Roblogfest de 2011

Am venit acasa! No bine dara, am ajuns acasa! Asta s-a intamplat abia de vreo 2 ore, pentru ca 1 la mana am refuzat sa ne intoarcem pe pseudo-autostrada A1, care arata de parca tocmai a trecut prin bombardamente grave si am zis sa ne intoarcem inspre casa pe Valea Prahovei, sa ne oprim si noi la o ciorba ca domnii undeva la Sinaia. Asa ca drumul a fost un pic mai lung decat am preconizat, da’ nu-i bai, bine ca am ajuns intregi.

Cum am ajuns la locul cu pricina? Acuma sa va povestesc cum a fost de vineri pana luni, daca tot imi ziceati ca asteptati “luxul de amanunte promis”. Vineri dimineata am plecat spre Bucuresti, asta dupa ce toata noaptea am “cohalit” diverse, ca sa ii las lui Luca merinde pe weekend. La 10 dimineata am iesit din Cluj, impreuna cu sotul din dotare (jumatatea mea mai buna, ar zice unii) si mini-masina noastra. Drumul a fost bun, am baut cafea din termos si am facut o singura oprire, unde am mancat asa, din cutit. Buna treaba, mai ales ca vremea de afara a fost foarte faina si ne imbia la picnic.

Apoi a venit partea mai putin faina… am ajuns in Bucuresti la ora 3 si de acolo am facut o ora si jumatate pana la casuta noastra de weekend. Asta e Bucurestiul, noah, cam greu de inghitit din punct de vedere al traficului si agitatiei pentru un ardelean get beget. Da toata frustrarea generata de trafic a trecut instant cand am ajuns la Hotel Caro. Aici a fost casuta noastra si a altor bloggeri dragi noua pe weekendul de Roblogfest 2011. Va ziceam de concursul Standout referitor la cazarea bloggerilor veniti de pe diverse meleaguri la Bucuresti, da nu mi-am inchipuit ca o sa fie asa frumoasa toata treaba.

Unde am stat si ne-am simtit foarte bine? Hotel Caro e unul dintre cele mai dragute hoteluri in care mi-a fost mie dat sa stau in viata mea de blogger. Si am stat la cateva hoteluri si pensiuni pana acum, da curatenie ca aici, mai rar. Ne-a fost draga camera noastra din prima clipa, pentru ca mirosea frumos, avea o baie imensa, cu o cada si mai imensa, care stralucea (si nu, nu era iluzie optica cauzata de nevoia mea acuta de dus dupa 8 ore de drum). Am avut in camera tot ce ne trebuie pentru o sedere relaxanta: halate moi, prosoape si mai moi (mai stiti piesa aia cu “ieseai de la dus in prosoape moi de plus”?? No, asa erau prosoapele noastre!), papuci de casa, cana-fierbator, ness si ceai in caz ca te lua setea nocturna sau matinala. Fiecare camera are balcon, ceea ce e minunat si mai minunat a fost ca am primit camera cu vedere spre lacul Tei, asa ca ne-a fost mai mare dragul dimineata sa tragem draperiile. Drag mi-a fost si minibarul cu de toate si culmea, preturile produselor din minibar erau mai ok decat cele din clubul in care am fost la RoBlogFest… de exemplu: doza Cola 330 ml in mini-bar 6 lei, Cola 220 ml in Silver Church – 5 lei. Am avut si internet wireless, numa ca internetul a fost surclasat de nevoia de socializare si am deschis cam rar laptopul.

RoBlogFest de Teo’s Kitchen, 2011. Dupa ce ne-am cazat, minunat, bucurat, spalat, parfumat si premenit, am plecat spre Silver Church, unde s-a tinut anul asta RoBlogFestul. Mie personal mi-a placut mai mult aici decat in Fratelli anu’ trecut. Atmosfera foarte faina, lume buna, oameni pe care nu i-am vazut de anu’ trecut si pe care ti-e mereu drag sa ii vezi. L-am revazut pe Zoso aka Yoso.ro, caruia trebe sa ii multumesc maxim, ca singurele poze pe care le am de la petrecere el mi le-a facut, deci: multam, maestre! Puteti vedea pozele si povestea lui Roblogfest 2011 vazut prin ochii lui Vali Petcu fix AICI.

I-am revazut cu cel mai mare drag pe Ionut Oprea (clickio cum ar veni, in caz ca mai era vreun dubiu) Andrei Crivat (despre care trebe sa spun ca era acolo in dubla calitate, de blogger ca noi toti si de reprezentat eBucataria, care a si sponsorizat categoria de culinar si care era la fel de sociabilo-amuzant cum e de cand il stiu), Pyuric (care era ravisanta si arata like WOW), Chinezu, Gigel, Gabi Boaca, Raluca Alexe si Andrei Rosca asta asa, la o prima strigare. Oricum, pe care i-am ratat in seara cu pricina, i-am vazut a doua zi, la micul dejun, la hotelul la care am fost cazati cu totii. Despre concertul OCS nu am ce sa zic, decat ca nu e o formatie care sa imi fie la suflet si deci nu m-a incantat cu nimic in mod deosebit. A fost bere multa, eu am baut putina, dar n-am avut nevoie de berici ca sa fim veseli.

Unde-i barfa? Nu e barfa! Despre premiile in sine nu am ce sa va spun, stiti si voi ca Teo’s Kitchen a luat locul 2 la categoria culinar si va multumim pentru voturi voua tuturor. Nu vreau sa comentez nemultumirile aparute si care si cum merita sau nu sa castige, de ce a castigat si de ce nu a castigat. Ce pot sa va spun eu sigur e ca din punctul meu de vedere, TVdece e pe locul I la blog colectiv la si Ovi Sirb este cel mai popular blog. Inainte de a incheia relatarile despre seara cu pricina, sa ii multumim lui Dragos Novac ca ne-a dat si anul asta o ocazie perfecta de socializare, ca a fost distractie maxima, ca a fost bere multa si lume faina. Chiar daca la anu’ nu particip ca si concurent am sa fiu acolo cu siguranta la petrecere, pentru ca numai asa apuc sa revad si sa cunosc oameni dragi.

Micul dejun de 3 ore. Sa trecem la dimineata urmatoare, cand am luat micul dejun, intre bloggeri asa, cu Crivat si prietenul lui Jean, care e un frantuz foarte simpatic si cu care am rupt-o noi pe engleza pana a venit Groparu si ne-a aratat el cine-s sefu’ si o vorbit intr-o franceza impecabila, de mi-o fost si rusine sa mai musc din croissant. De fapt, asta a fost si prima data cand l-am cunoscut personal pe Groparu, in ciuda faptului ca am descoperit ca stam amandoi in Cluj, in Cluj, chiar in Cluj, numa un pic mai pe langa (nu chiar Huedin, cum zice bancu :)). Am baut cafele cu Denisa, care din pacate a plecat repede, ca altfel mai socializam o tura, cu jumatate de TVdece, adica Zicu, “albanezii”, respectiv Marius, Maka si Zorjh si 2/3 din familia Sirb, respectiv Tudor si Papa Sirb.

Cafea n-am baut cu Sebi insa, ca el nu e cu cofeinele, cu astea. Cu el am baut suc de gref si nu, nu i-am fumat tigarile desi am fost tentata! In schimb am baut cafele in doua dimineti consecutive cu Cristina, care ii o draguta si de la care nu am apucat sa imi iau la revedere ieri, ca pana am mers eu sa imi aduc bagajele s-o facut nevazuta. Da recuperam noi, sunt precisa. Bancuri faine si voie buna ne-o adus si Gaben, si ne-o bucurat si Elena cu prezenta. Acuma, daca yo am uitat ceva sau pe cineva, faceti bine si ma atentionati, ca sa bag o erata.

Si daca vreti sa stiti, reteta de chec invelit cu ciocolata am scris-o la acelasi mic dejun, inconjurata de oamenii astia faini. Ce mi-a parut mie rau la modul grav e ca nu m-au mai tinut picioarele sa continui socializarea si dupa micul dejun si sa mergem cu lumea in oras, da noah, cand am vazut pat am picat lata si m-am mai trezit la 7 seara. Cert e ca mi-am propus un lucru: dincolo de retete, chiar daca nisa mea e una mai aparte in blogosfera si presupune mai multa bucatareala decat socializare, sa incerc sa particip cat mai mult la evenimente de genul asta si sa revad oamenii cu care iti face placere sa bei un cafei, un suc de gref sau macar sa iti strangi mana.

Sa zicem si ceva de mancare, nu? Am aflat bucuria numai in drum spre Bucuresti, s’anume ca aveam si mic dejunul inclus la Hotel Caro si pentru asta ii multumim inca o data domnului director, care a stat si el cu noi la masa la mic dejun si care ne-a primit cum nu se poate mai bine in casa lui. Asa ca, numa ca sa nu ziceti ca am scris enorm si nu v-am pus si poze, va arat cam ce am servit la bufetul suedez de la hotel, ca sa stiti la ce sa va asteptati cand va veti caza la Caro (pentru ca sunt sigura ca o sa vreti macar o noapte, de curiozitate, sa vedeti de ce l-am laudat cu totii atat).

Nici Planeta Moldova si a lor Alimentara nu puteau descrie tabloul de mic dejun. Intrati, intrati, intrati si va-nfruptati, avem di tati! Si au avut! Chiar daca asa, la prima impresie as fi zis ca nu e cea mai bogata varietate de mic dejun pe care am vazut-o la un hotel, mi-am muscat repede limba si asta pentru ca erau nu doar destule sortimente cat sa ii multumeasca pe toti, dar tot, absolut tot era foarte mancabil si de calitate: 4-5 tipuri de branza si cascaval, tot atatea feluri de sunca, pastrama de pui, de vita, mezeluri diverse, carnaciori si bacon pentru pasionati, crenwustii clasici, omleta simpla sau cu orice alte ingrediente aditionale la cerere.

In cosuri frumoase au stat painici clasice, cu lapte, dar si graham, paine toast, iaurturi de la iaurtul simplu, natur si pana la Actimel, cereale diverse, cafea naturala, expresor cu “de toate felurile”, ceai la alegere, fructe proaspete, gem si dulceata, croissante… ce sa mai, nu aveai de obiectat. Pana si produse de post au fost, gen zacusca, fasole batuta, salata de vinete dar si diverse tipuri de masline, rulouri de peste, salata de paste. Da, un mic dejun de rege, asa, ca la 4 stele.

No, asta cred ca e al doilea cel mai lung post din istoria mea de blogger si promit sa nu se mai repete, cel putin in zilele urmatoare, cand planific niste retete noi noute pentru voi. Sa va fie de bine lectura!