Retete de cupcakes pentru masa de Pasti dar si un CADOU pentru voi cu TOT ce aveti nevoie pentru a pregati cupcakes 🙂 De ce? Din mai multe motive gospodinesti:
1. Cupcakes sunt foarte elegante. Impresioneaza orice musafir, indiferent cat de mofturos sau pretentios ar fi, mai ales daca folositi hartiute de copt deosebite, colorate in ton cu evenimentul.
2. Sunt portii individuale, foarte usor de servit. Asta inseamna ca nu mai trebuie sa va agitati cu vesnicele, clasicele si traditionalele platouri cu prajituri. Desi, sincera sa fiu, eu fac asta in fiecare an, am eu asa o manie, daca nu sunt minim 5-7 feluri de prajitura pe platou, nu ma simt Teo’s Kitchen 🙂
3. Desi arata ca si cum ati fi petrecut ore bune in bucatarie, se fac incredibil de usor! Oricine, dar absolut oricine le poate face, chiar si Luca 🙂
4. Cupcakes sunt de fapt mini-tortulete, deci sunt foarte potrivite pentru mesele festive (asta le si diferentiaza fata de muffins, procesul tehnologic identic cu cel al torturilor – unt+zahar, ouale se adauga pe rand, la final faina, praf de copt, arome, adaosuri de genul morcovi, nuci, fructe uscate – in timp ce muffins au un process tehnologic mult mai simplu – toate ingredientele lichide se amesteca intr-un vas, toate ingredientele solide/uscate in alt vas, apoi cele lichide se toarna peste cele uscate si se amesteca)
5. Sunt foarte versatile – spre deosebire de o prajitura clasica, din care facem o tava intreaga de acelasi fel, cupcakes ne permit sa ne jucam cu ele. De exemplu, o data ce avem reteta de baza, putem sa o impartim in 3 parti egale, intr-una sa punem cacao si esenta de rom, in alta morcovi dati pe razatoare, nuci si stafide, in alta cubulete de fructe si miezul unui baton de vanilie. Astfel, intr-o singura tava, avem 3 prajituri cu arome complet diferite. La fel si in cazul cremei: pentru acelasi tip de cupcake putem sa facem atat crema de vanilie, de branza sau o crema de ciocolata. Posibilitatile sunt nelimitate, trebuie doar sa va puneti imaginatia la contributie.
Acum ca v-am prezentat 5 motive pentru care cupcakes sunt ideale pentru o masa dde sarbatoare cum e masa de Pasti, sa va prezint si cele 5 retete de cupcakes cele mai dragi mie, facute-refacute-rasfacute in familia mea, dar de fiecare data la fel de apreciate si savurate cu placere 🙂
1. Black Forrest Cupcakes – reteta o gasiti AICI
2. Pina Colada Cupcakes – reteta o gasiti AICI
3. Cupcakes cu morcovi – reteta o gasiti AICI
4. Cupcakes cu lemon curd si bezea – reteta o gasiti AICI
5. Cupcakes cu ciocolata – reteta o gasiti AICI
GIVEAWAY!!! CADOU DE PASTI!!! In speranta ca v-am facut pofta si v-am ajutat sa va decideti ce sa includeti in meniul vostru pentru Sfintele Sarbatori de Pasti, am si o surpriza pentru voi 🙂 Vreau sa va daruiesc, din toata inima mea de gospo, TOATE produsele pe care le vedeti in poza de mai jos: tava pentru cupcakes/muffins, tot felul de forme de silicon, hartiute pentru tava de copt si, bineinteles, o carte cu retete pentru cupcakes delicioase dar si un carnetel special pentru notat retetele care va plac, fie ele de cupcakes sau nu 🙂
Cum facem sa fie alea voastre? Tot ce trebuie sa faceti pentru a castiga toate acestea este sa imi lasati un comentariu la acest articol in care sa imi spuneti care este prajitura nelipsita de pe masa de Pasti in familia voastra si ce amintire va trezeste ea. Dintre aceste comentarii voi alege unul castigator, cel care imi merge cel mai mult la inima 🙂 Da, de data asta sunt subiectiva si gandesc/aleg cu inima pentru ca imi doresc foarte mult ca toate lucrusoarele astea dragute sa ajunga la un suflet frumos 🙂
Castigatorul il aflam luni dimineata (6 aprilie) iar comentariile voastre le astept pana duminica la 23:59 🙂 Va multumesc si astept cu drag sa citesc povestile voastre!
LATER EDIT: Dragele mele, a fost nu greu, ci foarte greu sa aleg o castigatoare…Azi dimineata mi-am luat cei mai confortabili botoseii de casa si laptopul in brate si am inceput sa citesc. Nu o data mi-au dat lacrimile si m-am bucurat de fiecare comentariu in parte pentru ca am inteles ca am deschis cutia amintirilor pentru fiecare dintre voi si asta ma bucura cel mai mult. In mintea mea, asta inseamna Sarbatorile, timp petrecut cu familia, amintiri construite impreuna, care ne urmeaza o viata intreaga. A fost minunat fiecare comentariu in parte si cu greu, cu mare greu, m-am oprit la acesta, scris de Pancu Raluca Gabriela
Buna Teo 🙂
Mamaie, Paste, oua rosii unse cu untura, cozonac grasan cu muuulta nuca, drob aromat cu ousoare de bibilica in mijloc si minunea, preferata mea, PASCA.
De cand mi-am dat eu seama ca nimeni in lume nu face mancare mai buna decat mamaie (pe la 3-4 ani cand ajungeam cu manutele la marginea mesei si reuseam sa sterpelesc bunatati cand ea nu era atenta), am ales ca prajitura preferata de Paste, pasca.
Poate ca pasca nu reprezinta pentru multi o prajitura in adevaratul sens al cuvantului si sigur e considerata doar un cheescake de la ?ara, dar pentru mine, care ma bucur in fiecare an de Paste de minunatia care iese din mainile lui mamaie, de aroma de vanilie si rom, de branzica pufoasa si dulce, de aluatul niciodata prea gros sau prea subtire ci exact cum ii cade bine omului, este de departe vedeta sarbatorilor pascale. Pentru mine un Paste fara pasca pe masa e ca iubirea fara zambete.
Ambitioasa din fire, anul trecut am incercat si eu sa fac pasca. Mamaie mi-a dictat reteta, din memorie bineinteles, asa cum o stie ea de la starbunica, si strabunica la randul ei de la mama ei, si m-am apucat de treaba. Am muncit, am framantat aluatul pana ma durea umarul, dar nu m-am plans pentru ca era o durere, paradoxal, placuta, de efort pe care il faci din suflet, am pus dragoste si liniste in ea, bucurie si speranta, am stat turceste in fata cuptorului sa o vad cum creste, cum se rumeneste si cand a fost gata si am deschis cuptorul, toata casa s-a umplut de miros de Paste, de sarbatoare si am simtit in suflet lumin?, simbolul Invierii Domnului.
Raluca Gabriela Te rog mult sa imi lasi un comentariu cu datele tale de contact, adresa completa si numarul de telefon, ca sa iti pot trimite coletul in timp util pentru Paste 🙂 Te pup si iti multumesc pentru comentariul frumos, care mi-a trezit amintiri minunate 🙂
Pentru mine Pastele nu e Paste daca lipseste cozonacul. Stiu, nu aduc nicio noutate, dar nu voi uita niciodata diminetile de Paste, cand ne imbracam in cele mai bune haine si plecam impreuna la biserica. Si cu cata dragoste bunica ne privea din urma… Nu voi uita nici surasul acela cald care stiam ca inseamna mandrie. Era mandra ca avea copiii mari, asezati la casele lor. Era mandra de cei 2 nepoti pe care ii iubea mai presus de orice.
Si cel mai frumos moment era cand ciocneam ouale rosii in fata bisericii. Apoi castigatorii (intotdeauna noi copiii) primeau drept rasplata cate o felie din cel mai bun cozonac cu nuca din cate au existat vreodata.
Acesta este Pastele pentru mine…..
Ce concurs frumos, Teo! Eu iti voi povesti despre pasca. Motivul pentru care o pomenesc e faptul ca in copilarie nu-mi placea deloc. Mama facea in fiecare an pasca desi nu o manca aproape nimeni, intotdeauna sfarsea prin a o da de pomana. Si mama facea pasca si cozonacii “luxosi” chiar si in vremurile mai grele, adica nu facea economie la unt, lapte gras, faina cea mai buna, oua de tara, branza grasa din piata, smantana grasa, totul sa fie cat mai gras 😀 Stii tu cum se fac cozonacii moldovenesti. Colac peste pupaza, avea obsesie cu umplutura, sa fie multa, atat la cozonac cat si la pasca, avea si ea o sechela din copilarie cand manca paine cu doua dungi fine de cacao, nu cozonac cu umplutura generoasa de nuca. Si uite asa au trecut anii si eu n-am facut niciodata pasca si foarte rar cozonaci pana a mai crescut Eliza careia ii plac placintele cu branza si, prin urmare, si pasca. Acum doi ani am facut prima oara pasca si a iesit din prima o minunatie. La fel ca mama, nu m-am zgarcit la aluat si am pus in el tot ce-i mai bun. Mai greu a fost cu branza ca in Bucuresti nu gasesti la piata branza dulce asa buna ca la Iasi dar am gasit un inlocuitor decent, culmea, la magazin. Singura diferenta e ca eu fac pasca trandafir, nu varianta simpla, cum o facea mama. Asa ca pasca nu ne lipseste niciodata chiar daca cozonacul da. Asta e pasca mea, in realitate iese mai frumoasa, dar inca eram in etapa cand nu stiam sa fac poze decente: http://laurafrunza.com/2012/04/13/pasca-trandafir-cu-branza/
Draga Teo,
Inca din copilarie, cu ocazia fiecarei sarbatori pascale, faceam impreuna cu mama mea, mult asteptatul tort de mere. Pe langa clasicii cozonaci si minunata pasca, tortul de mere si-a gasit intotdeauna locul potrivit pe masa noastra. Suntem o familie care se strange cu drag in jurul mesei, aproape nemaicontand evenimentul pentru care o facem (zi de nastere, diverse aniversari, sarbatori). Astfel, grija alocata fiecarui detaliu, a fost mereu un element important. Desi nu este o reteta complicata, imi aduc aminte si acum felul in care ne trezeam impreuna de dimineata si randuiam cu grija toate ingredientele, apoi ne apucam de treaba cu o precizie si constiinciozitate greu de confundat. 🙂
Mie imi placea sa primenesc merele si sa le afund in baia de zahar caramelizat, iar mama era maestrul aluatului, pe care il aducea de fiecare data la forma si consistenta dorita.
Desi au trecut multi ani de atunci si mi-am intemeiat propria familie, inca fac acel minunat tortulet, in reteta clasica, bine stiuta…si sper din tot sufletul ca intr-o buna zi, sa il pot face alaturi de fiica mea, asa cum il facea mama mea cu mine.
Sa auzim numai de bine!
Cu drag,
Ruxandra
Buna …. Cupcakesnu facea bunica atunci ,,dar cozonaci ,,,WAAAW ,,,erau nelipsiti! Doamne cat imi lipseste cozonacul bunicii!
Buna Teo. Te admir de multa vreme dar doar acum am decis sa iti scriu. Nu pot sa nu raspund unei asemenea provocari. Si asta mai putin din dorinta de a castiga premiul(nu ca nu mi-as dori:)) cat pentru amintirile frumoase pe care le-ai trezit in mine cu aceasta provocare. Si cand vine vorba de aduceri aminte si prajituri care nu lipsesc de la masa de sarbatoare bineinteles imi aduc aminte de bunica si de ale ai foi cu miere umplute cu crema de gris si gem de prune…lecvar de prune ca asa spunea ea si la care invartea ziua si noaptea in caldarea din curtea casei..
Din pacate bunica nu mai este nu mai este dar fiecare masa se sarbatoare e imbogatita cu celebrele ei foi cu miere pragatite dupa reteta din caietul ei de retete..sti si tu…abia se mai poate citi dar parca nu la lasa sufletul sa-l rescriu intr-un alt caiet…Multumesc frumos Teo pentru sansa pe care mi-ai oferit-o de a-mi aduce inca odata aminte de bunica mea…Sarbatori fericite si mult succes in tot ceea ce faci..
In perioada Sarbatorilor, la noi sunt nelipsiti fagurii si nucile…imi place deosebit de mult partea asta de pregatire pentru Paste si Craciun datorita faptului ca am ocazia sa prajituresc cu mama si cu cea mai buna prietena a ei si sa le ascult povestile delicioase legate de copilarie, cum isi amintesc de diferite dulciurele pe care le gateau ele in tinerete…Mi-as dori nespus de mult toate lucrusoarele, intrucat in ultima perioada m-am apucat de copt si chiar as vrea sa imi rasfat familia reunita(de obicei in jur de 12-15) in Duminica Mare.
Buna! prajitura mea preferata si nelipsita de Pasti este pascuta cu branza si stafide si cu aluat ca de cozonac. imi aminteste de mama mea. ea intotdeauna pregatea aceasta pascuta de pasti . si alte bunatati bineinteles, dar asta era preferata mea. sper sa castig setul, pentru ca arata tare frumos si oricum eu nu am forme acasa 🙂
Well Teo, la noi in familion, de Pasti, nu lipseste cozonacul bunicii. Pe care il face mama dupa reteta mostenita, ca bunica s-a dus la cei drepti de mult. De obicei facem Pastele in familie, acasa, ne adunam toti, dar chiar daca se intampla sa plecam care pe unde in vreun an, musai luam dupa noi cozonacul facut de mama si vin facut de tata 🙂
Prajitura bunicii dragi care se numeste prajitura cu foi de bulion
buna….minunate briosele, si mai ales ptr copii simple de facut. mandra mea mereu vrea sa ma ajute sa le facem( chiar daca pe urma nu le mai mananca). De cand eram mica , la tara, se facea lichiu in cuptorul cu lemne. mult, sa ajunga la toata lumea. mama, acasa il face in cuptorul normal…dar este minunat si asa. este gustul copilariei ca sa zic asa.
Mama imi face inca din copilarie un tort de mere (mere intregi umplute cu nuci si fructe din dulceata, blat de pandispan, imbracat in glazura de ciocolata si frisca). Oricand sunt intrebata ce prajitura as vrea eu cer tort de mere.
Acest tort imi aminteste chiar si cand nu petrec Sarbatorile cu parintii mei de copilarie, de zilele de sarbatoare pe care le-am petrecut in familie si de cei dragi mie.
Prajitura care nu lipseste de la masa de Paste alaturi ai mei este prajitura cu foi cu bulion, este prajitura preferata din copilarie. Cat eram mica ma uitam la mama cum o prepara, o ajutam sa “curete” castronul de crema 🙂 apoi cu trecerea anilor am preluat reteta de la ea, sa duc traditia unei bune gospodine mai departe. Cred ca cel mai frumos moment este atunci cand o prepar acum alaturi de mama si ne amintim ghidusiile facute de mine in copilarie. Stiu ca e devreme, dar va doresc din suflet Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!
Bună Teo! Prajitura nelipsita de pa masa noastră de sf.Pasti este Pasca cu brânză de vaci. Am s-o pregătesc cu drag și anul ăsta pe lângă cea de smantana pe care o ador dar…mă bucur enorm de rețetele pe care ni Le-ai postat de Cupcakes.Trebuia sa fac ceva dulce pentru ca imbracam mormântul părinților noștri și chiar nu știam ce sa fac dulce sa pot da de pomana.Merci ptr idee…Paște fericit !!!
nu avem o prajitura despre care sa pot spune ca nu lipseste de pe masa de Paste.o amintire draga este cand am facut impreuna cu sotul si cu copilul nostru clatite cu dulceata deoarece era singurele dulce pentru care aveam ingrediente- dar au fost cele mai bune.de la masa de Paste nu trebuie sa lipseasca iubirea si cei dragi caci cu restul se rezolva.
Prajitura care imi aduce aminte de sarbatorile pascale de a acasa, de copilarie, de clipe minunate in prag de sarbatoare, prajitura mea “de suflet” pe care o fac si acum cu mult drag este o prajitura cu nuca si gem de prune, care se mai numeste si prajitura Greta Garbo sau noi ii spuneam Jerbo. Astept cu nerabdare sa o pregatesc!
Prajitura mea preferata de pe masa de Pasti este cozonacul….Cand eram copil petreceam vacantele la bunica mea la tara. Desi aveam 10-11 ani am insistat sa tin si eu post ca toti ceilalti si ultima saptamana inainte de Pasti a trecut fara sa ma ating de carne, lapte, oua, etc. Nu mi-a fost foarte greu cu o “mica” exceptie. Joia era ziua din Saptamana Mare in care mamaie facea cozonacii. Nu pot sa-ti spun ce miresme erau in casa si cat de greu mi-a fost sa ma abtin sa manac “cozonacul explodat” (unul din cozonaci a fost mai vrednic si a crescut peste masura :)) ). In noaptea Invierii dupa ce ne-am intors de la biserica (la ora 5 dimineata) am luat masa in familie si singurul lucru la care am poftit a fost cozonacul cu pricina.
Minunat concursul!
Multumim pentru toate aceste bucurii pe care ni le faci!
Pastele imi aduce aminte de bunicii mei dragi…de timpul petrecut la tara. Nu pot sa uit vreodata zilele de pregatire dinaintea Sarbatirii Invierii Domnului. Cea mai importanta era cea de pregatire a cozonacilor si pa pastii. Bunica, mama si o matusa se trezeau cu noaptea in cap pentru framantat aluatul. Ore in sir lucrau fara sa se planga niciuna de oboseala. cu o zi inainte, noi copiii, aveam sarcina de a sparge nucile pentru umplutura. Cobora bunica un sac de nuci din podul casei si toata ziua cu asta ne ocupam: spargeam nuci si alegeam miezii. Cozonacul era umplut cu nuca sau cu mac. Pasca era doar cu branza.Toate erau coaptea in cuptorul de caramida din gradina bunicilor. Deliciosi cozonacii! Mirosul lor se simtea in tot satul. Noi, cei mici, eram privilegiati sa-i gustam atunci calzi cand erau scosi din cuptor. Cei mari, tineau post si asteptau linisiti pana la masa de Paste. Astea erau bunatatile dulci de pe masa de Paste in copilaria mea si credeti-ma ca nu ne trebuia nimic altceva.
Sarbatori cu liniste si suflet senin!
Manuela
Nelipstit pe masa noastra de Paste, este micul dejun compus din oua rosii sparte cu drag si traditie, iar combinatia de kaizer afumat, ceapa verde si ridichi rosii, mereu ma va trimite la copilaria timpurie. Bineinteles, drobul si mielul fac echipa buna cu ele, iar pasca bunicii mele este de neinlocuit! 100% traditional!
prajitura care imi trezeste multe amintiri frumoase este ” Foi cu miere”, pe care le face mama, era super buna,desi e simpla ei ii iesea de minune si acum parca simt gustul, eu am incercat de nenunarate ori sa o fac dar nu mi-a iesit niciodata ca al ei, mi-as dori sa mai fie langa mine sa o facem impreuna
mama mea draga are cateva retete de pasca absolut fabuloase! pasca cu smantana, pasca cu ciocolata, pasca cu branza si blat de prajitura… si de cel putin 30 de ani astept in fiecare an sa mananc din delicioasele ei pasti-prajitura.. cu toate astea, preparatul care ma “unge” pe suflet este o pasca traditionala pe care o face bunica mea.. cu acea margine impletita din aluat de cozonac, cu un amestec de branza de vaci si branza de oi, coapta in cuptorul din curte si facuta cu mult suflet… nu am incercat sa o fac, nu stiu daca mi-ar iesi la fel, daca ar avea acelasi gust , deocamdata ma bucur de bunica mea de aproape 93 de ani care inca ne rasfata cu bunatatile cu care ne-a obisnuit!
De sarbatorile Pascale nu lipseste de pe masa familiei mele cozonacelul facut de bunica mea. E acel cozonac mititel, plin de nuca si stafide care incanta pe oricine. E preferatul tuturor poate si din cauza ca e facut din tot sufletul de cea mai minunata femeie si, fara exceptie, inainte sa il faca spune o rugaciune pentru a fi primit de Dumnezeu 🙂
vai cat de minunat este premiul:) de retete nici nu mai spun…dar sa revin la concurs si care este prajitura nelipsita de pe masa de pasti. Aici pot sa dau doua raspunsuri, cand eram mica nu pot sa zic ca facea mama cine stie ca fonfleuri insa cea mai mare bucurie era pentru noi cand facea mama placinte cum numai ea stie sa le faca, dulci si bune, bune, astfel ca ele nu lipseau nici de pe masa de Pasti. Gustul copilariei imi lispseste acum, chair daca fac eu placinte, nu sunt ca ale lui mama, iar daca reusesc la nu stiu cat timp sa ajung de Paste acasa , nimic nu poate fi mai frumos.
Insa de cand l-am cunoscut pe sotul meu a devenit o traditie sa fac neaparat de Pasti prajitura alba ca zapada, asa obisnuia mama soacra, iar eu sincer cand am venit prima oara in Romania m-am indragostit de acesta prajitura. Chair daca poate parea o prajitura banala dar chiar este una speciala care imi aminteste mie de momentele frumoase petrecute in familie iar sotului de copilare, cu siguranta.
De pe masa de paste nu lipsea si nu lipseste cozonacul cu nuca in special si cel cu rahat ,dar si tort de ciocolata.Cozonacul cu nuca imi aminteste de bunica mea pe care am iubit-o foarte mult si care nu mai este printre noi,mirosul de cozonac de la ea din casa te rascolea ,iar eu acum cand sunt la casa me aimi pare rau ca nu am invatat sa il preapar ,dar in amintirea ei dau de pomana in dimineata de Pasti cozonac.
Imi doresc ca fetita mea sa invete sa faca cozonac de la mama mea ca sa poata sa-si faca si ea propriile ei amintiri .
Cred ca prajitura sufletului meu ramane checul-un chec delicios pe care noi il adoram si il in momentul de fata.Din pacate mamica mea nu msi este dar noi sm ramas fan chec.Este prajitura noastra din copilarie si ramane o amintire.
Prajitura mea preferata preferata si mega preferata de Paste trebuie sa fie checul sah! De ce? Pentru ca fiind o mica mare bataie de cap pt matusile si mamele din fam sa il coaca, taie, cremeze, aranjeze…si asta nu pt unul si pt o groaza de checuri pt masa si pachet si desert si mic dejun de a doua zi..etc :)) devin cel mai asteptat desert din tot anul!! Plus aroma minunata de home baked si sentimentul de familie care il inspira ^^
Super cadou! Prajitura nelipsita de Paște dar și la celelalte sărbători este checul cu mere Este gustul copilăriei și prima prajitura pe care mami m-a învață să o fac, de fiecare data când îmi este dor de mami fac un chec și îmi alin dorul.
Paște fericit și liniștit alături de cei dragi
Cea mai buna prajitura de pasti este cozonacul si pasca facute de bunica.Ea le face personalizate pentru fiecare nepot, sunt facute in forme rotunde (de tabla)cu multa dragoste.Cel mai frumos este cand sunt scosi din cuptorul cel mare de pamant din curte si in aer miroase divin a cozonac prevestind ca vine cea mai frumoasa sarbatoare.
Draga Teo, la noi in familie pasca este nelipsita de la masa de Paste. In afara de faptul ca toata familia este innebunita dupa aceasta prajitura, ea ne tine vie si memoria bunicii care facea in fiecare an pasca si mirosul parca ne-o aduce mai aproape de la ea avem si reteta pe care o sa o lasam si noi mai departe copiilor nostrii. Sa ai un Paste fericit si linistit alaturi de cei dragi!
Prajitura care nu lipseste de pe masa de Pasti este pasca in doua culori. Acesta nu imi aduce aminte de copilaria mea( eu am 42 de ani ) ci de cea a copiilor mei(o fata si un baiat in varsta de 23 ani si respectiv 21 ani ) care asteptau pastele pentru acesta prajitura si intotdeauna trebuia sa fac portie dubla.
Toate amintirile legate de masa de paste se invart in jurul cozonacului cu branza ( Pasca ). Nu am mancat niciodata carne de miel sau oaie, deci singura mancare de care imi era pofta era Pasca. Am crescut la tara, si inainte de PASTE tineam post, toti copii mergeau la marturisit si impartasit, asa ca sambata salivam si ne uitam cum probeaza mama cu scobitoarea daca e copt cozonacul ! Imi amintesc ca se coceau la cupror de caramida, mare , de multe ori coceam impreuna cu o vecina , cozonacii cu branza se alegeau cu o scobitoare pentru diferentiere!Dupa ce se coceau, erau unsi cu ulei si “prafuiti” cu zahar , mirosea a branza coapta, ca mereu dadea pe afara, din tava, putina umplutura ! Ahhh doamne, bine ca nu sunt insarcinata :))) ca mi s-a facut o pofta!!! Sunt o mare iubitoare de branza si cascaval :))). Va pupam! Paste Fericit !!!!
Draga Teo,
iti urmaresc pagina ta de retete, sfaturi si vreau sa iti spun ca intotdeauna ,inainte de a ma apuca de gatit..arunc imediat ochii pe site ul tau …ptr ajutor.:) Apropo de prajitura nelipsita de Sfintele Sarbatori Pascale…e TARTA ! In ultimii ani ,am avut de la cine invata sa o adaptez , sa o fac de fiecare data mai buna. Drept pentru care primesc laude:).Eu iti doresc Paste Fericit alaturi de cei dragi tie si sa ne incanti papilele gustative cu tot felul de bunatati!
nelipsit de pe masade Paste este cozonacul facut de mama,el trezeste simturi si amintiri din copilarie.Din pacate anul asta nu o sa il pot savura pentru ca astept un bebe saptamana viitoare,sper macar sa fiu acasa de Paste.Ce imi doresc este ca si al meu copil sa isi aminteasca cu drag de prajiturile ce le va manca din mainile mele asa cum eu imi amintesc de cele din copilarie.Dumnezeu sa ii dea viata lunga mamei mele,sa mai mancam mult cozonac facut de ea.
Le doresc din tot sufletul tau, sa mi le daruiesti mie, in primul rand in curand voi fi bunicuta, si as vrea sa le fac pentru masa de pasti pentru intreaga familie. Imi placi mult Teo, de mult te urmaresc.
SFINTELE SARBATORI SA VINA CU PACE, IUBIRE, LINISTE SI NOROC mai ales pt micutul meu nepotel.
Prajitura nelipsita de sarbatori in familia noastra este Prajitura cu foi de miere de albine 🙂
O prajitura atat de delicioasa, aratoasa si nu cu foarte multa crema, care si dupa o saptamana…sau doua …depinde cat rezista in casa …este si mai apetisanta.
Eu cred ca va fi o traditie de familie ;)).
Mersi Teo pentru inspiratie si doza de fun.
Prajitura nelipsita de pe masa de Pasti este cozonacul.Este primul dulce pe care l-a mancat puiul meu cel mare ,acum in varsta de 4 ani, si de cate ori ma vede ca incep sa pregatesc ceva dulce intreaba daca fac “covomac” 🙂
Prajitura nelipsita de pe masa de Pasti este cozonacul.Este primul dulce pe care l-a mancat puiul meu cel mare ,acum in varsta de 4 ani, si de cate ori ma vede ca incep sa pregatesc ceva dulce intreaba daca fac “covomac” 🙂
Prajiturile nelipsite de pe masa de Pasti ar fii: cornuletele cu silvoita pe care le facea bunica de la Aschileu, foile cu miere de albine pe care le facea mama. Si azi, fiind in Bucuresti de Pasti incerc sa fac aceste simple prajituri pentru sotul si fiul meu. Ce amintiri imi trezesc? Amintiri din copilarie: de fericire, liniste, bucuria de a fii cu totii impreuna la masa. Multumesc
Pasca bunicii…asta nu lipsea niciodata. Acum incerc sa o fac eu… Nu mi-ar strica niste retete si pentru Pasca. Dar cu siguranta o sa incerc si niste Cupcakes…inca nu m-am hotarat pe care…toate cred ca sunt delicioase!
“prajitura” mea preferata de paste….e un cozonac ! impletit, cu cacao multa si delicios. si este cel mai bun fel de mancare mancat vreodata dar care din pacate nu se mai gaseste, deoarece bunica nu mai este printre noi. nimic nu va reusi sa il inlocuiasca, parca si acum salivez doar cand ma gandesc la el 🙁
Nelipsita Pasca!! Mama mereu a facut pasca fara aluat, o nebunie de prajitura! Plina de stafide grasune, pe care le adoram(si inca le ador, nelipsite din deserturile mele cu branza), si imi amintesc cumereu alege
Intai stafidele durdulii dinauntrul feliei, apoi mai ciuguleam din branza:)) nu ezitam insa sa ‘atac’ si platoul cel mare la ‘furat de stafide’!
Imi doresc tare mult premiul!!
Buna,
Prajitura care nu lipseste de pe masa de Pasti la mine acasa este pasca. Aceasta traditie este pastrata din mosi stramosi. In trecut o preagatea bunica mea, apoi mama iar acum am ajuns sa o pregatesc eu. Ador momentul acela cand o scot din cuport si miroase extraordinar, are un miros pe care nu il pot decrie, este mirosul copilariei si mirosul care ma anunta ca vine Invierea Domnului. Pentru mine pasca, ouale rosii simbolizeaza Invierea Domnului Iisus Hristos. O primvara frumoasa tuturor!
de pasti sigur o sa fac prajitura cu foi de bulion,invatata de la soacra mea….daca nu ma maritam in ardeal nu aflam de asa ceva 😀
Buna Teo! Prajitura nelipsita de Pasti, la noi in familie era Greta Garbo! Mama o facea nemaipomenita, bunica o facea si ea parca o idee mai buna ca mama, si de vreo 4 ani o fac si eu. E nelipsita pentru ca imi aminteste de copilarie si de toti cei dragi, care s departe de mine. Asa, chiar daca nu reusim sa ne strangem de Pasti toti, simt ca suntem impreuna! Iti urmaresc retetele cu drag si incerc sa reproduc din ele pt ai mei dragi!
Prajitura nelipsita pana acum de pe masa de Pasti este Pasca (una cu ciocolata, una cu branza). Trebuie sa recunosc ca nu am gatit-o niciodata, nici eu, nici mama (cred). Nu aveam timp 🙂 Dar le alegeam impreuna. Anul acesta se “incalca” doua traditii importante in familia mea:
– De obicei mergeam la Inviere cu parintii mei si alegeam tot meniul de dupa Inviere. Spun de obicei pentru ca au fost foarte putine momentele in care nu am fost impreuna la Inviere, chiar si anul trecut cand era primul Pasti de cand eram mutata in Bucuresti (parintii mei sunt in Iasi) ne-am intalnit la mijloc: am facut Pastele la bunicii mei la Onesti 🙂
– A doua traditie incalcata este petrecerea zilei de nastere cu familia mea. Ziua mea este pe 12 aprilie si anul asta parintii mei nu pot ajunge la Bucuresti si eu nu pot ajunge la Iasi. Dar ne vedem weekendul viitor, deci e ok 😛 Cred ca e a doua oara de cand tin eu minte ca se intampla asta. Nu sunt chiar foarte trista pentru ca o voi petrece cu “viitoarea mea noua familie” 🙂 Anul acesta ma casatoresc 😀 … si cred ca voi incerca sa gasesc putin timp sa incerc sa fac eu o Pasca 😀
Gata, termin povestea luuunga, sa dau un search pe site-ul tau dupa reteta de Pasca sau ceva pe aproape.
Spor !
In fiecare an de Pasti, impreuna cu mama, facem cele mai bune prajituri de casa. Prima mea amintire in bucatarie este legata de aceasta srbatoare si de prajitura Cehoslovaca pe care o pregatim in fiecare an cu mult mult drag.
Cea mai arzatoare dorinta a mea e sa reusesc sa gatesc cat mai multi ani de acum incolo alaturi de mama. :):*
Prajitura Alba ca Zapada pentru ca pe vremea lui Ceausescu nu se faceau prajituri asa ca astazi ca nu se gaseau ingrediente.Imi aduce aminte de mirosul de vanilie mirosul copilariei mele care ne facea tare fericite pe mine si pe sora mea si eram mici si inocente cum numai copiii pot fi,pacat ca in ziua de zi nu se mai pune accent pe lucrurile simple.Si sa mai zic ceva mama o facea de seara si in dimineata de Pasti ne spalam cu apa din cana in care era un ou rosu si un banut din metal si apoi puteam merge sa mancam mancare si prajitura.
Buna! Pasca este nelipsita de pe masa noastra festiva, fiind singurul desert pe care il faceau bunicile mele, inca de cand traiau si bunicii mei. Fiind desertul preferat al bunicilor mei, de fiecare data cand il mancam, ne gandim la ei si ii simtim aproape, chiar daca nu mai sunt printre noi. Acum, de cand eu am inceput sa gatesc lucruri mai usor de facut, de obicei cupcakes sarate si dulci (asa s-a potrivit cu giwe away-ul :d), cupcakesurile sunt cele care aduc fericire la fiecare masa feativa cu parintii si cele doua bunici ale mele, pentru ele fiind o adevarata bucurie si un adevarat spectacol de fiecare data cand eu le fac, pentru ca mereu incerc sa retete cat mai bune, cat mai frumos colorate, bucurandu-se mereu ca le mostenesc pasiunea pentru gatit. Aceasta este povestea mea, sper din tot sufletul sa iti bucure sufletul cand o vei citi, Teo! Paste fericit alaturi de cei dragi!
Buna Teo,
Prajitura ce nu lipseste de pe masa, nici de Paste nici de Craciun este”Eterna”
Este o prajitura cu nuca si crema de unt(cu siguranta ai gustat-o odata).Eu i-am dat numele acesta, deoarece o fac de aproximativ 30 de ani. A fost prima mea incercare in ale prajiturilor si de atunci am prins “drag” de a incerca tot felul de retete.(Sambata voi face iar tortul cu trei feluri de mousse-reteta postata de tine)
Cozonacul nu-mi lipseste niciodata de pe masa de Paste. Si de fiecare data imi aduc aminte cum o ajutam pe bunica la prepararea lui….imi aduce aminte de ea, cum se straduia sa ne faca cei mai buni cozonaci.
Prajitura nelipsita de pe masa de Pasti este defapt un tort, preferatul meu, cel cu ciocolata si visine deoarece cam in fiecare an sarbatorim ziua mea de nastere care mai tot timpul pica in apropierea zilei de Pasti, doar anul acesta va fi putin mai tarziu, mai exact in 20 aprilie.
Imi doresc foarte mult aceste forme fiindca as dori sa imi pregatesc un mini-tortulet din cupcakes cand vom sarbatori. (Iubitul meu adora briosele). Multumim Teo pentru toate retetele postate!
Buna!
Mama are grija sa nu lipseasca nimic de pe masa de Paste.Prajitura nelipsita este “cabane”ornate cu nuca,alune,fistic sau bomboane colorate.Cozonacul si pasca sunt specialitatea mamei,le face numai in casa iar mai nou eu m am specializat in briose,care vor sta si ele pe masa!
Multumesc pt posibilitatea de a participa la concurs !Paste Fericit tuturor!
Buna. 🙂
E prima oara cand scriu aici dar chiar imi doresc toate lucrurile astea dragute. De la masa mea de Paste nu lipseste niciodata pasca cu ciocolata deoarece asta gatea mereu o matusa de-a mamei care mi-a tinut loc de bunica si care ma rasfata ca si cand eram nepoata ei. Cand eram copil, plecam cu ai mei la 400 km distanta pentru a merge la tara si a fi cu ‘bunicii’ de Paste. De Inviere, toata lumea mergea la biserica, apoi la cimitir, si la intoarcerea acasa ne luptam pentru oua si pasca cu ciocolata. Desi cei batrani nu mai sunt acum, de Paste mi-e cel mai dor de ei si de copilarie…
De la masa de Pasti sunt nelipsiti colacii pe care bunica ii tamaie in dimineata de Pasti, da de pomana si restu ii mancam noi cu sunca fiarta si ou rosu iar la pranz mancam cel mai delicios tort cu crema de cacaua pe care am invatat sa-l fac tot de la bunica mea draga.
Buna, Teo! Cand eram la mama acasa, in vinerea mare ea facea cozonac iar eu o ajutam. Cu o parte din aluatul de la cozonac mama facea si o pasca delicioasa cu multa branza de vaci. Parintii mei nu mai locuiesc in tara de 10 ani dar de cate ori am ocazia merg la ei in vizita (de Paste, de Craciun sau in vacanta de vara). Acum, daca ma gandesc bine, nu am mai mancat cozonac facut de mama de vreo 4 ani dar imi amintesc orice detaliu: cum eu tineam de lighean si ea il framanta, cum crestea cozonacul, cum puneam multa umplutura cu cacao, nuca si stafide. Primul cozonac il desfaceam si il gustam imediat, iar mirosul acela este unic iar acum deja salivez.
Recunosc ca nu stiu sa fac cozonac. De fapt nu am cuptor la aragaz, eu am doar plita si un cuptor mic electric (de la Lidl). Dar pentru ca imi plac dulciurile, m-am adaptat rapid. De exmplu, am cumparat tavi de chec mai mici ca sa incapa in cuptorasul meu. In tava rotunda cu fund detasabil fac retetele tale de cheesecake si tortul de morcovi. Anul trecut de Paste am mers la parintii prietenului meu si in loc de pasca am facut un cheesecake (reteta ta cu branza de vaci dar cu topping de fructe de padure). Pentru saptamana viitoare inca nu m-am decis ce voi face. Poate cupcakes 🙂
Draga Te, mă bucur mult ca am găsit articolul tău, cu ocazia ăsta mi-au amintit ca trebuie sa îi fac soțului prăjitură lui preferata. Ideea e ca prăjitură ăsta, pe numele ei Congo e prăjitură pe care o făcea bunica mea în copilărie și eu nu aveam răbdare sa fie gata și îi ciuguleam mereu foile de albuș cu nuca. E am rămas plăcut surprinsa când la primul nostru Paște împreună soțul meu mi-au spus ca prăjitură Congo e și preferata lui. M-am pus pe treaba și nu o sa-l.uit niciodată cât de neîncrezător era ca îmi va ieși așa cum o știa el de la mama lui. Și când am scos prima foaie din cuptor mi-au spus ca începe sa semene cu varianta pe care o știa el. Nu i-am mai făcut prăjitură ăsta de acum 2 ani,a venit bebe și timpul e limitat pt bucătărie,dar profit și de ideea cu cupcakesurile și reinvwntwz eu praji ăsta. Te pup
Doua prajituri mi-au bucurat copilaria: Negruta si Alba ca Zapada. Initial le facea bunica iar eu si varul meu o sabotam furand din compozitia pt crema si rupand din foile de Alba ca Zapada. Pt ca ne cunostea naravul facea doua foi in plus sa fie sigura ca duce Alba ca Zapada la bun sfarsit. Dar o si ajutam lingand castroanele si mancand toate colturile pana ne durea burtica. Traditia a fost preluata de mama si acum si de mine. Mai nou fiul meu imi fura din nuca de la Negruta de parca ar vrea sa imi arate prin ce trecea bunica. Sper sa duca si el traditia mai departe pt ca ii place sa se joace in bucatarie.
Buna,
Cozonacul este cel care nu lipseste de pe masa la noi in familie.Stiu ca probabil este banal,dar imi aminteste de “buni meu”..care din pacate ne-a parasit.Motivul pentru care imi aduce aminte de ea este ca doar ea il facea si avea o metoda ciudata si anume in momentul in care framanta cozonacul facea caldura in bucatarie si nu lasa pe nimeni sa iasa din camera sau sa intre..pentru ca “facea rau cozonacului” :-))))….eram mica si stateam langa ea..fara sa misc,urmarind exact modul cum framanta…batea coca cu mainile pana nu mai putea…:))..in fiecare an era la fel..si rezultatul..un cozonac exceptional..pe care din pacate nu a mai reusit nimeni sa il faca…poate lasa usa deschisa;-).
Q
In fiecare an de Pasti mamaia mea face cei mai buni cozonaci si pasca eu nu manac decat de la ea, iar eu cu mama facem piersici umplute, sunt foarte aratoase si delicioase mereu ne impresionam musafirii cu ele. Eu sunt foarte fericita in aceasta perioada Sfanta se aduna toata familia si ador mirosul ce iese din bucatarie asta este cea mai mare avere!Mi-as dori mult sa castig aceste cadouri oferite de tine, as vrea sa incerc sa fac si eu briose arata nemaipomenit. Paste fericit alaturi de cei dragi
Albinuta este prajitura care nu lipseste niciodata de pe masa de Pasti. Mama mea o pregateste dupa reteta “din batrani”
Buna Teo 🙂
Mamaie, Paste, oua rosii unse cu untura, cozonac grasan cu muuulta nuca, drob aromat cu ousoare de bibilica in mijloc si minunea, preferata mea, PASCA.
De cand mi-am dat eu seama ca nimeni in lume nu face mancare mai buna decat mamaie (pe la 3-4 ani cand ajungeam cu manutele la marginea mesei si reuseam sa sterpelesc bunatati cand ea nu era atenta), am ales ca prajitura preferata de Paste, pasca.
Poate ca pasca nu reprezinta pentru multi o prajitura in adevaratul sens al cuvantului si sigur e considerata doar un cheescake de la ţara, dar pentru mine, care ma bucur in fiecare an de Paste de minunatia care iese din mainile lui mamaie, de aroma de vanilie si rom, de branzica pufoasa si dulce, de aluatul niciodata prea gros sau prea subtire ci exact cum ii cade bine omului, este de departe vedeta sarbatorilor pascale. Pentru mine un Paste fara pasca pe masa e ca iubirea fara zambete.
Ambitioasa din fire, anul trecut am incercat si eu sa fac pasca. Mamaie mi-a dictat reteta, din memorie bineinteles, asa cum o stie ea de la starbunica, si strabunica la randul ei de la mama ei, si m-am apucat de treaba. Am muncit, am framantat aluatul pana ma durea umarul, dar nu m-am plans pentru ca era o durere, paradoxal, placuta, de efort pe care il faci din suflet, am pus dragoste si liniste in ea, bucurie si speranta, am stat turceste in fata cuptorului sa o vad cum creste, cum se rumeneste si cand a fost gata si am deschis cuptorul, toata casa s-a umplut de miros de Paste, de sarbatoare si am simtit in suflet lumină, simbolul Invierii Domnului.
As fi vrut sa spun ca, nelipsit de la masa de paste este cupcakes, dar as minti.Recunosc nu am facut niciodata cupcakes. Poate ca si din lipsa formelor, nu am citit macar o reteta refereritoare.Cred ca este complicat sa prepari acest cupcakes,si daca nu ai nici reteta buna investesti degeaba.In copilaria mea saraca mama ne facea cornulete, baigli cu nuca, daca avea nuca, recunosc imi place acest baigli cu nuca si o pregatesc decateori pot si am ocazia, mai ales ca imi aminteste de mama care nu mai este si mi-e dor de prajiturile facute de ea!
Chiar daca imi place sa fac multe soiuri de cupcakes, reteta mea de suflet (cred ca are multe nume) 🙂 este o reteta a copilariei mele. De multe ori cand merg acasa imi amintesc de aceasta prajitura gustoasa. Este o combinatie intre foile cu gust de biscuiti si o crema aromata cu rom si o delicioasa crema de bezea crocanta deasupra frumos imbracata intro pulbere de fulgi de ciocolata. Minunata prajitura a copilariei mele poarta numele de Koty, dar sincer oricat am cautat-o pe internet, nu am gasit-o si tocmai de aceea ziceam ca poate are multe nume. Este delicioasa! Te pup si multumesc de ideile cu cupcakes 😉 Paste fericit!
Salamul de biscuiti este nelipsit de la masa de Paste! Imi aduce aminte de mine mica, in copilaria mea cand bunica ne facea dulcele atat de bun si de aromat. Desi ingredientele folosite era dintre cele mai simple, dragostea bunicii se simtea in fiecare bucatica savurata! Imi e dor de ea, de acele timpuri iar acum cand il fac eu, bunica e undeva sus,cu noi, mandra ca nu am uitat traditia.
Prajitura care nu lipsea de la masa de Pasti era un soi de cozonac umplut cu stafide si la care noi ii spunem “Pasarici”, (aluatul se modeleaza sub forma unei randuci).
Cu acesta ”prajitura” mai bine zis aluat dulce obisnuiam sa mancam ouale rosi. Aveau un gust mai deosebit consumate in acest fel.
Draga Teo
Ador sa incerc cat mai multe retete noi de prajituri(cu cocos si ciocolata) si mancare, dar, de cand m-am casatorit iti pot spune ca am uimit placut pe oricine..nu doar de sarbatori ci zi de zi cand incerc retetele tale de care sunt ff mandra.Secretul reusitei in bucatarie esti tu…dar nu am pastrat doar ptr mine acest secret ci l.am impartasit cu prietenele mele dar si cu mama care nu ii indragita calculatorului..Am invatat.o cand vrea sa schimbe ceva in bucatarie sa intre de pe google pe “Teo’s kitchen”:)
Nelipsit de pe masa noastra de paste este tortul pe care il imbrac in haine de sarbatoare intotdeauna impreuna cu fetita mea, acum de 4 ani, o mica artista dar care va deveni o mare prajitureasă. Decorarea tortului este insasi o sarbatoare de care ne bucuram impreuna! De fiecare data alta reteta… mai veche sau mai noua, din retele bunicii sau noutati, dar sigur de succes! Anul acesta am ales ” padurea neagra” dar finalizarea tortului este intotdeauna cea mai asteptata, in care sa surprindem gingasia pastelui. Cand pui suflet iese negresit ceva magic!
Cozonacul nu ne lipseste de pe masa de Sf Pasti. Cand eram mica ii tineam covata bunicii sa framante bine, bine, pana facea besicute…si asa se mai transpira saracuta (era mai plinuta), iar e aveam un rol foarte important, il gustam si ii ziceam daca e bun de dulce, ea tinea post. Acum framant eu aluatul de transpir toata cu 3 fetite dulci pe langa mine si imi fura din aluat cu degetelul. Multumim si iti dorim sarbatori cu pace si lumina!
Pentru mine Pastele e un prilej bun de a ne revedea cu cei dragi ,pe cand eram copil bunica trebaluia de zor la cozonaci cu multa nuca ,de multe ori ne certa ca noi mancam doar nuca din cozonac si restul dadeam la gaini ,nelipsita de pe masa de Paste e si pasca plina de branza si stafide imbatate in rom in plus pe masa ca si dulce nu cred ca mai era altceva acum insa incearcam si noi tot felul de prajiturele ca atunci cand mergi cu cosuletul la biserica copii sa manace cu drag din ce ai pregatit .Va doresc un Paste plin de lumona si caldura in sulfetele voastre.
Iti multumim frumos pentru concurs!Eu imi aduc aminte cu drag de sarbatorile pascale din copilarie cu mirosul specific de cozonac si pasca…de abia asteptam sa vina noaptea de inviere ca sa ne ducem la biserica cu bunicul,care acum nu mai este printre noi…ne zicea(mie si verilor mei)sa dormim seara inainte de a pleca,pentru a rezista toata slujba.Noi bineinteles ca ne prefaceam si de abia asteptam sa se faca ora de plecare si eram tare bucurosi.Cand ajungeam acasa,dormeam putin apoi luam Paste si de abia asteptam sa gustam din cozonacul si pasca(la care ramnisem cam mult) facute cu drag de bunica si mama mea
Buna Teo,nelipsit de pe masa nostra de sfintele Pasti este ..cozonacul ..reteta care am învățat-o chiar de pe saitul tau …împreuna cu multe altele.. este o bucurie pentru cei 3 copilasi ai mei ..David de 9 ani si gemenii Marisa si Eric de 4 ani si jumatate…atunci cand in casa miroase a cozonac ..iar in ceea ce privește formele atat de dragute pentru Cupcakes ..cei mici le adora si au fiecare formele lor preferate ..Fie ca lumina învierii sa ne aduca tuturor armonie ,fericire si multa iubire..Paste fericit!
pai noi am fost crescute de bunica , si nu avea posibilitati , la ocazii mari facea prajitura pe cocean ( este coca prajita pe un cocean si umpluta cu crema de lapte fiarta pe aragaz,punea in juma de oala cu cacao si cealala simplu adauga zahar vanilat si facea oala jumate cacao jumate vanilie si le umplea cu lingurita , erau delicatese pt noi ca in rest mai primeam de pomana de la oamenii din sat cozonac ,chec ,si de craciun la fel plus cate o portocala ,am ramas cu mirosul de portocala ….cand desfac cate una parca simt ca e craciun 🙂
Bună, Teo! Răspunsul meu e scurt: de pe masa de Paşte nu ne lipsesc cozonacii. Eu îi pregătesc după reţeta originală a bunicii şi îi fac cadou mai departe şi rudelor. Sunt încărcaţi afectiv şi poartă cu ei atât amintirea tuturor sărbătorilor de dinainte, în care eram împreună, cât şi taina Sfintelor Paşti. Mulţumim pentru concurs! 🙂
CU SIGURANTA COZONACUL. .PENTRU CA IMI AMINTESTE DE COPILARIE, DE MIROSUL DIN CASA BUNICILOR CARE NE ASTEPTAU CU TOTUL PREGATIT !
Buna Teo si buna tuturor celor ce citesc…
In fiecare an sarbatoare de Pasti era motiv de a lua masa toti impreuna-familia largita si imi amintesc ca in fiecare an mami incerca sa ne surprinda cu cate ceva…Daca nu era o friptura facuta diferit sau o rulada, sigur era o prajitura delicioasa (mami era super pasionata de bucatarie)…Prajiturile care mi-au ramas in minte se numeau Tort Krantz (sper ca i-am scris corect denumirea) si Banana…
Mai mult decat masa de Pasti imi amintesc de atmosfera din familie: mersul la biserica, masa din ziua de Pasti si timpul petrecut impreuna…
Draga Teo, imi aduc aminte de prajitura cu nuca de cocos si de prajitura cu gem de caise si o foaie sfaramata, facute cu drag de matusa care m-a crescut dupa moartea mamei. Sarbatori fericite si o primavara frumoasa iti doresc!
Draga Teo, incep prin a-ti multumi pentru acest cadou minunat pe care doresti sa ni-l faci de Pasti si nu in ultimul rand pentru minunatele retete pe care ni le impartasesti. Amintirile legate de Pasti sunt multe, insa toate cu aceeasi mireasma: mirosul cozonacilor facuti de mama. Cand se apropia Pastele, toti vecinii stiau ca mama face cozonac, numai dupa mirosul imbietor ce umplea imediat scara blocului. De aici si pana la a fi numita “artista in facutul cozonacilor” un singur pas. Bineinteles,am mostenit si noi ceva “talent” dar pana la a o intrece mai este mult de munca. Parca il aud pe tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace: “cand mai faci cozonac dintr-ala bun?”. Sa dea Dumnezeu s-o tina pe mama mult timp de acum incolo, sa ne bucure cu al ei cozonac iesit din mainile sale iscusite. Noi sa fim sanatosi si sa ne strangem cu totii in jurul mesei si sa pretuim fiecare clipa petrecuta impreuna. Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!
Buna Teo! Vreau sa iti spun in primul rand ca te admir si iti urmaresc blogul si incerc retetele 🙂 una din nelipsitele minunantii dulci de Paste erau asa zisele prajiturele “nuci”. Bunica mea are o presa de aragaz cu forme ca de coaja de nuca si mereu, mereu o puneam sa faca aceste prajiturele care iti dau atat de munca! Eu crescand la bunici, ea mereu vroia sa imi faca pe plac, si nu senplangea cat de greu ii era sa stea sa faca aluatul, sa il imparta in atatea portii mici si sa stea saraca in picioare pana iesea un castron plin de ele. Eu mereu ii spuneam ca o ajut, si o ajutam si eu cum puteam, pregateam bilutele de aluat si apoi ajutam la umplerea lor. Cand am crescut mai mare a venit si bunicul meu in ajutor: el isi punea un scaun langa aragaz, eu ii puneam pe bufet bilutele si saraca buni se mai odihnea si ea. Si la umplut mosul meu era cel care se odihnea si noi doua indeplineam misiunea. Bineinteles ca mai mult pofta era de mine, ca nu mancam eu atat de multe. De Pastele asta nu sunt acasa (acum locuiesc in Cluj ☺️ cu logodnicul meu si stam de Paste aici) cu ei sa mai facem nuci, dar cu siguranta cand ajung acasa daca ii voi spune “buni imi e pofta” nici nu va sta pe ganduri! Dumnezeu sa le dea sanatate si sa ii tina cat mai mult in viata, sa le faca nuci si stranepotilor :). Oricum pe langa astea facea si cozonac si prajituri de tot felul, si pentru mama care nu are timp si pentru unchii mei. Asa sunt buncii se gandesc la toata lumea, mai putin la ei. Iti doresc sarbatori fericite, draga Teo alaturi de familia ta minunata. Si sa va dea Dumnezeu tot ce e mai bun.
Dragele mele, pentru familia noastra placinta cu brânză este prăjitura pe care o pregatim cu toata dragostea cu prilejul sarbatorilor, pentru că este prajitura pe care scumpa noastra bună obisnuia să ne-o pregatească, stiu că mt Este o prăjitura deosebita, dar este ,pentru noi, prajitura care ne aminteste de mamaia, buna, aşa cum moi o alintam. Acum, când ea nu mai este, mama i -a luat locul şi face, la del cum buna facea prajiturele cu noi nepoţii, mama face cu fiica mea, pe care o învaţă semnificatia sârbatorilor pascale in timp ce maria descopera tainele bucatariei. Placinta cu brânză este nelipsita de pe masa de paste şi, în amintirea bunicii oferin cu drag bătrânelor noastre cunoştinte acesue placinte.
Cozonacul Miuta este singurul preparat de altfel pe care il pregatesc special pentru Pasti (prajiturile si checurile nu se pun). De fiecare data de sarbatori eu sunt insarcinata cu dulciurile, in timp ce mama, bunica si matusile fac fiecare specialitatile lor.
Povestea cozonacului este o reteta mostenita, ca orice reteta care te unge pe suflet a fost testata si adusa la proportiile corecte de o gospodina de taina din faimilie, in cazul meu este mama nasei mele de botez, pe care eu am cunoscut-o doar cand era mult prea batrana sa mai faca acest cozonac, dar la fiecare sarbatoare era prezenta negresita din bucatarie care se uita prin cratitele nasei si doar mirosea aromele din cratite fiindca de mult nu mai vedea si auzea prea bine si dadea ordine militareste ce mai trebuia adaugat, ce arome lipseau.
Eu am mostenit rteta Miutei cand am facut 18 ani, dupa indelungate cereri, fiindca maiaua avea o aroma si o textura aparte care mie imi placea la nebunie, iar cantitatea de un cozonac primit de la nasi era intodeauna insuficienta.
A fost primul cozonac pe care l-am facut eu de altfel si am boscorodit fiecare minut din jumatatea de ora cat trebuia sa bat maiaua, dar asta nu m-a impiedicat sa mai fac si a doua oara si a treia oara. De cand m-am casatarit am delegat misiunea dificila de a bate maiaua catre sot, chiar si inainte:D
Buna Teo.Ma bucur nespus de mult ca ti-am gasit site-ul(asta chiar in timp ce cautam retete pentru cupcakes).Am avut ocazia sa incerc cateva dintre retetele tale si pot sa spun ca mie si iubitului meu ne-au placut enorm(fara sa mai vorbesc de mama care de cate ori vine in weekend sa ma viziteze imi cere sa-i fac niste cupcakes delicioase).Multumim pentru concurs si pentru faptul ca ne inveti atat de multe.Pe langa asta iti doresti sa sti si ce este in sufletul nostru,lucru pe care eu il apreciez foarte mult si de aceea m-am gandit si sa iti las acest comentariu~^.^~.In familia mea prajitura nelipsita de pe masa de Paste nu este alta decat faimosul cozonac facut de mamaia mea.Inca de cand eram mica imi aduc aminte mirosul din casa ei atunci cand facea cozonac,cum il pregatea si cum ma punea sa o ajut.Gustul acela inconfundabil,aluatul fraged si mirosul acela dulce si mai ales dragostea pe care o pune in prepararea acestui deliciu nu se compara cu nimic altceva.Niciodata nu mi-a iesit la fel de bun ca al ei insa asta nu ma supara catusi de putin caci sincera sa fiu nu imi doresc sa inlocuiesc amintirea dulce a cozonacului ei.Sper ca Dumnezeu sa ii dea multa sanatate sa o avem mult mult timp printre noi caci nu ii pot multumi niciodata indeajuns de mult pentru toata iubirea pe care ne-o ofera.Scriind toate acestea mi s-a facut un dor nespus de ea caci o vad doar in vacante si chiar si atunci pentru foarte putin timp din pacate:(.Insa stiu deja ce ma asteapta anul acesta de Paste:aroma dulce a cozonacului ei.Va doresc Sarbatori fericite tie si familiei tale si tututor celor care adora sa se rasfete cu retetele tale incantatoare!:)
OUALE ROSII SI PASCA CU SMANTANA NU LIPSESTE DE PE MASA IAR CEA MAI NOSTIMA AMINTIRE A FOST ACUM 6 ANI CAND DUPA CE AM FACUT OUA ROSII CU FRUNZULITA IN CIORAPI AM ZIS CA LE-AM PUS BINE SUS PE ARAGAZ IN COSULET CU IARBA FRUMOS NUMAI DE PUS PE MASA COSUL AM PLECAT O SECUNDA PANA IN BAIE IAR IN URMA MEA SPIDI GONZALES FETITA MEA DE 1 AN JUMATATE A TRAS COSUL JOS EA VAZANDU-MA UNDE LE-AM PUS . SAU SPART TOATE SI CAND AM IESIT DIN BAIE CU PANTALONII PE VINE EA SPERIATA A ZIS ATAT DOAR NUUUUUIIIII. SI NAU MAI FOST OUA IN ACEL AN
Sincer ,Teo draga concursul tau m-a dus cu gindul la vremurile de peste 50 de ani ,atunci cind copil fiind mergeam la joaca la vecina si prietena mea.Nu este legat de pasti ,dar este vorba tot de ceva dulce,care la momentul acela mi se parea cel mai bun dulce posibil.Toata familia s-a asezat la masa si m-au poftit si pe mine.Cu cea mai mare placere am mers ca ochisem eu o budinca de gris cu lapte cu sirop de smeura,specialitatea si bunatatea pe care o prepara bunica prietenei mele.Dar ,pentru ca intii era mincarea ,apoi budinca,m-au intrebat daca eu maninc ciorba de fasole .Cum mie nu-mi trebuia decit budinca ,am raspuns ca eu nu maninc ciorba de fasole ca ma doare spatele.Aceste vorbe au ramas proverbiale in casa lor si de cite ori maninca ciorba de fasole raspund cum am zis eu atunci.Bunica ei (eu nu mi-am cunoscut bunicii)facea de pasti in cuptor si o placinta cu brinza de care imi amintesc cu drag.
Niciun Paste fara cozonac, aceasta este deviza noastra! Imi amintesc, cu drag, de cozonacul bun facut de bunica mea si de momentele in care o ajutam la framantat, apoi degustam din coca, nemaiavand rabdare :)hmmmm, ce bine mirosea in toata casa; abia asteptam sa se coaca si imediat mancam din el si bunica ne dojenea ca nu il lasam sa ii iasa sufletul :))) cozonacul rece era si mai bun alaturi de un pahar de lapte cald!!!bun, bun, abia astept sa vina Pastele sa mananc din nou cozonac facut dupa reteta bunicii noastre dragi!
Pentru mine si familia mea,nelipsita de pe masa de Pasti sau de Craciun este traditionala placinta cu branza dulce si stafide facuta in casa,bineinteles. Acea placinta.. magica,as putea spune,care iti aminteste de cele mai frumoase clipe din copilarie petrecute alaturi de cei dragi. Reteta pe care o folosesc este cea lasata de strabunica mea,care acum nu mai e,dar pe care am iubit-o nespus de mult si ii duc dorul. Inca imi amintesc de acele vremuri bune,cand ea framanta de zor aluatul pentru cozonaci si pentru placinta iar eu ma alaturam tiptil tiptil, ca o albinuta harnică in speranta ca poate-poate i-as putea intinde si eu o mana de ajutor,căci ea era batrana si tot muncea din greu pentru a le face o bucurie stranepotilor ei.. Mergeam cu ea sa aducă oua proaspete de la gaini,o priveam cu luare aminte cand mulgea vaca…ce sa mai,am trait niste clipe pe care nu le voi uita niciodata! Absolut tot ce foloseam la placinta cu branza era facut in mica si draga noastra gospodarie,si totul datorită ei,iubita mea strabunica!! Chiar si acum imi amintesc cu nostalgie de sufletul ei cald, de ochii ei blanzi care ma priveau cu atata bunatate ori de cate ori faceam o nazbatie,de acele nopti in care ea statea langa mine pana adormeam,ca sa nu ma fure bau-bau.. era a doua mea mama! De aceea,nu exista an in care sa nu fac de cel putin 3-4 ori aceasta placinta traditionala, pentru ca ne aduce aminte de o fiinta extraordinara a carei amintire va ramane intipărita in sufletul nostru pentru totdeauna!
Buna, Teo! 3/5 retete de cupcakes sunt deja incercate si savurate, mai am doua pe lista 🙂
Pastele pentru mine este un moment magic, primavara imi da cea mai frumoasa stare posibila. De cand ma stiu, adica de 20 de ani, de Paste mama face o pasca deosebita, asa parfumata si pufoasa… Stiu ca este banala si clasica, nimic nou sub soare, insa crede-ma ca pasca aia este divina! 😀
Inainte de Paste, mama se baricadeaza in bucatarie si incepe sa faca tot felul de minuni, care mai de care mai frumos mirositoare. De cand am mai crescut, ma bag si eu! Asa ne iese in fiecare an o pasca pufoasa, aromata, cu branza fina si o crusta lucioaaaasa si rumena. Numai cand ma gandesc la ea mi se face pofta! 😀
Pe langa pasca propriu-zisa, este asteptarea aia care ma omoara si care parca o face si mai gustoasa, atunci cand imi vine sa ma napustesc in balcon si sa infulec jumatate de pasca in zece minute 😀 Dar ma abtin, ca doar trebuie sa apara frumos aranjata in mijlocul mesei in familie.
Sa nu mai zic ca momentele petrecute alaturi de mama mea, cea mai draga fiinta, sunt nepretuite. As gati pasca in fiecare zi, doar sa pot petrece timpul cu ea, discutand nimicuri si doar bucurandu-ne una de compania celeilalte…
Traditia e si o regula :pasca si cozonacul nelipsite dulciuri de la sarbatoarea Pastelui.Cand eram mai tanara faceam mai multe feluri de prajituri dar ce se consuma era tot pasca cu smintana si ce-a cu brinza si cozonac pufos si aromat.Asa am invatat de la mama mea, care nu mai este printre noi dar care, ma invata cum sa framint aluatul pana curge transpiratia ca sa iasa foarte pufos…:D ,cum sa pun neaparat coaja de lamaie in branza…si acum abia astept sa pregatesc aceste bunatati pentru nepotii mei .Ce poate fi mai frumos?
In primul rand felicitari pentru tot ceea ce faci si sper sa o tii tot asa! Cand spun sarbatori pascale, clar imi aduc aminte de mirosul de cozonac facut de bunica la cuptorul de lut din curte. Dar imi mai aduce aminte si de prajitura “foaie peste foaie” cum o numea mama. Numai cand simt mirosul acestei prajituri ma trimite imediat la amintirile din copilarie, la cum o ajutam pe mama sa faca crema si mai ales la “curatatul” lingurilor :)).
Multumim pentru concurs si pentru minunatele cadouri ! Te pup cu drag ! :*
La noi in familie, ca doar de Paste ne strangm tot familionul acasa, nu lipseste in nici un an, si nu exagerez, Amandina. De ce? Pentru ca la noi in casa, aceasta reprezinta dragostea…este prajitura simbolica a relatiei parintilor mei, amintirea dulce a copilariei noastre si prima reteta de prajitura incercata. De-a lungul vremii, mama a incercat diverse variante si combinatii, dar mereu s-a intors la varianta clasica, la cea care a “consacrat-o” la noi in familie si printre ei dragi. Iar acum, dupa aproape 30 de ani, Amandina inca mai este desertul principal la masa de Paste si la orice aniversare, fie ca este facuta de mama, sau chiar de mine, are un gustul dulce al amintirilor,al iubirii ce ne-o purtam, iar tata mereu ne lauda abilitatile de gospodine. (ba chiar zice ca mie imi iese mai buna prajitura decat mamei, dar shhht, ea nu trebuie sa afle ca ucenicul a intrecut maestrul. )
Prajitura perfecta pentru Paste este Tortul, de orice fel-cu mere-cu muuulta ciocolata-cu fructe-cu crema de zahar ars-cu nuci-cu branza-cu morcovi-cu mousse. Fiecare sarbatoare la noi in familie este incununata cu un tort. Pentru acest Paste voi face un tort cu mousse de cioco neagra si alba. Nu exista sarbatoare fara tort:).
La noi in familie nelipsit de la orice sarbatoare este cozonacul mamei. Acum ca suntem fiecare “la casa lui” este un prilej sa ne adunam in ajunul Pastelui, cand toata casa miroase a cozonac si sa-l mancam cald, cand inca ne frige. Asa faceam si cand eram mici, asa facem si acum cand avem la randul nostru copii. Asta este amintirea de familie. Acum incercam sa ne facem noi cei tineri o traditie care contine tot cozonac facut in casa, pasca, dar si prajituri “mai moderne” ca cheesecake sau cupcakes.
Teo, eu nu gatesc, in principiu pentru ca mama si bunica sunt experte, iar eu gatesc “studenteste”. Cel mai mult imi place pasca, pasca cu branza si stafide inmuiate in rom facuta de mama sau bunica. Eventual cu putina coaja de lamaie rasa. E excelenta si o iau mereu cu mine cand plec in Anglia la facultate sau oriunde se nimereste sa petrec Pastele. Imi aduce aminte de toata caldura si bucuria de acasa, de slujba de Inviere si de cosurile femeilor pline cu bunatati pe care le aduc la sfintit, pe care le-am vazut intr-un an cand eram mica si am facut Invierea la munte. Din pacate, la oras acest obicei pare sa nu mai fie atat de practicat. Give away-ul tau ar fi redirectionat catre mama, ca o surpriza de Paste pentru ca momentan doar recunostinta, iubirea si aprecierea mea pot sa i le ofer ca semn de respect pentru toate sacrifiicile care le face pentru mine, pentru ca eu sa am conditiile necesare pentru a ma concentra pe invatat. Sarbatori fericite si mult spor la gatit!
Draga Teo, in primul rand vreau sa.ti multumes pt toate retetele pe care ni le impartasesti. Multe din retetele tale le.am probat, in special cele de torturi si prajituri. Acum si raspunsul la intrebarea concursului: de pe masa familiei noastre nu lipseste de Paste pasca cu ciocolata. Marturisesc ca mie personal nu prea imi place, dar o fac cu mare drag pentru ca stiu ca place fratelui meu si surorii mele. Noi ne vedem destul de rar, exact ca vorba ceea “din an in Pasti” pentru ca fratelemeu sta in Bucuresti, iar sora mea lucreaza pe un vas de croaziera, iar eu stau in Bacau. Ambii sunt mai mici decat mine, iar cand eram cu totii acasa la mama, eu eram cea care o ajuta fiind cea mai mare si tot timpul ma puneau pe mine sa le fac pasca , pentru ca, ziceau ei ca imi iese mai bine decat mamei 🙂 De fapt , pasca e ca un simbol al reuniunii , al amintirilor si al regasirii. E gustul copilariei si al nostalgiei, dar in sensulbun al cuvantului! Sarbatori fericite cu multa lumina in suflet alaturi de cei dragi!
La mine prajitura cu mere este vedeta de Paste! Strabunica mea care anul asta pe 17 aprilie face 99 de ani o adora…a fost si prima prajitura pe care am invatat sa o prepar! Si nu o sa ma opresc niciodata din a o face!
Buna Teo!
Cand eram mici mama ne facea cozonac si pentru noi aia era prajitura de Paste. Acum cand e randul meu sa fac de toate bunataturile, Pasca a devenit principalul dulce de Pasti. Sotului ii place foarte mult, si baietelului cel mare al nostru la fel. Asa ca la noi nici un Paste fara Pasca!
Va pup si sa aveti niste sarbatori minunate alaturi de cei dragi!
Prajitura nelipsita de pe masa de Paste, dar si de Craciun era Alba ca Zapada :).
Mama nu a fost atrasa de gatit prajituri, asa ca le facea rar in timpul anului (ce mai pregatea din cand in cand era chec, paste cu branza dulce la cuptor si cornulete cu rahat). De Pasti/Craciun era musai sa pregateasca ceva dulce ca de…..sunt sarbatori si trebuie sa avem desert pe masa ;). Adevarul este ca era foarte buna. Eu, sora mea si tatal meu o savuram din plin, ne bucuram de fiecare “moment” alaturi de praitura. “Profitam” de gustul ei intens….ca la urmatoarea sarbatoarea o mai mancam:.
Momentan nu mai face, nu mai are rabdare. Imi spune ca se duce la un laborator de cofetarie si da comanda…e mai comod asa. Sincer nu am incercat reteta ei pana acum, desi am gatit multe prajituri. Sigur nu-mi iese ca a ei :).
Mamaia mea cea draga……..amintirile despre ea, caci nu mai este printre noi,imi dau emotii puternice. Printre multe amintiri frumoase cu cozonac si pasca…..mamaia facea cornuri umplute cu gem si nuca, gogosi, placinte de tot felul ……aaaaa si niste mucenici insiropati bine si cu multa nuca de te lingeai pe degete. Si acum , dupa 8 ani de cand nu mai este printre noi, vecinii o tin minte pentru ca iesea cu ligheanul plin de bunatati in fata blocului si dadea tuturor.
Este prima data cand scriu pe blogul tau, desi urmaresc retetele si-ti multumesc pentru aceasta ocazie de a-mi aminti de …..mamaia mea.
Mama are o reteta de covrigei cu cas si azi ii inca neplipsit de Paste. Cand eram mica abia asteptam sa le scoata din cuptor si nu rezistam sa nu ma ard cu o bucatica :D. Si acuma cand imi amintesc zambesc, acuma nu mai stau la mama dar astept telefonul in fiecare an sa sune sa imi zica sa merg sa iau prajiturile :).
Cozonacul si pasca nu lipsesc niciodata! Altfel nu ar fi paste! Nu voi uita niciodata perioada copilariei cand noi cei mici mergeam la culcare, iar mama si bunica pregateau aceste bunatati. Intotdeauna simteam si prin somn mireasma lor!
Am citit cateva din comentariile doamnelor de mai sus.Cred ca toate merita sa castige, mai putin eu, dar totusi am sa incerc. Lucrez in invatamant,nu prea am timp sa gatesc,am mai bine de jumatate de an de cand copiii mei ma roaga sa le fac astfel de prajituri.tot timpul gasesc scuze, e drept nu am facut niciodata,imi este frica sa nu dau gres,de aceea ma limitez la ceea ce am vazut la parintii mei, cu mici ajustari.Din satul din care provin eu, in dimineata de Paste, copiii,imbracati frumos merg din casa in casa vestind Invierea lui Cristos. Drept rasplata ei primesc oua rosii,dulciuri si bani.E un obicei frumos,dar din pacate copii sunt din ce in ce mai putini.
De gatit, nu lipseste pasca cu multa branza si cozonacii, mielul si multa veselie.
Mult succes tuturor gospodinelor!
Un miros parfumat de cozonac imi gadila narile care reactioneaza umflandu-se.Ma iau dupa miros pe jumatate adormita ca si in desenele animate.Deschid usa bucatariei si in fata mea apare o zana cu parul alb,zambitoare cu voce blanda(buni,era zana mea).
-Hei,te-ai trezit draga bunicii!Hai ca ti-am facut o “pupaza”(un cozonocel micut la care buni punea doua boabe de fasole neagra in loc de ochisori).
Imi pune un pahar cu lapte si ma asez langa bufetul de bucatarie verde ca si iarba.Privesc cum buni framanta un aluat.
-Uite,draga lui buni,vezi cum se face sa stii si tu cand vei fi mare.Incepe sa loveasca aluatul de masa,iar eu nedumirita o intreb:
-Buni, de ce bati aluatul?A fost rau?
-Nu-l bate buni,scumpa,haiosele trebuie foarte mult lucrate sa iasa bine si sa se desfaca foile.Uite acum o sa-i facem un tratament de frumusete si o sa-l ungem.Intinde bunica aluatul si-l unge cu untura,apoi il impacheteaza si-l da la frigider.
-Asa,acum il lasam sa se odihneasca si ne ocupam mai tarziu de el.Acum cine ma ajuta la “tavalita”?
-Pai nu sunt eu ajutorul tau,buni?Eu le dau prin nuca!
Razand bunica imi pune in fata farfuria cu nuca.Incepem procesul de “tavalire” si binenteles la sfarsit sunt recompensata.
-Cine “curata” craticioara cu glazura?
-Eu,eu!!!Si fericita ma arunc cu lingura la craticioara rosie unde ma astepta glazura de ciocolata,preferata mea.
-Acum o sa facem niste foi speciale pentru “prajitura cu suc de rosii”.
-Dar,buni,punem suc de rosii in prajitura?Nu o sa fie acre?
-Nu,puiuta,punem si zahar,faina,oua si nu se simte sucul,doar ii da culoare si il face mai interesant…
Usa bucatariei se deschide si o voce de clopotel ma trezeste din visare.
-Mami,ce faci simt un miros de prajitura!Miammm!!!!
Fetita mea,Victoria(asa o chema si pe bunica),imi sare in brate.
-Mami,plangi?
-Nu,scumpa,mi-am adus aminte cum o ajutam pe bunica mea la prajituri.
-Mami nu fii trista ca te ajut eu,doar acum sunt mare si stii ca bunica ta te priveste de acolo de sus cum faci tu prajituri.
Ma pupiceste si-mi zice;
-Eu tavalesc prajitura prin nuca,dar te rog sa-mi lasi mie sa “curat” craticioara cu glazura(aceeasi craticioara rosie,mai invechita,ramasa de la buni).Mami o sa ma inveti si pe mine sa fac prajituri asa cum ai invatat si tu de la bunica ta?
Zambind imi mangai puiul si-i spun:
-Sigur,mami,o sa facem impreuna “tavalita”,prajitura cu suc de rosii,haiose si cozonac.
Draga Teo,pe bunica o pomenesc de fiecare data cand mananc haios pt. ca facea cele mai bune haiose din lume si de cand nu mai este nu am mai mancat niciodata altele la fel de bune.Am iubit-o tare mult si fetitei mele i-am pus numele bunicii mele,Victoria.Prajiturile acestea le facem la fiecare sarbatoare si chiar daca mai facem si altele,prajiturile bunicii au un gust si un parfum aparte.
Sarut mana,buni,acolo unde esti!!!
Multumesc,Teo,pentru posibilitatea de a lasa un crampei din amintirile mele pe aceasta foaie virtuala.
Prajitura nelipsita de sarbatori era “Prajitura cu lamaie” (asa era intitulata in caietul de prajituri al mamei). Era prajitura care se epuiza prima de pe masa, iar creearea ei era o adevarata placere pt mine si aveam o grija deosebita sa “verific” daca s-a racit crema gustand incontinuu din ea!
Interesanta provocarea ta de a discuta de un subiect care in sufletul oricarui om starneste multe emotii. Eu una pretuiesc Sarbatorile Pascale prin prisma amintirilor din copilarie. Dec cand ma stiu mergem la inviere la Biserica noastra de cartier(unde s-au casatorit bunici, parinti,noi, unde ne-am botezat noi si copii nostri) iar dupa slujba venim acasa si ciocnim oua si mancam cozonac. Cozonacul clar inca un pic caldut deoarece il scoatem din cuptor inainte sa plecam la Biserica. Mirosul de oua fierte si cozonac proaspat ma face si acum sa zambesc nostalgica si fericita. Toate cele bune@
Buna!
Prăjitura care nu as vrea sa lipsească de la masa de Paste este “Prăjitura cu crema în tuci”.
Știu, suna comic, nu ii știu denumirea ei “științifică”, numele acela i l-am dat noi, copii (5 la număr), pentru ca mama face crema într-un tuciulet ca acelea de mămăligă. E o crema cu zahar ars, unt, cacao, lapte, faina și esență de rom. Ideea e ca, atunci când eram mici( și recunosc, mai fac asta și acum), după ce făcea mama crema și o punea pe blaturi, întotdeauna mai lasă cate un pic în tuci, pentru ca știa ca pruncii ei adooora sa “lingă” crema din el. Băgam toți degetele, sau lingurile, și ne bucuram enorm de crema aia delicioasa. Bineînțeles ca ne mânjeam toți pe mâini și la gura, dar slava Domnului, aveam apa din belșug sa ne spălăm 🙂
Ce concurs frumos!!Mama pregatea intotdeauna cozonac cu nuca si cu mac( nuca si macul erau trimise de bunica mea) si eu intotdeauna tineam vailingul in care framanta ea ( pt ca framanta cu amandoua mainile vreo 40 minute-pana face aluatul besici-asa zicea ea), si pregateam un cozonac si pt o tanti sarmana, care locuia la doua blocuri departare de noi…ce satisfactie era pe fetele noastre cand mergeam la ea sa-i ducem un cozonac si ei, iar ea, sarmana ne zicea din suflet si ne binecuvanta truda, de ziceai ca cine stie ce monument am fi ridicat!!Eu asta tin minte, zambetul stirb si urarile de sanatate ale femeii sarmane!!
Parca atunci cand spui “masa de Paste “, spui oua si cozonac. Intradevar,mirosul de cozonac mi-l amintesc cu drag, si crusta crocanta de deasupra, presarata cu zahar , pe care mereu vroiam s-o rup, si nu puteam pana nu se raceau . Bunica mea mai pregatea cornulete cu rahat , delicioase si fragede , si niste piscoturi. Nu am mai gasit reteta de piscoturi nicaieri, era un aluat foarte pufos.Acum bunica a imbatranit,si nu le mai poate face. Cozonacii ii fac eu, dar nu ies la fel.. iar pentru cornulete si piscoturi, inca nu am gasit o reteta care sa semene cu cele facute de bunica.
Clar,pasca si cozonac!Dar de anul acesta m.ai ispitit cu aceste cupcakes:)Sarbatori cu bine!
Minunat concursul!
La fiecare sărbătoare de Paste, nelipsită de pe masa noastra, era o prăjitură minunata : rulada cu nuca de cocos si banana. O făceam cu drag impreuna cu mama mea si sora mea. Anul acesta va fi unul deosebit. Mama este in Franta, deci coordonatoarea lipseste. Eu sunt mămică de 9luni, iar sora mea sta sa nască din clipa în clipa. Asa ca rulada noastra cu banane s-ar putea sa ramana nemancata!
Imi doresc foarte mult aceste cadouri, pentru ca o data cu diversificarea, fetita mea m-a facut sa descopăr plăcerea de a face briose, muffins sau cupcakes. Asa ca povestea mea de suflet v-o împărtăsesc cu drag! Astept vesti bune!!
Buna Teo. La mine in familie de paste se facea intotdeauna pasca sau macar placinta cu multa branza dulce amestecata cu branza telemea si multe stafide. Acum , de cand m-am maritat merg la parintii mei cu cozonac facut de mine iar mama evident face pasca. Pupici si sarbatori fericite!
Dimineata când ne trezim ne spalam pe fata cu banuti si ou rosu. Pe masa de paste nu lipseste oua, pasca, friptura, cozonacul. Iar de la iepuras primim ou de ciocolata si un iepuras de ciocolata.
Cand ma gandesc la Pasti si la copilarie imi vine in minte bunica mea draga. Asteptam cu nerabdare ziua in care facea cozonacii si pasca pentru ca intotdeauna pastra un pic de aluat sa ne faca pupeze. Le modela din doua bucati de aluat umplut cu nuca, una corpul si una capul, le punea ochi din boabe de piper si cioc din rahat. Asa de incantata eram de pupaza mea si o mancam fierbinte scoasa din cuptor. Mi-e atat de dor de bunica si de pupezele mele de Pasti! Desi acum eu fac cozonacii de Pasti pentru familia mea nu am facut niciodata pupeze, stiu ca nu ar avea acelasi gust si nici acelasi farmec.
Iti doresc Paste fericit alaturi de toata familia.
Ce prajitura nu lipseste de pe masa de Pasti? Desi mai neconventionala alegerea de prajitura, pe langa cozonaci si pasca, tarta cu lamaie (reteta furata de la tine) nu lipseste de pe masa de Pasti. Amintirea amuzanta, care si acum ma face sa zambesc: prima data cand am facut-o, am facut bucataria vraiste, aveam amidon pe fata, din cauza faptului ca am luat un kg de amidon – atat am gasit 😀 A mea mama nu mai stia cum sa spele vasele mai repede, ca eu faceam alt teanc de vase. A fost o nebunie la inceput, dar dupa aceea m-am specializat. Dar intotdeauna este buna si apreciata. Multumita tie. Combinatia de dulce si acru este nemaipomenita *eu adaug langa ea o cupa de inghetata de vanilie* si e bestiala.
Cozonacul pascal imi evoca amintirile copilariei, legate de mama si bunica, deopotriva. In acea perioada, in cam toate gospodariile si casele, era un adevarat cult si traditie pentru pregatirea cozonacului, aspect care s a pierdut intre timp, si, bineinteles, ca noi nu faceam exceptie. Dupa ore intregi de asteptare, pentru noi, copiii, se facea o exceptie si primeam o felie de cozonac proaspat scos din cuptor, spre incantarea papilelor noastre gustative. Ce gust desavarsit avea si ce miros imbietor! Bineinteles, spre rusinea mea, n am reusit sa ating aceleasi performante in pregatirea cozonacului. Desi urmez aceeasi reteta, cozonacul meu nu are gustul pe care mi l amintesc, gustul copilariei mele. De ce oare? Sarbatori linistite!
LA noi nu e Paste fara cozonac pe masa, si fara nelipsitele cornulete cu dulceata facute de bunica mea,pe langa alte multe feluri de prajituri, facute tot de ea ( mereu ceva nou).
Buna Teo. Acum multi ani sora mea facea foarte des rulada de biscuiti cu nuca de cocos. Iar eu o adoram si am învatat si eu rețeta. Dar o faceam rar. Când din păcate am pierdut.o pe sora mea am inceput sa fac rulada la fiecare sărbătoare ba chiar si așa pur si simplu. Si o fac mereu la fel cum o făcea ea, inclusiv faptul ca întind compozitia de biscuiți cu un pahar. Îmi este in gând mereu dar când fac rulada imi aduc aminte diverse momente din copilarie.
Servus Teo. Asa cum frumos graieste al nostru povestitor Iona Creanga in ale sale “Amintiri din copilarie”, si eu “stau câteodată și-imi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre” si pe cuvant, ca ma ia asa, o nostalgie plangacioasa. De ce? Pentru ca, desi acum locuiesc la oras, am crescut la tara, cu bunica – mama Zina – asa-i spuneam eu si sora mea. Iar Sfintele Sarbatori Pascale erau o bucurie pentru toti, dar in special pentru noi, copiii. Abia asteptam Joia mare, sa mergem la biserica si apoi la cimitir, cand era deja intuneric, sa aprindem lumina la bunicul la mormant – si cat de frumos era – luminile de la lumanari si mormintele pline de flori, miros de primavara si oameni care spuneau cate o rugaciune la mormantul celor dragi. Apoi, in Vinerea Mare, era treaba noastra, a nepoatelor, sa culegem frunzulite si flori si sa le punem pe ouale pe care le imbracam in ciorapi si le fierbea bunica in coji de ceapa. Si cat ne straduiam noi, care mai de care, sa avem cel mai frumos impodobit ou. Sambata era ziua de prajitureala si cozonaceala, era ziua in care se facea supa cu taitei facuti bineinteles de bunica,din gaina din curte, sarmalele cu varza murata din butoiul pus de cu toamna in pivnita, friptura de ied crescut la bunica in curte. Si treaba noastra, a fetelor, era sa batem albusurile pentru cozonaci si prajituri si sa “lingem” cu fericire maxima blidele in care se faceau cremele pentru prajitura Alba ca Zapada si Televizor, care nu lipseau niciodata de pe masa de Paste, alaturi de cozonacul cu rahat si baigli-ul cu mac si nuca. Si da, erau multe, si asta pentru ca, in a 2-a zi de Paste se mergea la cimitir sa se imparta pomana pentru morti. Si, desi eram rupte de obosite, nu voiam sa ne culcam, ca nu cumva bunica sa nu ne mai trezeasca si sa pierdem slujba de Inviere. Pe la ora 11.30 noaptea, plecam la biserica, care era in celalat capat al satului unde duceam oua vopsite si ciocneam cu alti copii de varsta noastra si luam Lumina Invierii cu care veneam acasa – si cat ne straduiam sa nu ni se stinga lumanarea…Si da, cu toate ca nu am avut o situatie materiala extraordinara, in fiecare an de Paste aveam cu totii haine si pantofi noi, eram fericiti ca suntem impreuna cu totii si parca eram mai aproape de Dumnezeu. Mi se pare ca lumea din ziua de azi s-a indepartat atat de mult de valorile adevarate, de Dumnezeu, ca parca nu mai suntem oameni…Si parca, nici sarbatorile nu le mai simt asa cum le simteam cand eram copila. Iti doersc si tie si celor care iti citesc blogul, un Paste Fericit si binecuvantat! Cu mult drag, Cristina
Acum ma ia un dor de copilarie, imi amintesc cu mare drag ziua de Pasti, cand veneam dimineata de la SF Biserica si prima oprire era in bucatarie unde bunatatile pregatite de bunica erau asezate frumos si nu stiam din care sa incep si preferata mereu era Pasca! Imi pare rau ca anii trec, bunica e batrana si nu ii pot pregati si eu ei toate retele delicioase din cauza distantei… imi doresc sa vina ziua in care acasa fiind fetele mele sa simta bucuria sarbatorii asa cum o simteam si eu. Sarbatori fericite si multe bucurii alaturi de familie!
Pe langa faimosii cozonaci cu ciocolata si nuca impletiti de tatal meu, de pe masa de Paste nu lipseste un desert drag mie si familiei mele, si anume TIRAMISU! Simplu de facut si elegant datorita aerului racoritor cu tenta italieneasca pe care il da aceasta prajitura, ramane una din preferatele noastre si pentru simplul fapt ca este un soi de traditie: tatal meu facea tiramisu de cand eram mica si imi amintesc ca mereu saream sa-l ajut si sa mai fur cate un piscot, o gura de mascarpone sau un strop de cafea. Cred ca toate acestea aduc un plus de bucurie pe masa de Inviere si asta nu strica niciodata!
Foarte frumos! Eu, iti spun sincer,gatesc impreuna cu mini teroristii mei, si tot ce imi doresc este ca atunci cand vor fi mari, sa isi aminteasca cu drag si caldura de prajiturile sau de cozonacul mamei! Asa imi creste inima cand le vad manutele alea cum framanta si ele la aluatul de cozonac, si jur ca pun la copt si ceea ce fac ei. Asa…mai stangaci, mai stramb, dar mor de dragul lor si sufletul mi se sparge de atata bucurie si iubire! M-a luat valul, dar sunt convinsa ca stii ce simt! :)))
Buna Teo,
Pentru mine cozonacul nu poate lipsi de pe masa in ziua sfanta de Paste. Mama face cel mai bun cozonac din lume, este mirosul copilariei mele si nu pot uita cum faceam focul la cuptorul de pamant din curte , apoi bagam cozonacii si asteptam nerabdatoare sa-i scoatem sa vedem cum au iesit si cat au crescut. Nu pot uita nici fruntea asudata a mamei sau obrajii imbujorati ai bunicii pentru ca ele faceau cate 12 cozonaci de Paste. Intotdeauna ieseau foarte buni, pufosi si-i mancam cu multa placere…nu mai aveam nevoie de alta prajitura. Pe 6 aprilie este ziua fiicei mele care implineste varsta de 3 anisori si cautam sa le fac piticilor niste prajiturele bune , asa am dat peste aceasta reteta si am ales sa fac cupcakes cu ciocolata. Multumesc Teo pentru retetele tale minunate.
Chec cu nucă este primul deşert făcut de mine şi lăudat de faimile 🙂
🙂 M-ai intors in trecut. Multumesc. Sincer.
M-a izbit aroma de coaja rasa de portocala, parfumul drojdiei dospite, caldura sobei si agitatia tuturor… 🙂 Nu pot sa nu zambesc. Nu mai stiu in ce zi facea mamaia cozonacii. Dar stiu ca, desi ii facea pe negustate, erau cei mai buni! Nu aveam voie sa “ne infigem” in ei decat in Duminica Pastelui. Iar sambata spre duminica, mamaie facea pungute cu felii de cozonac si oua rosii. Frumoase mai erau!!! Ne trezeam toti la miez de noapte, in cantatul greierilor, cu ochii carpiti de somn, rupeam cateva zambilute puternic parfumate, luam cate o lumanare, ne gateam si hai la biserica.
In ziua de Pasti savuram cozonacii. Doamne, buni erau!!! Bine crescuti, parfumati si plini de nuca, zahar si cacao!
Asta reprezinta pentru mine acest “preparat”. Copilaria mea, in cea mai pura forma. 🙂
Draga Teo!Dragele mele pasionate de bucatarit, am citit cu drag, cu lacrimi in ochi de emotie toate postarile voastre. Amintiri minunate care ne umplu sufletele de bucurie, ne fac mai buni si mai frumosi precum aceasta sarbatoare.
Bunica a fost o gospodina desavarsita, mama este la fel(imi place sa cred ca le-am mostenit) asa ca masa de Paste mereu a fost plina de bunatati: de la cozonac,covrigei la prajitura televizor, tosca, greta garbo,lamaita.Imi amintesc cu placere si nostalgie de toti cei dragi cum ne strangeam in jurul mesei.Cele mai importante ingrediente ale acestor retete? Credinta, dragostea,iubirea si mult, mult suflet!Adaug aceste ingrediente la fiecare reteta preluata cu tot dragul de la tine Teo, si stiu ca succesul este asigurat!
Sarbatori frumoase cu pace si liniste!