Cand am vazut pentru prima data reclama despre branzeturile Napolact care se fac in pestera de la Taga, primul gand a fost ca e prea frumos prezentat totul ca sa fie si adevarat. Asa ca nu aveam cum sa refuz invitatia de a vizita locul acela de poveste si am fost foarte impresionata de tot: de locul in sine, de branzeturile atat de bune si de oamenii exceptionali care lucreaza la Taga.
Primul pe care l-am cunoscut a fost domnul Vasile Buzan, care e la Taga din 1970 si este un ardelean neaoș, foarte simpatic si cu vorba blanda – sunt singura ca i-ati recunoaste dintr-o mie, numai el poate spune “Napolact, branzeturi ca odinioara” cu accentul ardelenesc inconfudabil. El ne-a prezentat fabrica, ne-a facut turul pesterii de la Taga si la urma ne-a invitat la o degustare de branzeturi. Tot el ne-a spus si legenda branzei Nasal, pe care insa nu v-o spun eu, ci va las sa o cititi in interiorul fiecarei cutii de branza Nasal.
La Taga se produc anual undeva la 60 de tone de branza. E putin, intr-adevar, dar asta pentru ca branzeturile facute aici sunt delicatese unice in lume si necesita foarte multa manopera. Laptele este colectat din zona – daca ati vedea campurile si dealurile din jur, ati fi siguri ca e lapte de la vacute foarte linistite si fericite – apoi e pasteurizat si transformat in cele 4 tipuri de branza care se fac la Taga: Nasal, Alpina (care se face si in varianta afumata), Tarnava si Montana.
Bucatile de branza pornesc apoi in calatoria lor minunata din grota naturala de la Taga. Aici, unde umiditatea este constanta (90-95%) si temperatura la fel (sunt 14 grade pe tot timpul anului), unde pe roca specifica a pesterii s-a dezvoltat bacteria minune Brevibacterium Linens, bucatile de branza de transforma in delicatese cu un gust desavarsit. Spre deosebire de faimoasele branzeturi frantuzesti, branza de la Taga nu are nevoie de niciun spor artificial, grota naturala isi face singura toata treaba! Bucatile de branza stau la maturat in grota 18 zile, timp in care, cei 8 branzari priceputi le intorc bucata cu bucata, le sterg si le ingrijesc, pentru ca fiecare bucata care ajunge pe masa voastra sa fie perfecta.
Mirosul puternic, specific branzei de Nasal se simte inca de la intrarea in fabrica si ne-a lasat tuturor gura apa. Noroc ca la final, lesinati de pofta, domnul Vasile ne-a invitat la o degustare de branza si nu am fost deloc dezamagiti! Fiind din Cluj si avand o familie pasionata de mancare si delicatese, am avut inca de mica sansa sa gust branzeturile de la Taga, insa pentru unii din grup, a fost prima lor degustare. Au fost destule momente de ”hmmmm”, ”ahhhh, ce buna e” si cate un ardeleanesc ”ioi, ce buna ii!”. Adi Hadean a gatit cateva preparate pe baza de branzeturi si am baut cu totii un vin bun care a complementat branza.
La final va las cu poze de tot felul si va invit sa nu mai treceti nepasatori pe langa rafturile cu branzeturi si sa le alegeti pe cele adevarate romanesti, cele de calitate si cu adevarat deosebite, care baga in buzunar la orice ora majoritatea branzeturilor frantuzesti. Incercati-le doar si sunt sigura ca imi veti da dreptate!
Ce misto ca ai pus poze de la fata locului, noi suntem fani Nasal inainte sa existe reclama si inainte sa auda lumea de ea, de ani ed zile o ducem cadou prin tari straine. Super.
Mersi mult de pozele si de articol, cu totul!! Noi suntem mari fani Napolact, cu tot ce produc ei. Piticii nici nu mananca alt iaurtel decat cel de bivolita si oaie de la Napolact… Intr-adevar, cand am vazut reclama, m-am gandit ca e prea frumos sa fie adevarat! Dar acum, m-am convins. De abia astept sa incerc si sortimentele de acolo! Pupici de la noi! 🙂 Nicoleta
ar trebui introdusa fabrica in circuitul turistic. nici nu stiu romanii cati straini sunt amatori de asa ceva. daca ar avea si o ferma in jur pe care sa o dezvolte si sa o amenajeze cu locuri de joaca pentru copii rustice, specifice zonei, ar fi un castig in plus. si intr-adevar branza Nadal este excelenta, te lingi pe bot si legenda dinauntrul cutiei, minunat povestita.
branza Nasal, yumm, yumm! ar trebui introdusa fabrica in circuitul turistic. nici nu stiu romanii cati straini si nu numai sunt amatori de asa ceva, sa vada cum se produce branza, pestera naturala, etc. daca ar avea si o ferma in jur pe care sa o dezvolte si sa o amenajeze cu locuri de joaca pentru copii rustice, specifice zonei, ar fi un castig in plus. si intr-adevar branza Nadal este excelenta, te lingi pe bot si legenda dinauntrul cutiei, minunat povestita.
Frumos ! Inseamna ca inca mai exista oameni deosebiti care se lupta sa pastreze traditia romaneasca ! Mi-ati dat curaj ! Sper ca si Bunatati de Poveste sa ajunga la fel intr-o buna zi !
Super pozele si articolul! Multumim pentru recomandare. Si noi suntem mari fani napolact, asa ca sigur o sa le incercam 🙂