apreciez suficient de mult munca asidua pe care o fac pentru teoskitchen zi de zi, incat nu permit nimanui sa ma darame sau sa o ia in deradere.

VA IUBESC 🙂 Si pentru ca vreau sa sarbatorim impreuna, avem azi o reteta speciala: ton in crusta de susan. Tonul este un peste foarte scump, mai ales daca este de foarte buna calitate si poate ni-l permitem mai rar, de aceea il prefer in varianta aceasta, aproape crud, pentru a ma bucura cat mai mult de aroma lui. Dar, ca sa facem reteta asta trebuie sa avem un peste foarte proaspat, da? 🙂 Il cumparam in bucata mai mare, apoi il taiem in 2 batoane (de cca 150g fiecare) si nu, nu aruncam “cazaturile” sau “resturile”, ci le tragem si pe ele la tigaie si, daca Luca le adora, sunt sigura ca o sa le adorati si voi 🙂

Ingrediente pentru 2 persoane:
– 300g ton (2 batoane)
– 2 linguri susan alb
– 2 linguri susan negru
– sare si piper
– 2 linguri ulei

Procedura e foarte foarte simpla, asa cum va spuneam, tonul este un peste deosebit si vrem sa ii simtim cat mai mult aroma naturala, deci nu e nevoie nici de condimente speciale, nici de tehnici nemaivazute 🙂 Condimentam pestele cu sare si piper pe toate partile, apoi il dam prin susan (le amestecam pe cele 2) si il prajim cca 15-20 de secunde pe fiecare parte, in tigaia incinsa cu putin ulei, la foc mediu.

Feliem apoi tonul si ne bucuram de el, alaturi de un piure de pastranac in cazul nostru (reteta pentru piure de pastranac o gasiti AICI). Sa va fie de cel mai bine! 🙂