Nu am crezut niciodata in cele pe care le-am crezut “americanisme comerciale”, in filme fenomen ca “The Secret”, care ne arata cum gandul nostru aruncat in Univers, cu toata speranta noastra, se va intoarce la noi, in mod miraculos, ca un bumerang care implineste dorinte. Nu am crezut nici in teoria lui Coelho si in alchimia lui, care spune ca tot Universul conlucreaza pentru a ne indeplini dorintele cele mai aprinse.
Dar am crezut de cand ma stiu, pana si in cele mai negre momente ale mele, in cel caruia ii spun Bunutu si care mi-a tinut mereu sufletul in palme. Si cred ca El a stiu de la bun inceput care e sufletul pe care l-a creat pentru mine, cel pe care l-a mulat dupa aceeasi matrita ca pe mine, fix inainte de a o rupe. Pentru ca si asta cred: Bunutu ne cunoaste pe fiecare mai bine decat ne cunoastem noi insine si are pentru fiecare perechea pe care niciunul dintre noi nu banuim ca o avem, undeva in lume.
Eu am avut noroc. Nu, nu chiar noroc. Noroc si prostie. Noroc ca Bunutu mi l-a scos in drum, prostie ca l-am pierdut si repierdut in nenumarate randuri. Dar Bunutu nu s-a lasat. Si nici eu nu m-am lasat. Orice si oricine a fost in viata mea, oricine a fost in viata lui, el s-a pitit mereu in mine, intr-un colt de suflet. Pe Sergiu l-am iubit de cand l-am vazut prima data. Dinainte sa il cunosc personal. Dinainte sa stiu ca, la un moment dat, dupa multa prostie si timp scurs degeaba, el va fi TOT.
Cand l-am descoperit pe Don Baxter, aveam 13 ani. L-am iubit pentru voce si pentru ochi. Cum l-am putut eu iubi, cu mintea unei fetite de 13 ani, care-si lipeste pe dulap poza artistului preferat. Dintre toti, l-am iubit pe el si nu pe Nick Carter sau Justin Timberlake. L-am pupat zi de zi, timp de 10 ani, la culcare si la trezire. Am spus “buna dimineata” si “noapte buna” unei poze si ochilor lui frumosi, l-am vazut la concerte, fara a avea vreodata curajul sa il salut. Si au trecut 12 ani de cand i-am lipit poza pe dulap, fara sa stie ca e pupat zi de zi, fara sa stiu ca o sa afle in curand.
Eu am devenit mamica intre timp, el a continuat sa cante. Si Luca l-a iubit si el. Si Zuckerberg a inventat Facebook. Nu, aici sigur n-a fost mâna lui Bunutu, dar trecem peste, ca stricam povestea.
I-am scris ca Luca danseaza pe muzica lui si ca ma bucur sa il vad, la fel cum m-am bucurat in ’97. Mi-a raspuns. Politicos si dragut. Si i-am raspuns si eu. Si asa a inceput cea mai frumoasa prietenie pe care mi-as fi putut-o imagina vreodata. I-am spus lucruri pe care nu le-am spus nimanui. Si el le-a inteles cum nu le-a inteles nimeni. Si totusi, inca nu ii vazusem ochii, nu ne cunoscuseram personal.
Dar a venit si ziua AIA. In care i-am intins mana, i-am zâmbit si i-am spus ca il iubesc din ’97. Desigur, versul original de la clasicii B.U.G. Mafia era cu “te cunosc din ’97″…dar, la fel ca si in cazul Zuckerberg, trecem peste.
As vrea sa va explic cum a fost ziua in care l-am cunoscut in sfarsit, dupa luni intregi de vorbit la telefon, dar nu-mi pot explica nici mie. Stiu sigur, insa, ca asta o fi simtit si mama Lucia cand l-a cunoscut pe Vasile al ei. Stiu sigur ca asta incerca mereu sa imi explice cand o intrebam “Cum o sa recunosc marea mea dragoste?” si-mi raspundea “O sa stii”.
Nu stiu ce am stiut in momentul ala, dar stiu ce am simtit. Ochii, zâmbetul, sufletul. Tot. Matrita mea. Cel mai bun prieten al meu, fara nicio legatura cu artistul a cărui poza o lipisem cu 12 ani in urma pe dulap. Prietenul meu, confidentul, omul care intelegea despre ce nu intelegeam nici macar eu. Si nici nu aveam cum, cu mintea de 25 de ani. Si daca pana acum v-am povestit despre providenta si planul lui Bunutu, acum e momentul sa va povestesc despre prostie. Multa. De ambele parti.
Am continuat sa fim prieteni ani buni, prea multi ani. Ne-am trait vietile separat, fiecare cum a stiut mai bine sau mai prost; am iubit, fiecare cum a stiut sau si-a imaginat ca iubeste; am vorbit, am ras si ne-am certat. Atat de rau incat am crezut ca s-a dus prietenia. Nu ne-am vorbit, sa tot fie vreo 2-3 ani. Tot Zuckerberg a intervenit, cu butonul lui de “unfriend”, pe care eram mai mai sa il apas, crezand ca asa il scot definitiv din lista de prieteni fictivi si din coltul de suflet de unde nu a plecat, de altfel, niciodata.
Dar aici a intervenit Bunutu. A stabilit El ca nu se mai poate asa ceva, ca poate tolera prostie, dar nu una infinita. Conlucrand cu acest Zuckerberg, care a pus butonul de “message” langa butonul de “unfriend”, mi-a dat ceea ce noi ardelenii numim “gandu’ de pe urma”. I-am scris “Salut!”, ca si acum multi ani, in locul “des-prietenirii”. Desigur ca ma temeam teribil ca dupa ce imi trece nebunia i-oi cere iar prietenia virtuala si nu mi-o mai da in veci, dar asta e tot alta poveste, trecem si peste ea.
Da, am inteles din nou ca pot trece ani fara sa vorbim, ca isi poate trai viata fiecare asa cum crede de cuviinta, ca putem iubi si trai unul fara altul, ca ne putem chiar si certa, dar momentul ala cand ochii ni s-au intalnit pentru prima data si ni s-au lipit iremediabil sufletele, nu ni-l poate lua nimeni. Nici chiar noi insine. L-am gasit la fel, tot al meu, indiferent cat timp si cata viata au trecut peste noi. M-a gasit la fel, indiferent ce a trecut intre timp peste sufletul meu. L-am regasit si mi-a fost acelasi prieten. A inteles, a ascultat, m-a susținut si a visat cot la cot cu mine. Si cand n-a inteles sau cand zilele au fost proaste si eu n-am mai stiut unde e lumina, a avut puterea sa ma lase sa fiu eu, chiar daca s-ar fi putut sa ma indepartez din nou, definitiv.
Dar de data asta nu-l mai pierd, asa cum l-am pierdut de atatea ori. De data asta nu mai pierd lumina si, daca da semne ca o pierde el, o sa ii amintesc de ziua magica in care Dumnezeu a zis “Voi!”, zi pe care am luat-o “for granted”, vorba lui Zuckerberg, prea mult timp. Sigur, suntem si am fost mereu cei mai buni prieteni. Dar la fel de sigura sunt azi ca doi oameni se pot iubi fara sa se atinga sau sa se sarute vreodata, ani si ani la rand.
Cred ca doi oameni se pierd si se regasesc, iar se pierd si iar se regasesc cand scopul Lui e ca, intr-un final, sa isi deschida ochii si sa inteleaga ca locul lor e mana-n mana, suflet în suflet. Cred ca fiecare Lucia are un Vasile al ei. Cred in el cum nu cred in mine si cred in noi. Nu pe Facebook, nici cand totul e roz. Cred in noi cand totul e gri si cred in mana lui cand totul va fi negru. Si el poate sa creada mereu in mana mea, care de data asta, ca niciodata, nu-l mai lasa sa se piarda.
Si da, la fix 20 de ani de când i-am lipit poza pe dulap, ani in care au trecut toate peste noi impreuna si peste fiecare in parte, ne si pupam. Ca sa nu va induca in eroare paragraful de mai sus 🙂 Si da, la fix 20 de ani de când i-am lipit poza pe dulap, de ieri este SOTUL MEU. De ieri, oficial, doi au devenit trei ♥
Le multumesc din suflet celor care ne-au facut ziua cununiei civile cu adevarat speciala, care au inteles sufletul nostrum si idea noastra de cununie boho-chic ♥
- coafura sau parutul de mireasa: prietena mea de suflet Latifa Scridon, un OM cum foarte rar mai intalnesti si pe care TREBUIE sa il pretuiesti zi de zi
- machiajul: Flavia Silaghi, cea careia Dumnezeu i-a dat pensule ca sa picteze
- buchetul de bujori si coronita-cea-mai-frumoasa: cele mai dragi floriste de la Infinty Flowers
- verighetele pe care inca nu ne vine sa credem ca le purtam: ZAHAV Jewelry
- unghiutele de mireasa: pretenuca mea Andra Pacurar, zana tuturor unghiutelor
- pozele cele mai frumoase si mai pe sufletul nostru: Ralu si Florin aka Rotund Perfect
- multumim Casa Boema,pentru ospitalitate, intelegere si cadrul perfect pentru pozele noastre
Va multumesc voua, cititorilor mei, de acum AI NOSTRI ♥ Ati fost langa mine mereu, in cei 11 ani de cand exista Teo’s Kitchen. La bine, la greu, mereu, zi de zi. Asa ca nu pot sa nu va impartasesc povestea noastra si fericirea noastra. Va multumim pentru gandurile bune, pentru fiecare like, pentru TOT ♥
Unde e Iubire, e Dumnezeu, e totul!
Va doresc sa nu pierdeti nicicand acest ACUM!
Știu că ești la vârsta la care deciziile sunt mature, că ești mamă, că ești fiică și nepoată (de bunici), știu că ai umblat și că te descurci în multe situații, dar eu tot „copilă” îți spun. Așadar, Copilă, să vă fie viața cu binecuvântat senin, cu bucurie și lumină, cu răbdare și încredere, așa încât, peste 50 de ani, la nunta de aur, să mă chemați și pe mine, uscat de zile, să mă bucur alături de voi, să mă bucur de toate cele pe care voi, în 3, de ce nu chiar și-n 4 (pe viitor) le veți fi zidit prin dragoste.
Mă bucur mult pentru voi!
Felicitari! Pentru curaj, pentru curajul de a iubi, pentru ca ai dat mesajele acelea atunci cand ai simtit cu adevarat. Felicitari pentru tot.
Va doresc sa aveti o viata frumoasa impreuna si sa va iubiti si sa va respectati 🙂
Va imbratisez cu drag.
Draga Teo,
CASA DE PIATRA! Ma bucur pentru tine foarte mult, desi nu te cunosc personal. Ti-am mai trimis un mesaj cand am simtit, din ceea ce ai scris, ca e unul din momentele acelea in care tu, cel care suferi, nu mai poti vedea viitorul intr-o lumina frumoasa. In astfel de momente ai nevoie de dragostea ce vine “din Univers” pentru a-ti da putere si a merge mai departe. Iata ca astazi am citit postarea ta si m-am bucurat foarte mult si mi s-a confirmat vorba aceea care spune ca intotdeauna iese soarele dupa furtuna. Important este sa nu deznadajduim. Te pup din Brasov si-ti doresc tot binele din lume!
Hai fetit ca plang in hohote, de au venit colegii sa ma intrebe ce am patit! Doamne ce bucurie si ce bine si frumos! Poveste cum rar am auzit, plina ca inima ta buna, cu de toate: bucurie, durere, maturitate si fericire deplina. C-asa e viata, plina de lectii. Ochi sa avem sa vedem, urechi sa auzim, inima sa simtim! Sa va tina bucuria asta toata viata si sa va priviti mereu cu stelute in priviri ca acum!
Cat de minunat, câtă emoție citindu-ti rândurile, ma regăsesc în povestea voastră, dar doar pana la jumătate, fiind ca nu au trecut decât 10 ani, probabil mai am vreo 10 de așteptat…
Va doresc multa fericire și sa recuperați anii pierduți departe unul de altul ♀️
Ce poveste frumoasa, Teo!
Sa va tina Bunutu mereu in palemele lui, sa fiti sanatosi si fericiti si mai ales sa va fiti intotdeaunua unul altuia cel mai bun prieten!
Nu stiu exact cine e Don Baxter (imi aduc aminte ca apare intr-un videoclip de-al lui Smiley, el o fi ? ..sa-mi scuzati ignoranta, voi Googali dupa ce scriu mesajul 🙂 ), insa va doresc multa sanatate, fericire si tot binele din lume!
Sunteti superbi. Casa de piatra si intelegere.
De toate ne-ai spus dar de rochie nu!!! E superba rochita si daca poti sa imi spui cine e autorul ei iti sunt recunoscatoare.
Să vă țină D-zeu numa în dragoste și iubire dragilor!!!!! Vă doresc viață frumoasă împreună!
Sa fiti fericiti, pt ca meritati!!
Tare faini sunteti toti 3!!
sa fie intr-un ceas bun! Sunteti minunati, toti trei!
Casa de piatra!
Felicitari!
Frumos! Emotionant! Ramai pe linia asta chiar si cand gatesti! O faci minunat!
Felicitări și aici,și eu Insta,peste tot! Felicitări!
Felicitari Teo si Sergiu ! :* Sa aveti parte de multa iubire si intelegere <3
Tare frumoasa povestea voastra, chiar pare ireala 🙂 dar asta e inca o dovada ca El e peste tot
si vegheaza asupra fiecarui om in parte !
Fericire !
Frumoasa povestea voastra! Casa de piatra, oameni frumosi! ☺
Casa de piatra! Sa va fie viata plina de bucurii!
Felicitari Teo, ma bucur din suflet ca “doi au devenit trei” , si cel mai frumos e ca Bunutu, destinul sau cum il chem eu :” ce-i al meu e pus deoparte” potriveste puzzle-ul fiecarei povesti de viata in asa fel incat sa fim fericiti si sa putem aprecia la adevarata valoare atunci cand fericirea bate la usa noastra. Felicitari si ” sa fie intr-un ceas bun si cu noroc!” . Faceti-i un cadou lui Luca : ” cand trei devin patru” …
Felicitari, casa de piatra. Ma bucur tare mult pentru voi. M-a emotionat foarte tare povestea voastra. Si poate in curand veti fi 4
Foarte frumoasa povestea de dragoste! Sa aveti noroc si numai de lucruri bune, sa aveti parte!
Felicitări, minunata doamna! Fiecare zi să va fie la fel de frumoasa!
Emoționat.
Asa ma bucur pentru voi, de parca ați fi cei mai buni prieteni ai mei, deși oarecum suntem prieteni virtuali. Ma bucur ca va găsiți liniștea unul la celalalt. Bunutu sa aibă grija de voi și de acum înainte și din cei 2 care au devenit 3, iubirea sa formeze din 3, 4.
Dumnezo va-mburde-n rai, tat impreuna.