Nu o sa imi fac o lista de rezolutii pentru noul an, ci pur si simplu o sa imi iau invatamintele de la 2013, care a fost anul cel mai urat din viata mea si o sa ma gandesc ca, nici 2014 si niciun alt an nu vor mai fi la fel de urate, pentru ca eu nu o sa permit sa se intample asta. Eu nu o sa imi permit mie insami sa mai fiu atat de fraiera, vulnerabila si iertatoare cand nu e cazul.
In 2013 m-am simtit ca Wonder Woman, doar ca eu, 1 la mana nu umbu pe strada in chiloti cu steagul Americii si bustiera rosie si 2. nu mi-am dorit sa fiu in rolul de super-erou, viata mi l-a impus si, cand m-am trezit imbracata in chilotii cu stelute, nu am avut ce altceva sa fac, decat sa imi accept rolul. De ce am fost Wonder Woman? Pentru ca am avut puterea de a-l creste pe Luca fara ca vreodata sa ii spun un lucru urat despre cei care nu sunt cu noi. Pentru ca am gasit puterea sa trec peste sufletul meu care suferea si isi punea intrebari si in fata lui sa fiu dreapta de spate si fara lacrimi in ochi, pentru ca nu am vrut sa vad in ochisorii lui negri aceleasi intrebari care ma chinuiau pe mine.
Am fost Wonder Woman pentru ca, desi cu sufeltul in pioneze, am reusit sa lucrez la blog, sa gatesc cu acelasi drag, sa incerc sa ma reinventez mereu. Pentru ca, pe langa blog, am dus la bun sfarsit un sezon de Retete Vedete, Tonik Show si Ziua Buna. Poate am gresit, pentru ca, dupa un divort, la fel ca dupa orice pierdere, ai nevoie de o perioada de doliu. Nu mi-am permis acea perioada pentru ca Luca avea nevoie de mine, voi aveati nevoie de mine, EU aveam nevoie de Teo, asa cum era ea inainte sa treaca prin cel mai greu moment al vietii ei.
M-am schimbat foarte mult in 2013. Uneori simt ca de tot. Si cei care mi-au fost aproape zi de zi au vazut asta si mi-o spun foarte des. Pana anul asta, nu am inteles niciodata cum un moment cheie din viata unui om il poate schimba radical. Pana anul asta, ii credeam slabi pe cei care faceau asta. Cand a murit tata am suferit enorm, dar nu am cazut in nicio extrema, mi-am pastrat echilibrul pentru ca am inteles ca oricat as plange, oricat as suferi, nu se mai intoarce niciodata. Trebuia sa traiesc astfel incat sa il fac mandru de mine, de acolo de unde e. Atat am inteles cu mintea mea de 8 anisori si am facut lucrurile de care stiam ca ar fi mandru: am luat premiu I in fiecare an, am fost langa mama cum am putut mai bine. Apoi, cand l-am pierdut pe bunicul meu, cel care mi-a fost mai mult decat un tata, pentru ca si-a asumat atat de bine rolul asta cand tata a plecat dintre noi, am trait unul dintre cele mai grele moment din viata mea. Altfel percepi pierderea unui tata la 8 ani si total altfel la 18. Dar nici atunci schimbarile nu au fost atat de profunde, pentru ca, probabil, la 18 ani inca ai vana si energia sa lasi lucrurile in urma ta si sa iti continui viata spunandu-ti “asa a fost sa fie!”. Dar la 28 de ani (se pare ca asa e scris in cartea mea, o data la 10 ani sa iau cate o palma sanatoasa, sa nu uit ca traiesc), pierderile se traiesc altfel. Mai intes, mai profund, mai dureros si mai ales, lasa in urma mult mai multe intrebari, pentru ca ai mintea necesara ca sa te intrebi “de ce mi s-a intamplat asta? Cat am gresit eu pana s-a ajuns aici?”. Si intrebarile astea te bantuie, vorba celor de la Nightlosers “te inmoaie si te-mbata si te lasa lesinata”. Cred ca de aici a pornit schimbarea mea. Din faptul ca, pentru prima data in viata, am luat de-a fir a par toate evenimentele, situatiile, trairile, vorbele si comportamentele, le-am analizat pana m-am plictisit, mi le-am asumat si am invatat tot ce trebuia din ele. Am invatat ce nu trebuie sa mai fac niciodata, am invatat ca orice greseala se plateste, probabil la o intensitate de 10 ori mai mare decat impulsul care te-a manat sa o faci de la bun inceput.
Asa ca, pe scurt, ce am facut eu in 2013:
– m-am lipit si mai mult de Luca, si am inteles ca necazurile, asa “spurcate” cum sunt ele, au puterea sa uneasca 2 suflete asa cum niciun superglue nu ar putea sa o faca vreodata. Cand ii simt manutele pe fata mea dimineata si il aud spunandu-mi “buna dimineata, frumoasa mea”, totul trece mai usor. Dragostea lui este atat de pura si el are atata nevoie de mine, incat nu imi pot permite sa il dezagamesc, nici mancar pentru o secunda.
– am muncit si am capatat experienta si pentru prima data, dupa mult timp, sunt mandra de munca mea. De unde tremuram ca varga numai la gandul de a vorbi in public sau de a aparea la TV, desi era marele meu vis, am avut puterea ca in momentul in care aud “rec toata lumea!” si becul rosu de la camera de filmat se aprinde, sa ma transform intr-o Teo care nu are nicio problema, nici cu ea, nici cu viata, nici cu cei din jur si sa dau ce e mai bun din mine, sa fiu Teo pe care o vedeti voi zilnic pe sticla.
– am iertat. Mult. Pe toata lumea. Dar faptul ca am iertat nu inseamna ca am si uitat, ci pur si simplu ca am ales sa imi traiesc viata fara resentimente si resemnata cu gandul ca unii oameni, oricat de importanti ar fi ei la un moment dat in viata noastra, fie ca ne-au fost parteneri, prieteni apropiati sau chiar parte din familie, nu isi mai au locul langa noi. Poate mie mi-e mai bine fara ei, poate lor e mai bine fara mine, nu stiu exact, dar stiu clar ca drumurile noastre, valorile si dorintele noastre nu mai coincid si ca nu poti baza o prietenie sau orice fel de relatie numai pe trecut si pe faptul ca ne-am inteles bine candva. Sunt oameni pe care mereu o sa ii iubesc, le doresc tot binele din lume si pretuiesc toate momentele speciale petrecute impreuna, dar nu mai putem merge impreuna pe acelasi drum. Atata tot.
– m-am iertat. Da da, eu pe mine insami. Si asta cred ca e unul dintre lucrurile cele mai importante pe care un om trebuie sa il faca pentru a putea merge mai departe. Sigur, ne confesam cele mai bune prietene si ea ne spune “stai linstita, te inteleg, nu e atat de grav pe cat ti se pare tie!”, sigur, mergem la preot si ne spovedim si el ne spune ca Dumnezeu iarta tot, atata timp cat ne caim cu adevarat de ceea ce am facut gresit. Sigur, ne plangem mamei noastre, ea ne ia in brate si ne spune ca orice am face, suntem copii ei si va ierta tot, fara a ne reprosa vreodata ca a facut-o. Dar pana cand tu nu esti impacat cu tine insuti, orice iertare, primita din partea oricui, nu va fi suficienta. Am gresit, stiu. Dar in sfarsit am avut taria de character necesara ca sa imi asum greseala, sa recunosc ca am fost proasta, sa imi primesc cu fruntea sus palma pe care viata mi-a dat-o si sa merg mai departe. Putem sa ii spunem kharma, legea universului, “semeni vant culegi furtuna” sau “ce dai, aia primesti”, dar un lucru e cert: toate, dar TOATE greselile noastre se platesc la un moment dat in viata, indiferent ca mai devreme sau mai tarziu si chiar daca avem impresia ca universul/kharma/viata sunt in concediu si au uitat de micile noastre marsavii, orice concediu se termina si cand vii din vacanta, de obicei te asteapta in posta un teanc de facturi. Le-am platit, multam fain universule, putem merge mai departe.
– am inteles in sfarsit ca in momentele cheie, prietenii si familia sunt tot ce ai. Da, suna a cliseu din filmele americane si din statusurile de Facebook ale politicienilor inainte de sarbatori, dar cum m-au inteles, iertat si sprijinit in acest an mama, fratele, sora si prietenele mele, asa putine cum sunt ele, nu a facut-o nimeni, niciodata. Pentru ca numai un om care te iubeste poate sa te vada facand aceleasi greseli de zeci de ori si iti poate auzi aceleasi povesti de un million de ori fara a-ti spune “ti-am zis eu de la bun inceput, da tu nu, Batman-Batman!” sau “mi-ai mai spus asta!” sau “treci naibii o data peste si nu te mai vaicari!” Voua, tuturor, va multumesc ca ati fost adevarate chill-pills pentru mine.
– am cunoscut foarte multi oameni noi. Din prisma meseriei mele sau din prisma personalitatii mele, inca nu stiu exact, dar cert e ca au fost multi. Unii m-au dezamagit colosal, pe altii poate i-am dezamagit eu, altii au fost adevarate revelatii pentru mine. Pentru prima data, dupa foarte mult timp, au fost oameni care, din prima secunda in care ochii nostri s-au intalnit, au trezit ceva in mine. Si indiferent ca asta va duce undeva sau nu (asta numai universul, Dumnezeu sau Mama-Omida pot sa stie) important este ca, pe langa toata suferinta din acest an, am trait. Cum am putut, cu zile bune si zile rele, dar am trait.
Va multumesc ca ma cititi zi de zi, ca incercati retetele, ca sunteti aici. Va multumesc daca ati avut interesul/puterea/cheful necesare sa cititi postarea asta si mai ales, ca un raspuns pentru cei care imi scriu mereu “multumesc ca existi, Teo!”, va spun ca Teo’s Kitchen si tot ce inseamna ea nu ar avea niciun sens in lumea asta daca nu ati fi voi. Fiecare like, comentariu, mail, gand bun conteaza pentru mine si va multumesc din suflet ca va rupeti din timpul vostru, chiar daca 1 minut, ca sa imi scrieti. Sa aveti un 2014 asa cum imi doresc mie si lui Luca si poate imi scrieti aici cum a fost 2013 pentru voi 🙂
Te imbratisez draga mea Teo, 2014 va fi pentru toti un an minunat! Va pup! :* :*
Teo, cred ca esti o tipa tare faina! Mult succes in noul an! Capul sus! Ma grabesc acum, pentru ca …incerc fursecurile cu vitralii!
ps. Nu uita: “Nenorocirea poate fi o punte spre fericire.”
Been there, done that! Au trecut asa vreo 4 – 5 ani si mi se pare ca este o poveste indepartata, de parca nici macar nu este a mea! O sa fie bine!
Te imbratisez cu drag!
Teo,
Sa stii ca orice sut in fund e un pas inainte si ca pentru oricare usa inchisa, o alta se deschide. Multumesc ca imparti cu noi atat de multe, iti doresc un 2014 vesel, cald, luminos, multa putere de munca si nu in ultimul rand toata fericirea din lume. Sa te bucuri de Luca si sa creasca frumos! Si la cat mai multe retete pe blog!
iti multumesc ca ai ales sa-ti deschizi sufletul…e mare lucru! esti un om puternic, postarea ta asta mi-a aratat! din pacate, m-am regasit in cele scrise, dar trag speranta ca vor veni si lucrurile bune si frumoase !
La multi ani !
Draga mea Teo,
Ca sa poti sa-ti asterni toate gandurile aici unde toata lumea citeste si mai mult decat atat judeca doar prin prisma propriilor fapte,iti trebuie foarte mult curaj;foarte mult curaj iti trebuie sa treci cu fruntea sus prin ceea ce ai trecut tu…iti doresc un an 2014 mai bun decat cel ce sta sa plece,….si nu uita ca in LUCA iti sta toata forta ….LA MULTI ANI!
Buna Teo!
Iti doresc tot binele din lume si sa ai un an 2014 mult mai bun decat 2013, ma bucur ca esti optimista (semn ca te vindeci asa cum trebuie), viata e prea scurta sa nu speram la mai bine mai ales cand avem langa noi cel putin o persoana pt. care merita sa ne dam peste cap pt. ca fericirea ei sa fie pe primul loc. Am o fetita de varsta lui Luca si te urmaresc c-am din 2009, cel putin o data pe saptamana deschid pagina ta din care sa ma inspir si sa imi surprind familia cu o reteta noua. Fruntea sus si chiar iti multumesc pt. ca existi. LA MULTI ANI! si la cat mai multe retete postate. Te pup!!
Buna Teo,
Dupa ce am citi postarea ta te admir si mai mult. Anul 2013 si pentru mine a fost un an cam urat. Am un baietel de 1 si 11 lunicu care am avut foarte multe probleme de sanatate, am fost luna de luna prin spitale. Cel mai tare ma durea cand eu simneam ca copilul nu e bine si medici spun ca m-am obisnuit sa vin in spitale si sa nu spun de umilinta pe care o induri de la asistente si cele care fac curat.
Deci, un an cumplit pentru mine. Eu zic ca este mai bine ca a plecat “sotul”, decat sa stea doar cu numele, sa nu ii pese nici de tine si nici de cel mic :(. E nasol crede-ma.
Bucurate de baietel, de realizari si de faptul ca sunte-ti sanatosi.
Va pup si va imbratisez cu drag.
Iubiti-va mult
Teo, nu mai stiu multe despre tine, dar vreau sa iti spun ca imi esti tare draga! Si mi-ai fost dintotdeauna! (tu stii asta). Imi pare rau pentru unele chestii pe care le-am citit mai sus si imi pare bine pentru altele (emisiuni, blog, si evident Luca care e un scump!). Vreau sa iti spun ca iti doresc tot binele din lume! Te pup tare si te rog sa imi promiti in fata marii adunari nationale ca o sa te vezi cu mine in anul ce sta sa vie! Pupici lui Lica!
Teo, draga, m-a emotionat tot ce-ai scris.Esti o fata minunata! Nu e lucru usor sa-ti pui sufletul pe tava, eu nu stiu dac-as putea, dar chiar te apreciez pentru asta.
Va doresc si voua ce-mi doresc mie si celor dragi, adica SANATATE, liniste sufleteasca, bucurie in fiecare zi, implinire si belsug. Iti doresc sa ai parte de anul cel mai bun din viata ta si sa fii fericita!
2013 a fost un an chiar bun.
Iti doresc ca 2014 sa aduca tot ce iti doresti pentru tine si Luca, sanatate si multa putere.
La multi ani, Teo si Luca! 🙂
Tare frumos ai scris!Complex, frumos, trist, optimist.
Sa-ti ajute Dumnezeu si de-acum inainte!
Teo,draga si scumpa mea Teo,la multi ani !!!! Un an plin de bucurii si sanatate alaturi de Luca … E prea scump Luca,sunt indragostita de el,e adorabil ! Nu este zi de la Dumnezeu in care sa nu te vizitez si atunci cind trec citeva zile fara sa scrii incep sa-mi fac griji : “ce-o fi cu Teo ?! ” Multumesc ca existi,multumesc ca esti atit de puternica si ca esti prietena mea chiar daca tu nu stii asta 😀 Multumesc pentru munca depusa …. Un an nou fericit !!! Te pup cu mare mare drag si il pup si pe Luca !!!
An nou minunat cu oameni dragi, suflete curate si lumina si caldura si in sufletul tau! An nou fericit!
La multi ani! Un an nou mai bun si mai plin in bucurii si realizari! E o vorba: ce nu te omoara, te face mai puternic!
Draga Teo,
Am citit pe nerasuflate ce ai scris, toate postarile tale de pe blog sunt mai speciale pentru ca trec prin filtrul sufletului, asta le face mai valoroase si d-asta cred ca blogul tau e asa citit.
Imi pare rau ca ai trecut prin momente atat de dificile, si nu uita, tot raul spre bine. Anul trecut cand tatal meu a plecat dintre noi doar gandul ca dupa rau vine bine si ca nimic nu poate sa doara mai rau m-au readus pe linia de plutire. Cum zice americanul, when you hit rock bottom you can’t go but up.
Al tau Luca e minunat, si sunt convinsa ca viata ti-a rezervat multe surprize frumoase.
Numai bine si un 2014 cum ti-l doresti.
Te pup!
Bravo Teo ma bucur mult pentru tine,am cam banuit situatia ta familiala din cele cateva poze in care erai “doar” tu cu fiul tau,m-a intristat articolul tau pana la lacrimi.
Mai este o vorba”orice sut … e un pas inainte.Te felicit ca ti-ai canalizat energia si tensiunea acumulata anul asta spre o mare realizare ,iar dintr-o bloggarita de succes ai ajuns la tv si la un post care intre timp a ajuns national.Succes mai departe in viata si in cariera.
Pentru mine 2013 e inca un an in care doresc sa fac ceva in plus fata de servici si casa,a fost unul de realizari, nu foarte mari ,dar pentru mine orice victorie mica conteaza ;).Sa stii ca am facut unele din retetele tale iar unele idei (nu doar culinare),ale tale m-au inspirat si m-au ajutat foarte mult.
La multi ani si raman o abonata fidela a blogului tau.
Magda Marin.
Despre anul 2013 se vorbeste deja la trecut,sa speram ca anul 2014 il vom face mai bun.M-am inspirat din retetele tale ,le urmaresc si la tv.uneori,am fost fff multumita de reusita lor.Iti doresc MULTA SANATATE,BUCURII,IMPLINIRI SI LA MULTI ANI !!! alaturi de cei dragi tie(nr.1 LUCA,).
Buna, Teo! Sa stii ca m-a impresionat postul tau, imi pare rau sa citesc ca 2013 nu a fost un an bun pentru tine; nu mi-as fi inchipuit ca lucruri rele ti se pot intampla tie, chiar ma gandeam ca esti o fata draguta, priceputa, simpatica, care nu merita nimic din ceea ce povestesti tu ca ti s-a intamplat in anul ce tocmai s-a incheiat.
Intr-o vreme intram zilnic pe blogul tau, acum recunosc ca nu mai apuc asa des; dar mereu mi-a placut aici, m-am simtit ca acasa. Iti doresc multa sanatate, tie, lui Luca, dar si familiei tale, si cat mai multe realizari frumoase, profesionale si personale, nu doar in 2014, ci de-acum incolo. La multi ani!
P.S. 2013 pentru mine a fost un an… modest, sa zic asa, dar se putea si mai rau 🙂
Frumos scris despre cele ce le-ai petrecut in 2013. Iti doresc un 2014 la fel de bogat in experiente si realizari astfel incat sa citim peste un an “Cum a fost 2014” in bucataria ta.
Si bineinteles asteptam retetele tale ce le vei publica in 2014.
La Multi Ani!
Draga Teo, de cand am dat de blog-ul tau, relatia 🙂 noastra s-a schimbat foarte mult. De la CEA MAI BUNA CARTE DE BUCATE pe care am avut-o vreodata, ai devenit UN OM despre care ii povestesc sotului meu, vorbesc cu cumnata mea care si ea te apreciaza foarte mult … :)(Teo a facut asa, uite ce a scris Teo, si lui Teo tot asa i-a iesit:) Chiar cand zic “hai sa intru repede sa vad ce idee avem azi la masa”, nu pot sa trec peste “the story that comes with the food”. Asa este, la tine toate au o poveste, iar felul de a o spune e delicios 🙂 Imi pare rau pentru experienta trista prin care ai trecut. Dumnezeu sa te intareasca pentru ca numai El poate! Si sa stii ca o data cu incercarea, Dumnezeu are pregatita si calea de a iesi victoriosi din ea. Poate ca nu te-ai gandit prea mult la El, inainte, dar stiu sigur ca El se gandeste la tine. Scriai despre soarta…eu ii spun decizie personala, deci e o diferenta majora intre ceea ce alegem singuri si ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi. Iti scriu pentru ca imi esti draga si iti doresc pentru 2014 sa ai intalnirea personala cu Dumnezeu… acela este, cu siguranta momentul cheie care iti poate schimba viata radical. Te pup cu drag!
La Multi Ani Teo…sunt una din vechile cititoare ale blogului tau, si te admir ca impartasesti cu noi pe langa retetele tale minunate si parte din sufletul tau. Cu siguranta viata are ceva bun pregatit pentru tine…daca cel pe care l-ai ales cu inima a ales sa renunte la voi. Sa ai un plin de fericire si bucurii cu toti cei dragi aproape!
draga mea,
Te admir si mi-ar placea sa fim prietene.
Din pacate viata ne da multe la care nu ne-am fi asteptat niciodata.Si pentru mine 2013 a fost urat f urat dar din pct de vedere profesional.Dupa mai mult de doua decenii am ramas fara serviciu(cat au fost copiii mici m-am chinuit iar acum stau acasa..)Asta vara am lucrat trei luni (cea mai urata vara din viata mea !!!!!)iar acum nu mai gasesc nimic. Si eu sunt pasionata de gatit si mi-ar placea mult sa fac ceea ce faci si tu.
Succes in ceea ce faci si putere pentru minunea de langa tine.
Multumesc ptr ca ai inceput acest site. Esti prima la care ma gandesc at cand caut retete pe net.Desi nu sunt o experta in bucatarie dar cu retetele de la tine mi-a iesit mereu cat sa ma bucur cu fam de bunatati .Multumesc si un an nou minunat.
Draga Teo, am urmarit de multe ori ceea ce ai scris, uneori chiar si numai pentru ca-mi place cum asterni pe hartie gandurile si parca te vad in bucatarie pregatind retete delicioase, parca te vad cu baietelul tau in parc sau invatandu-l din tainele gatitului. Ma impresioneaza dragostea ta pentru tot ce inseamna familie, amintiri dragi, lucruri dragi…Mi-am dat seama ca, in viata, unele lucruri se intampla pur si simplu, orice ai face ca sa impiedici acest lucru. Mi-am dat seama ca fiecare intamplare neplacuta in viata are si o parte buna, pe care nu o vezi, de obicei, chiar atunci. Numai judecand ulterior lucrurile, poate dupa ani, realizezi ca ce ti s-a intamplat nu a fost chiar atat de rau cum ti s-a parut atunci. Am atatea exemple in jur; imi pare rau ca nu am cum sa-ti povestesc in cateva cuvinte. Ideea e urmatoarea: bucura-te de fiecare clipa petrecuta cu baietelul tau (sunt nepretuite- stiu asta pentru ca si eu am o fetita cam de aceeasi varsta)si fii sigura ca viitorul, poate chiar apropiat iti va aduce numai lucruri bune si frumoase si, bineinteles, o persoana speciala care te va face sa uiti toate lucrurile neplacute, care te va iubi si aprecia asa cum meriti.
Iti multumesc Teo pentru retetele publicate; pana sa te descopar eram un dezastru in bucatarie; faptul ca retetele sunt insotite de explicatii si poze m-a facut sa am curaj sa incerc si eu unele din ele si chiar mi-au reusit, asa ca am prins curaj sa continui. Iti multumesc pentru ca-ti rapesti din timpul tau liber pentru a scrie si a incuraja alte mame, tinere, femei, fete sa gateasca si sa le placa ceea ce fac. Te pup si iti urez un 2014 minunat!
2014 PLIN DE PROSPERITATE,SANATATE,DORINTELE SA VI SA-NPLINEASCA!UN NOU AN LINISTIT!ASADAR,2014 FERICIT!…AM PREPARAT PT REVELION TORTUL DIPLOMAT CU BLAT,ORICUM,AM FACUT MULTE RETETE DE PE BLOGUL DVS.VA URMARESC DE MULTI ANI.CAND V-AM VAZUT LA “LOOK TV” NU MI-A VENIT SA CRED.IMI PLACE ACEST POST,DAR PT CA NOI SUNTEM IN BUCURESTI,NE SUNT MAI LA INDEMANA POSTURILE CUNOSCUTE DEJA.LA MAI MULTE EMISII SI RETETE NOI!SA NE TRAITI MULTI ANI FERICITI!
Asta inseamna sa fii o persoana puternica, felicitari!
Pentru mine 2013 a fost un an fericit, un an in care am realizat cat de mult ma schimb in fiecare an, avansez si capat experienta. Daca au fost momente grele la fel ca tine am mers mai departe pentru ca alta optiune nu exista.
La multi ani, Teo draga ! Intr-adevar viata nu iarta. Ma bucur ca ai reusit sa-ti vezi greselile si sa ti le asumi, este un act de curaj (unii considera lasitate).Sa nu crezi ca altii sunt perfecti si nu grasesc.Toti gresim, dar din greseli invatam. Te consider o prietena, pentru simpul fapt ca atunci cand nu mai am idei in bucatarie, dau fuguta pe blogul tau. Niciodata nu m-ai lasat la greu :). Iti multumesc pentru asta. Iti doresc in anul care tocmai a venit sa ai parte de sanatate si pace sufleteasca ( este mare lucru) si in rest toate vin de la sine . Te pup cu drag. Gabriela
Multa sanatate si puterea de a merge mai departe. Pentru Luca merita sa faci orice sacrificiu. Copiii sunt sufletul si telul nostru in viata. Toate cele bune pentru 2014.
Salut Teo!
Nici nu stiu ce sa zic!Am ramas surprinsa de postarea aceasta a ta, mai ales ca avem aceeasi varsta.
Retetele tale toate care le-am incercat mi-au iesit si au fost si tare bune la gust.
Sa stii ca nu esti singura cat timp noi te citim, iti doresc sa fii sanatoasa impreuna cu Luca si nu uita ca niciodata nu e timpul pierdut.
Iti doresc ca 2014 sa iti aduca numai impliniri!
Se pare ca 2013 nu a fost un fantastic pentru multa lume. Imi pare bine ca s-a terminat in sfarsit. Stii vorba aia : I hear you?! Yup! I hear you sister! Eu am pierdut prieteni, cunostinte,am fost dezamagita, iubita, mintita, uitata si … cea mai grea dintre toate un sufletel mic. Dar am castigat iubire, multa iubire, intelegere si altele care nu se pot exprima prin cuvinte. Iti doresc un 2014 luminos, plin de fericire si liniste sufleteasca. Pupici si imbratisari de la o prietena virtuala 🙂
Sa ai un an linistit si sa ne oferi si noua din sufletul tau!
Teo, draga mea, apreciez enorm curajul pe care l-ai aratat scriind aceste randuri! Imi dau seama ca a fost pentru tine un an deloc usor, cu multe transformari, provocari si intrebari, dar asa cum ai scris si tu – cu alte cuvinte – atunci cand ne gasim jos de tot, constatam ca nu putem decat… urca, iar de cele mai multe ori urcam mult mai sus decat de unde am cazut!
Te imbratisez si iti doresc puterea si curajul de a ramane tare si de a continua sa zambesti, sa visezi si sa speri! Noi te urmarim in continuare.
LA MULTI ANI, Teo si Luca! 🙂
Iti multumesc ca existi! Esti o persoana speciala care si-a pus sufletul pe tava! Imi pare rau ca ai trecut prin clipe asa urate dar esti o persoana puternica si o sa iesi la suprafata cu bine ptr tine si ptr Luca. Te imbratisez si sper ca anul acesta sa fie un an plin de bucurii si plin de realizari pe toate planurile! :*
Imi placi mult de tot, de tine si de retetele tale deasemenea. Esti faina, desteapta, smart ass si tot ce vrei 🙂 ar fi stupid sa incerce cineva sa-ti gaseasca explicatii la evenimentele prin care ai trecut, cred ca nici nu iti doresti asta, asa ca tot ce pot sa-ti spun in calitate de “fan” e ca no matter what atata timp cat ai taria sa iti pastrezi zambetul pe buze si mai ai pe cineva care sa iti umple inima cu iubire…ei bine, atunci va fi bine! Te pup, un 2014 de poveste!
Draga mea Teo,
Cuvintele tale m-au tulburat profund caci, si eu am trecut o data prin aceeasi situatie, am pus aceeasi intrebari si am suferit probabil la fel. Dar, din fericire, toate in viata trec, ca o apa ce curge si cu sine tot uritul.
Iti doresc din indepartata Canada tie si dragii tale familii un an nou 2014 cu toate bucuriile si sperantele pe care mi le doresc mie si familiei mele, pentru à ne bucura in continuare cit mai mult de dragul tau blog.
Angela
Felicitari pentru tot! Am citit acum franturi din blog si cum ti-a fost anul si atat pot sa spun. M-ai impresionat. Si eu ma gandeam curand sa-mi fac un blog culinar si sper sa ma mobilizez pentru a nu ramane doar la stadiul de idee. Dar faptul ca am vazut prin cate ai trecut si iti continui treaba cu capul sus imi da si mie curaj. GG Wonder Woman! 🙂
ti-am vizitat azi blogul si am descoperit ca in spatele fiecarei povesti se afla alta poveste..sunt momente in viata in care ne clatinam teribil si un altfel de moment il traiesti tu chiar acum. Da, ne clatinam, dar nu cadem niciodata!!! Niciodata. E greu sa ne tinem echilibrul, dar nu clacam. Desi in adancul inimii stiam, azi mi-a spus-o raspicat: Durerea sufleteasca e cu mult mai mare decat durerea fizica… Regaseste-ti echilibrul, numai tu stii cum! Cu cat te gandesti mai mult la ce a fost cu atat uiti mai greu. Ganduri adunate intr-un lan departe se inalta sclipitor sub lumina unui dor! Te imbratisez!
Multumesc din suflet!
Te-am descoperit de curand, de fapt te stiu de la tv, dar nu am stiut ca ai blog culinar.Am trecut prin aceleasi dureri ca zic asa ca si tine: divort in anul 2013, tot un baiat ca si tine.Te inteleg perfect prin ce ai trecut , numai cel ce a avut aceeasi experienta ca si tine te poate intelege , restul isi imagineaza.Am avut ghinionul sa nu am parinti alaturi de mine , sa ma sustina, prietene nici atat ( eu eram cea care ascultam ore intregi dar nu aveau timp sa asculte).Singura mi-a salvare a fost parintele ce l-am gasit intrand intr- o biserica oarecare ca sa ascult slujba de Craciun (fostu a fost preot) si care mi-a devenit duhovnic.Am invatat ca si tine sa iert, sa scap de ura .Multumesc lui D-zeu sunt bine ,m-am schimbat totat de atunci zic eu in bine.Si iti doresc si tie sa ai parte de toate cele bune si de folos in viata .Te pup, te apreciez si tine-o tot asa.