Tineti minte cum la gustul madlenei pe Proust il napadesc amintirile? Ei bine, la mine treaba a stat invers, respectiv m-a napadit dorul de mama si “amintirile din copilarie” asa ca mi-am dorit sa fac o prajitura care sa imi aduca aminte de mama si de copilarie. Reteta de Non plus ultra e la noi in familie din ’79 cand mama s-a casatorit si si-a inceput caietul de retete. Drept dovada, v-am si scanat reteta din caietul ei, asa cum e el, cu foi ingalbenite, cu foi rupte, dar tot timpul la sufletul meu.
In caz ca n-ati inteles din poza (desi tot timpul am apreciat-o pe mama ca scrie asa de frumos) ingredientele pt fursecurile Non plus ultra sunt:
– 300g de faina
– 250g unt
– 3 oua (eu am folosit 4 pt ca erau f mici)
– 3 linguri de zahar vanilat
– 280g de zahar
Din faina, unt, galbenusuri si zaharul vanilat se framanta un aluat elastic, care se intinde in foaie subtire (3-4mm) si se decupeaza cerculete cu ajutorul unui pahar de tuica. Cerculetele se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt si se pregateste bezeaua: se bat albusele cu cele 280g de zahar, vreo 10-12 minute pana se obtine o bezea foarte tare. Se spriteaza cate un cuc de bezea pe fiecare cerculet de aluat si se da la copt 10-15 minute la foc foarte foarte mic.
Se lipesc intre ele doua cate doua cu dulceata, in timp am descoperit ca dulceata de maciese e de departe cel mai bun “adeziv” 🙂
Rezultatul final pe care sper sa aiba si mama vreme sa-l vada pe blog arata cam asa:
Arata foarte spectaculos, cu siguranta o sa o incerc sa vad cum imi ies. Imi ploua-n gura :”>
Sa stiic a desi se fac destul de usor, asta e minunat,c a arata a fursecuri de cofetarie 🙂
Singura parte mai nasoale e ca trebuie sa coci vreo 3 tavi ca sa incapa toate 🙁
Dar rezultatul, merita orice!
pupici, Andra!
yumiiiiiiiiiii
DRAGA TEO!VAI O FACEA MAMA (CU AJ.MEU)CIND ERAM MICA!SI NOI II ZICEAM TUKY-PUSY!!!!!!!!AM S-O TIN IN EVIDENTA!a SI TOTDEAUNA II IESEA SUPER MAI ALES BEZEAUA(SPUMA)SI LE LIPEAM CU GEM DE ALA ADEVARAT DE CAISE!cE FACETI?SPER BINE!
Vivi, cand vrei tu esti invitata mea! Intre 2 yogurturi, mai merge si un fursec, nu? 😀
Mariana, am stiut eu ca tu ma inatelegi! Asa-i ca nu e nimic mia bun decat prajiturile pe car ele stii din copilariei si le faceai impreuna cu mama??? Totul e bun la ea, si bezeaua si gemul si tot!
Noi avem gem de maciese pus de buni, e splendid!!
In rest suntem bine, crestem incet incet, cu toate greutatile sarcinii… Te pup, Mariana :*
Teo, le stiu si eu …ce mai mancam cand eram mica…foarte frumoase ti-au iesit ! Pup mami si burtica!
Imi plac fursecurile. Sint dulciurile mele preferate. Incerc sa le combin cu tot felul de chestii sa vad ce poate sa iasa bun 🙂
Multumim Ama si eu si bebe si te pupam, fiecare cum poate :))
Bucatarule, daca incerci si reteta asta iti promit ca nu regreti never ever 😀
Si mami a mea tot asa le are trecute in caiet :)))
…si exact la fel ne delecta cu ele, mai ales iarna, langa soba de teracota, cu o cana mare de lapte caldut…
Felicitari mamei si tie pentru reusita! 🙂
Draga mea, fursecurile astea ma duc inapoi multi ani in bucataria mamei. Mi-am amintit in urma cu citeva luni de reteta asta avind o conversatie cu mama. Ea nu le-a mai facut de cind au plecat copiii de acasa dar a promis sa inceapa iar sa le faca pt nepoti. Nici nu stie daca mai are reteta. Eu am si acum in minte cartea cu retete, una mica, cu dulciuri, din colectia “Caleidoscop”. Le incerc si eu cit de curind. Merci mult de tot pt. reteta.
Felicitari pentru blog,e minunat si e o grozava sursa de inspiratie.Am o nelamurire vis-a-vis de aceste fursecuri.Bezeaua se intareste la cuptor in timp atat de scurt sau ramane moale?Merci frumos si toate cele bune.
da, se intareste bezeaua 🙂
Logic ca si pe astea le incerc maine.
Vreau sa fac ciorbita,felul doi si desert sa vada lumea ca eu nu gatesc de lene,nu ca nu stiu(ma rog,sper sa mai stiu sa gatesc)
io am cam dat-o in bara.
1. aluatu era foarte lipicios de miini. banui ca nu am masurat bine faina, am mai adaugat 1-2 linguri si a mers treaba mai bine
2. bezeaua deasupra s-a intarit, dar dedesupt era cleioasa. adicalea la contactu cu fursecu. si mai nasol – fursecu acolo era cam umed, necopt bine. poa cuptoru era prea slab? am mai lasat cateva min. impruna, si s-a mai dsres treaba. cred ca pe 160gr- 180gr -10-15min e mai bine…dar asta e functie de cuptor
oricum, reteta e buna, mana sa fie la fel..
felicitari pt blog!! mare sursa de inspiratiune!
Daaa, si mie aceste fursecuri imi aduc aminte de copilarie…In plus mama le ungea cu dulceata (asa ca tine) sau cu o crema si apoi le dadea prin nuca macinata sau alune macinate. Mmmmmm….trebuie sa fac si eu cat de curand!!!
Am incercat si eu aceasta reteta:D..dar nu sunt prea multumita de ce a iesit:(.Cred ca am gresit pe undeva pentru ca fursecurile au iesit foarte sfaramicioase.Am reusit sa salvez cateva intregi dar restul s-au rupt in bucatele:(.Erau coapte cand le-am scos din cuptor.:(
Exista vreo explicatie?Ceva ce as putea preveni data viitoare?
Pupici:*
U’re the best!
singura explicatie care imi vine in minte e ca ai pus prea multa “grasime”. fie era untul foarte gras fie ai pus margarina si au iesit prea fragede…
ce fel de unt ai folosit? imi pare rau ca nu ti-au iesit, fursecurile sunt foarte bune!
Cred ca asta fost.Eu am folosit unt President si am pus 250 g.Dar sunt sigura ca data viitoare vor iesi super.E foarte important sa iti dai seama ce ai gresit ca sa poti corecta.
Iti multumesc pentru ajutor!:*
Iti voi spune cum mi-au iesit a2a oara:D.
bunica imi facea cand eram copil ,dar cind facem o alba ca zapada mi/am adus aminte de acele fursecuri super gustoase
mama ta scrie EXACT ca mama.
prajiturelele astea le face si nasa mea.
chiar acum in noiembrie a fost nunta varului meu (specific,am 16 ani) si a facut o gramada de prajiturele din astea.sincera sa fiu,mie nu imi plac din cauza dulcetei(nu prea imi place dulceata,doar cea de mure),dar oricum cred ca merita incercate.
Nu pot decat sa zic;Felicitari draga mea Teo si sa ai parte de sarbatori fericite alaturi de cei dragi.Veronica
Buna Teo,
Ca de obicei, retetele tale ies spectaculos! Si cu siguranta sunt foarte bune. Am incercat multe din ele si m-am convins 🙂
Acum, am nevoie de putin ajutor. Mai precis, de o idee. As vrea sa fac niste fursecuri / biscuiti care se taie cu paharul, pe care sa ii pot orna frumos si colorat, cum ai facut tu cu turta dulce. As fi facut chiar turta, dar nu mai am timp sa o las la inmuiat 🙁
Crezi ca as putea folosi reteta asta, tinand cont de faptul ca nu voi pune nici gemul si nici bezeaua? Biscuitii ies suficient de moi si de dulci fara? Stiu ca le vreau pe toate, dar am zis sa intreb, poate am bafta 😀
O sa fac si biscuitii spiralati, de care m-am indragostit imediat ce am vazut pozele!
Multumesc frumos, si Sarbatori cat mai fericite!
Andra, sigur ca poti folosi reteta asta, vor iesi foarte bune. Pentru decorat poti folosi creioanele de la Dr Oetker, sunt perfecte pentru fursecuri
Super! 🙂 Nu stiam de creioanele de la Oetker, le-am cautat acum pe net. Foarte buna ideea, o sa le caut prin magazine in seara asta.
Iti multumesc mult de tot! >:D<
draga Teo,
In primul rand te felicit!
Imi plac retetele tale la nebunie!
Am incercat si eu cateva printre care si aceasta, dar am avut o problema, nu mi s-a copt platul, deloc(am lasat 30 min), bezeaua a iesit super insa blatul dezastru:(
Oare de ce?Oricum nu ma las sambata o fac iarasi, e prajitura mea preferata din copilarie!
De unde ai caietul (sau foile) de prajituri? Imi este foarte cunoscut acel scris.
A apartinut unei doamen din Ploiesti, nu iti apartine tie. Ceva este in neregula.
Nu inteleg!
Buna! M-a distrat foarte tare comentariul tau, chiar m-ai binedispus.
Caietul cu retete este al mamei mele, contine foarte multe retete si o sa vi-l scanez o data sa vi-l arat pe tot.
Nu, mama mea nu e doamna din Ploiesti… e o doamna din Cluj, de profesie desenator tehnic, probabil de aici asemanarea la scris… de exemplu mama avea acelasi scris, si de mana si de tipar, cu toti colegii ei de birou
Buna Teo
Am preparat aceste fursecuri minunate, azi si sunt delicioase.
Multumesc pentru reteta.
Claudia, e ceva de munca pe ele, dar merita! 🙂 ma bucur ca ti-au placut!
Cautand retete noi pentru sarbatorile care se apropie, am gasit intamplator aceasta reteta si nu mica mi-a fost bucuria! Este si reteta copilariei mele. Din pacate o pierdusem si nu-i mai stiam nici numele, dar mi-am amintit de ea cu ceva timp in urma si ma gandeam sa o caut pe net. Si… am gasit-o! Multumesc ca ai postat-o! Neaparat o voi incerca si o voi reintroduce in ~meniu~! Cu ceva ~amendamente~: noi puneam in varful motului de albus un sfert de miez de nuca. Si le lipeam cu serbet de casa (e-he, alte vremuri!).
Toate cele bune!