Placinte cu branza si marar #HaiSaMancamImpreuna

Nu stiu exact cine a inventat zicala “la placinte inainte, la razboi inapoi” dar primul care a folosit-o in mod oficial, intr-o opera literara a fost cel care mi-a facut copilaria mai frumoasa – Ion Creanga, in povestea Harap Alb a dat un cu tot nou inteles placintei 🙂 Sigur, de-a lungul vremii, gurmanzii au retinut mai degraba partea cu “la placinte inainte”, care este descrierea al 99% din pozele cu placinte postate pe internet si mai putin partea cealalta, cu razboiul. Si eu? Eu nu fac exceptie, trebuie sa recunosc! Inca de mici, placintele au fost slabiciunea mea, cele facute de Buni in mod special, prajite in tepse.

De obicei, Buni alegea tema principala “placinte cu varza”, “placinte cu branza”, apoi framanta aluatul, intr-un “vailing” cum zicea ea, adica un vas foarte mare, in care sa incapa 2 kg de faina. Da da, Buni Sia nu se incurca la placinte cu jumatati de kilogram. Buni cand se pune pe copt…coace, da??? 🙂 Apoi, framanta, cum numai ea stie sa framante, un aluat perfect de fiecare data, pe care il lasa la dospit nu doar pana isi dubla volumul, ci pana dadea pe dinafara vasului.

Intre timp, se ocupa de umplutura: daca erau placinte cu varza (cele mai populare in familie mea cand vine vorba de #HaiSaMancamImpreuna placinte) calea minim o tona de varza (glumesc, dar nu sunt nici departe de adevar) pentru ca buni e obisnuita sa faca umplutura cu placinte si nu placinte cu umplutura si, de fiecare daca cand cumparam o placinta astepta sa luam 2-3 imbucaturi ca sa ne spuna “no vezi? Astia numa’ la mijloc pun branza, nu cum va fac eu!” 🙂 Calea varza si se apuca de placinte, apoi, pe final, pentru ca le umplea la refuz, ii mai ramanea cam un sfert din aluat si incepeau “placintele cu diverse”, in ordinea popularitatii in familie: cu silvoiz, adica magiun de prune, forte gros, cu foarte putin zahar si fiert musai in ceaun, branza de burduf sau cas de oaie, amestecate cu cozi de ceapa si marar si, la final, 2-3 placinte cu gem de caise, preferatele mele 🙂

Prima placinta era intotdeauna cea de test, din care aveam voie sa gustam toti, apoi, ni se inchide robinetul 🙂 Pana nu se strangea un teanc de placinte suficient de mare pentru ca Buni sa nu simta ca munceste degeaba si “nu mai pridideste cu placintele” dar apoi, cand era spre final si vedeam cum scade si scade aluatul din vas, aseza masa si ne chema si pe noi toti 🙂

Toate aceste amintiri mi-au venit in minte cand am vazut fotografia cu placintele postata de Ralu pe Facebook folosind hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna si am vrut neaparat sa gatesc pentru voi Placinte cu branza si marar, asa invatam impreuna sa facem placinte pentru cei dragi, asa cum le faceau bunicile noastre 🙂

Ingrediente pentru 15-20 placinte:
– 1 kg faina
– 50g drojdie proaspata
– 3 linguri (50g) zahar
– 2 lingurite sare
– cca 500-600ml apa calduta
Ingrediente pentru umplutura:
– 1kg branza de burduf
– cozile de la 2 legaturi de ceapa verde, tocate marunt
– o legatura de marar tocat marunt

Invata si tu sa pregatesti Placinte cu branza si marar pentru familia ta cu un simplu click AICI 🙂