Am vizitat foarte multe locuri in Romania, pentru ca eu sunt de parere ca avem o tara minunata, tot ce trebuie sa facem e sa o descoperim. Si in calatoriile mele am descoperit locuri minunate dar si locuri care m-au dezamagit, locuri care au promis sa fie rupte din istorie dar care au fost renovate fara a se tine cont de ceea ce au fost in trecut si din pacate, accentele “traditionale” au mers spre kitch. De aceea am fost usor intrigata cand am primit invitatia din partea Transavia de a merge la Conacul lui Maldar, din Maldaresti, Valcea. Nu stiam la ce sa ma astept, stiam ca este o veche cula oltenasca si a fost renovat, dar nu mi-am inchipuit ca a fost renovat cu atat de mult bun gust si respect pentru istoria pe care o poarta.
Drumul pana la Valcea nu a fost spectaculos pentru mine, e drumul pe care il fac de obicei cand merg la Bucuresti, dar niciodata nu am stationat in Valcea mai mult decat a stat autocarul in statie. Asa ca m-a bucurat pana si drumul de la Valcea pana la conac, pentru ca da, Oltenia e foarte frumoasa. Am ajuns la conac si prima impresie a fost de… WOW!
Conacul lui Maldar strajuieste peste tot satul si se vede din orice unghi al lui, asa cum este si normal pentru o cula boiereasca. Este varuit in alb, impunator, are flori la geamuri si o poarta imensa la intrare. In curte, pe langa conacul in sine, este cladirea cu restaurantul, foisorul alb in care stii ca daca intri, nu vei iesi de curand pentru ca povestile tind sa curga in continuu, ziua la o cafea sau seara la un vin si ca sa fie totul si mai minunat, este piscina care e atat de frumoasa incat te-ai arunca in ea chiar si pe vreme rea.
Dupa ce ne-am instalat in camere am mers la cina. Si am fost surprins placuta sa vad ca in rama antica de la receptie e afisat meniul pentru cina, frumos, elegant. Din cladirea principala se merge in restaurant, care e decorat pana in cel mai mic detaliu, care are un pridvor mare, cu doua paturi frumusele, in care iti vine sa lenevesti dupa masa. Pentru ca da, masa e copioasa, totul este pregatit in restaurant si se merge pe ideea de a aduce pe masa turistilor preparatele romanesti traditionale, dar care au totusi accente moderne.
Doamnele de la bucatarie, care sunt niste dragute, sunt imbracate mereu in straie specifice perioadei in care conacul era in glorie si la cat de buna e mancarea pe care o fac, am crede ca sunt bucatari cu patalamaua la mana. Insa nu, sunt doamne din sat, care gatesc cu suflet si gatesc foarte bine.
Sa va arat pozele de la cina, care a fost mult mai impresionanta in realitate decat ceea ce am citit in meniul de la receptie si sa va arat si o gospodina de Cluj, transpusa in vremurile de alta data.
Dupa cina, am stat in cerdac, am baut un vin de casa, am povestit, ne-am bucurat de liniste. Si de un foc frumos, ca sa mearga povestile ca unse. Pentru ca e un loc in care poti sa mergi pentru a te relaxa cu adevarat.
Dimineata incepe cu un “Buna dimineata!” in rama de la receptie si asta m-a facut sa imi spun din nou “cata atentie la detalii!”. La micul dejun este bufet suedez, cu preparate facute in casa, de la pate si paine in oua pana la tot felu de tipuri de dulceata si branzeturi.
Doamna Vasilescu ne-a povestit despre dulceata de mere care se face la Conacul lui Maldar, specifica zonei si pe care e musai musai sa o gustati si in general despre istoria gastronomica a conacului. Boierii aveau mari ospete cu serbeturi, zaharicale, ciubuce si sorbeau cafele nenumarate, facandu-si siesta pe divan.
De la influentele orientale, s-a trecut apoi la cele frantuzesti, pe la sfarsitul secolului 18, inceputul secolului 19 si preparatele au devenit mult mai rafinate si cosmopolite, ospetele oarecum decadente au devenit dineuri selecte, iar preparatele au capatat denumiri frantuzesti. Si daca tot am vorbit de mancare, nu puteam sa nu si gatim ceva, de data asta…
Taieteii romanesti ai Evgheniei Plesoianu
Ingrediente:
– taietei de casa lati
– fasii piept de pui Fragedo de la Transavia
– cateva lingurite vin alb
– sare, piper
– ulei pentru prajit
– 3-4 catei de usturoi
– 2 maini bune de hribi proaspeti
– 2 linguri cognac
– 4 linguri unt (2 pentru pui, 2 pentru taietei)
– 2 rosii decojite, taite cubulete
Cu o zi inainte de preparare, se fac niste taietei de casa mai lati, din 5 oua si faina cat cuprinde, apoi se lasa la uscat pana a doua zi, cand se fierb in apa cu sare. Separat, intr-o tigaie, se prajesc fasiile de pui in putin unt, ulei, se condimenteaza cu sare si piper si sa stropesc cu putin vin. Se tin pe foc pana sunt frumos rumenite pe ambele parti. In alta tigaie se prajesc hribii in putin ulei, impreuna cu cei 4 catei de usturoi. Se adauga si rosiile cubulete. In final, taieteii se trag in tigaie cu unt, 2-3 linguri din apa in care au fiert, 2 linguri de cognac, sare si piper.
Toate se monteaza intr-o farfurie care va arata la final cum vedeti mai jos 🙂
Nu stiu daca ati fost in astfel de locuri, dar va spun cu mana pe inima ca merita sa aveti o experienta de genul asta. Sincer, la Conacul lui Maldar am simtit cu adevarat ca da, Romania e o tara frumoasa, in care se intampla sa existe si respect pentru istorie si traditie, in care oameni ca familia Vasilescu reusesc sa creeze un loc in care timpul are rabdare cu oamenii, in care poti sa te odihnesti, sa stai la un pahar de visinata de casa, sa te plimbi intr-un parc rupt din alte vremuri si sa dormi mai bine decat ai putea acasa. Eu am fost foarte impresionata si am venit cu amintiri frumoase si cu dorinta, ba nu, cu certitudinea ca o sa mai merg la Maldaresti. Pentru ca e atat de linistitor si frumos. Pentru ca merita. Si pentru ca noi meritam sa ne rupem de cotidian si probleme lumesti si sa fim cuconite din cand in cand. Si nu doar eu cred asta, ci toti cei care scriu in caietul stufos din vestibulul conacului.
Cam in acelasi stil recomand Conacul Secuiesc de la Coltesti, judetul Alba.
Cat de frumos este acolo..Cred ca te-ai simtit foarte bine!
Felicitari pentru retete si modul lor de prezentare! Dar…nu ma pot abtine sa spun ca mesajele publicitare disimulate din ce in ce mai numeroase ma deranjeaza. Poate ar fi bine sa mentionezi undeva cine iti sint sponsorii ( nu ca ar fi greu de ghicit) si sa-i numesti ca atare.
Si asta cu “numitul sponsorilor” te ajuta… pentru ca… ? Sincera sa fiu, voi ma deranjati cand sunteti malitiosi si cred ca e foarte simplu sa alegi retetele care iti plac si sa nu fii caustic daca din cand in cand apare un articol care nu e pe sufletul tau.
Pe mine personal cu nimic, dar pe cineva care s-a obisnuit cu sinceritatea si obiectivitatea ta poate sa induca in erorare : una e sa-ti dai parerea despre un produs pentru ca l-ai incercat si apreciat si una e sa scrii un text pentru care esti platita de compania producatoare sau de vinzator. In lumea web, ca si in jurnalistica exista niste reguli.
Maria, iarta-ma ca-ti spun, dar nu are logica ce zici. Spune-mi te rog, unde in acest articol ti-am dat impresia ca as face reclama “doar pentru ca am fost platita”? V-am povestit ce-am facut la conac, ce reteta “boiereasca” am gatit alaturi de bucataresele de la conac, am pus pana si poze cu mine pentru ca mi-a placut foarte mult experienta traita acolo… si m-as intoarce acolo oricand cu mare drag.
Stiu sigur ca printre cititorii mei sunt si oameni interesati sa afle pe unde merg, ce mananc sau ce lucruri frumoase vad si care apreciaza povestea din spatele retetelor, pentru ca a asta face diferenta dintre un blog si o carte de bucate unde ti se dau ingredientele si 5-6 pasi de preparare.
Daca in cartea de bucate ti se recomanda sa folosesti un anumit produs (doar pentru ca firma producatoare a sponsorizat cartea respectiva), nu cred ca ii scrii autorului scrisoare si i-o trimiti prin posta sa-l tragi de urechi… ci mai degraba ignori recomandarea facuta si folosesti produsul in care ai tu incredere si pe care l-ai folosit deja de atatea ori. Asa ca raman la ce-am spus in comentariul de mai sus: “e foarte simplu sa alegi retetele pe care sa le citesti si sa ignori articolele / retetele care nu sunt pe sufletul tau”.
Sincer, am sa-ti urmez sfatul. Pentru ca ador cum scrii, imi plac mult retete tale si modul de a le prezenta. M-am mai gindit si cred ca e firesc sa ai sponsori; daca nu, ar trebui sa platim noi, cititorii, accesul la blogul tau. Deci, ma ierti? Sper ca da, as vrea sa citesc cu sufletul impacat textele tale in continuare.
1) Felicitari pentru tot ce faci, ai harul de a povesti si a ne face sa ne dorim prezenta iminenta acolo unde esti!
2) Causticitatea Mariei vine, probabil, dintr-o angoasa personala, nu o baga in seama prea mult…
3) Scrie pentru noi, admiratorii tai, lasa subtilitatile altora sa se evapore precum coniacul din taiteii Evgheniei!
Cristi, cand citesc comentarii ca al tau instant imi apare un zambet in coltul gurii si ziua imi este muult mai buna! Pentru voi scriu, cei care stiti sa faceti diferenta intre persoana Teo si brandul Teo’s Kitchen.
Multumesc!
in afara de mancarea expusa ,tu ai fost superba in acele straie minunate !!!!! si locatia !! nu ma intereseaza alte pareri cu publicitate sau fara …..mi se umple inima de bucurie cand vad locuri frumoase ,din tara,asa ca…… mai pune poze de oriunde te duci,din experientele ,tale culinare,locuri frumoase ,bv felicitari TEO***
Multumesc mult de aprecieri 🙂 asa consider si eu, ca e chiar dragut daca va arat pe unde mai umblu, ce am mancat pe acolo si ce experiente am trait 🙂 te pup si inca o data multumesc pentru cuvintele frumoase