Va intrebam saptamanile trecute de ce alegeti magazinele Lidl pentru cumparaturile voastre saptamanale si mai mult de 100 de omuleti mi-au spus ca “pentru saptamanile lor tematice”. Am zambit pentru ca este atat de adevarat! Niciun alt magazin nu stie sa te poarte in aventuri culinare in fiecare saptamana, sa te incurajeze sa incerci retete noi pentru ca iti pune la dispozitie toate ingredientele de care ai nevoie pentru a le realiza si chiar ustensilele speciale in care sa le pregatesti sau sa le servesti. Deci da, iubesc calatoriile culinare din fiecare saptamana de la Lidl siiiiii saptamana aceasta s-a intors Saptamana Asiatica!!!
Am pentru voi doua propuneri de retete, ambele foarte dragi mie pentru ca iubesc mancarea asiatica si pentru ca, prepararea lor, prin ingredientele si tehnicile folosite ma scot di zona mea de confort si nimic nu e mai amuzant si incitant pentru o gospodina decat sa incerce lucruri noi in bucatarie!
SUSHI – varianta homemade – Multa vreme nu am fost fana sushi. Nu, rectific…am urat sushi, fara niciun motiv anume, fara a-l fi gustat vreodata. L-am urat numai la gandul de carne cruda. Apoi, prin 2006 sa tot fi fost, cand am mers prima data in vizita in State, la mama, am fost nevoita sa il incerc, de rusine pentru ca am fost invitata la un sushi bar si mi-a fost rusine sa refuz. Si din secunda aia…am devenit fana. Sincera sa fiu, de fiecare data cand am avut invitat la emisiune un sushi chef, ma pregateam de acasa, nu mancam nimic toata ziua, in asteptarea LUI. Cam atat de mult imi place sushi si ma bucur sa impartasesc cu voi reteta mea de Sushi facut in casa.
PUIUL GENERALULUI TSO – un preparat dulce-picant, cu pui marinat, dat apoi prin aluat pe baza de ou si faina sau amidon si prajit apoi in ulei bine incins, in wok. Este o mancare originara din Taiwan, regiunea Hunan si este una dintre preferatele mele cand comand mancare asiatica.
Si, daca mancarea asiatica nu este pe gustul vostru, desi eu INSIST ca trebuie sa incercati ambele retete de mai sus si promit ca veti fi foarte placut surprinsi, azi gatim impreuna TOCANITA BRASOVEANA, o reteta foarte simpla dar extrem de satioasa si delicioasa, perfecta pentru zilele de iarna, cand simtim nevoia de “comfort food”, mancare pentru suflet, care ne umple stomacelul si ne da o stare de bine.
Am descoperit reteta la vecina si prietena mea Adela, la una din serile noastre de jucat Rummy. Care este idea tocanitei? Cubulete de cartofi prajiti, cubulete de friptura de porc, sos béchamel si cascaval, asezate in straturi si savurate cu ochii si cu sufletul. A fost absolut delicioasa, dar eu am incercat sa fac o varianta mult mai light, care sa nu implice prajirea cartofilor si nici o friptura prea grasa de porc. Asa ca am ales sa pregatesc cartofii la cuptor si nu sa ii prajesc si in locul fripturii de porc am folosit cotlet de porc fara os, pe care l-am taiat cubulete mici si l-am prajit in wok, cu foarte putin ulei. Eu sunt mai mult decat multumita de ce a iesit si toata, dar toata familia a fost la fel de incantata 🙂
Ingrediente pentru 4 portii
Timp de preparare: 1 ora, dificultate medie
– 1 kg cartofi
– 30ml ulei Promienna
– sare, piper, usturoi, boia dupa gust
– 400g cotlet de porc
– 50ml ulei Promienna
– 30g unt Pilos
– 20g faina Castello
– 300ml lapte Pilos
– 100ml smantana dulce Pilos
– un praf nucsoara
– 100g cascaval Bluedino
Mai intai curatam cartofii si ii taiem cubulete foarte mici si ii tinem in apa rece pana ii folosim. Cartofii sunt primii pe care ii pregatim in reteta, pentru ca, fiind facuti la cuptor si nu prajiti in ulei, vor avea nevoie de mai mult timp de gatire. Asa ca, scurgem cartofii de apa, ii asezam intr-o tava cat mai mare, astfel incat sa nu se suprapuna prea mult, ii stropim cu 30ml ulei, ii condimentam cu sare, piper si usturoi, amestecam totul foarte bine si ii dam circa 20 min la cuptorul incins la 200°C, timp in care ii intoarcem de cateva ori, pentru a se rumeni uniform. Cartofii sunt gata cand furculita intra foarte usor in ei sau, bineinteles, cand ii gustam si ni se pare absolut deliciosi.
Intre timp, spalam carnea, o taiem in cubulete la fel de mici ca si cartofii si o amestecam cu 50ml ulei, condiment dupa gust, inclusiv boia si prajim cubuletele intr-o tigaia, fara adaos de ulei, pana sunt rumenite si bine patrunse. Pentru sosul béchamel, topim untul intr-o craticioara, apoi tragem de pe foc, adaugam faina si amestecam repede cu telul, ca sa nu se faca cocoloase. Adaugam laptele si smantana dulce, condimentam cu sare, piper si un praf de nucsoara, apoi punem sosul din nou pe foc si il lasam sa fiarba la foc foarte mic, cca 10-12 minute, pana faina este fiarta si sosul bine legat. In sosul fierbinte punem 50g cascaval dat pe razatoare si amestecam pana cascavalul este topit.
La final, nu ne ramane decat sa asamblam tocanita: un strat de cartofi, un strat de cubulete de carne, un strat generos de sos béchamel si putin cascaval dat pe razatoare deasupra. Voi cum pregatiti Tocanita Brasoveana? Si…oare va place la fel de mult ca si noua?! Va pup dragilor, sa va fie de cel mai bine!
Mi-ai facut pofta 🙂
“Voi cum pregatiti Tocanita Brasoveana?” – exact ca tine!:) Am gatit-o aseara in acelasi timp cu laptele de pasare (tot dupa reteta ta); da, in acelasi timp, ca asa imi iasa mie mancarea cel mai bine, cand gatesc la patru ochiuri (de aragaz). efortul a fost mare dar rezultatul a fost spectaculos, delicios si foarte apreciat.
te urmaresc de pe vremea cand, vorba ta, inca foloseai vegeta. :)) eu inca folosesc, deci nu critic; am adus vegeta in discutie doar ca punct de referinta. blogul tau este singurul pe care il citesc in mod frecvent.
am incercat destul de multe din retele tale, unele mi-au reusit, altele mai putin (pe motiv de decizii executive de a inlocui un ingredient cu ce aveam la indemana sau pe motiv bucatar(eu) obosit si neatent, niciodata din cauza ca reteta nu era buna sau clara).
nu m-ai invatat sa gatesc, dar m-ai inspirat de multe ori sa incerc lucruri noi. multumesc ! 🙂
nu mi-ai schimbat viata, dar de multe ori imi schimbi minutul- la sfarsitul unei zile obositoare de munca, intru de relaxare pe blogul tau si prin povestioarele si pozele tale imi incalzesti sufletul. multumesc! 🙂
nu iti scriu acum ca sa te felicit pt blog (e evident ca e minunat) sau pt retete (minunate,la fel de evident), iti scriu ca sa te felicit pt exemplul pe care il dai, pt darzenia de care ai dat dovada, pt valoriile si principiile tale de la care e evident ca nu te abati.
in graiul nostru dulce ardelenesc: Fain, Teo, tare fain! No ase! 🙂
Nu pot decat sa spun un mare si din toata inima mea: MUL-TU-MESC! 🙂
Wow Teo !
Parca nu e romaneasca 🙂 In weekend voi servi musafirii cu ea. Pfuuuu :-):-):-)
Stii ce imi place la tine? Ca faci orice mancare absolut delicioasa! Iar daca sotul meu e incantat , ei bine, e perfecta. 🙂
Bravo gospo :-D:-)
Multumesc, Cristina!!! 🙂