Roma – Testaccio si bunatatile lui ascunse

Am ajuns cu bine la Roma, dar ma gandesc ca de asta v-ati prins deja 🙂 Hotelul Romulus e foarte simpatic si l-am gasit usor, de la aeroport am luat trenul pana la Tiburtina (un nod pentru mai multe mijloace de transport) si de acolo am luat autobusul 135, care ne-a lasat exact in fata hotelului. De aici plecam in fiecare zi sa vizitam Roma. Insa nu vreau sa va povestesc azi despre obiectivele turistice (o sa ajungem si acolo mai tarziu), pentru ca despre astea puteti citi oriunde… vreau sa va povestesc cum am luat Roma “la pas” si am vizitat azi Testaccio, un cartier al Romei, destul de aproape de centru, insa totusi atat de departe de haosul creat de turisti in jurul obiectivelor turistice (daca aveati impresia ca noi suntem galagiosi, inseamna ca nu ati vazut niciodata un grup de turisti adolescenti spanioli). De la Tiburtina am luat metroul si am mers pana la statia Piramide, iar de acolo pe jos. Prima oprire a fost la magazinul Volpetti, pe care il gasiti pe Via Marmorata si care este absolut incantator!

Magazinul e deschis din 1973 si pe fratii Volpetti i-am cunoscut in magazin, sunt mega simpatici si binevoitori si fara sa apuci sa le-o ceri, iti ofera degustari de branza, paine, salam sau produse de patiserie. Si ai ce degusta… pentru ca au undeva la 150 de tipuri de branza si cascaval, enorm de multe feluri de salam si dulciuri fel de fel. Am cumparat cate ceva si am pornit mai departe, spre masa de pranz.

Pranzul in cartier e foarte diferit de pranzul in centru, in primul rand pentru ca e liniste si iti alegi restaurantul linistit, fara a fi agasat de ospatari de diverse natii, care mai ca te trag de mana in restaurantul lor si iti propun oferte nemaivazute si happy hour care mai de care. Si unul din locurile in care se mananca foarte bine in Testaccio este restaurantul Da Bucatino, unde am mancat (cu mana pe inima va spun) cele mai bune paste cu scoici din toata viata mea.

Si cand credeam ca am murit si am ajuns in Rai, a urmat desertul, care a fost… cum ar zice Barney din How I Met Your Mother…Christmas in my mouth!!! O panna cotta delicioasa, cu fructe de padure.

Tot aici am mancat “Pollo romano ai pepperoni”, adica un pui cu ardei si sos de rosii si un tiramisu facut ca la carte.

Totul a fost minunat si ce mi-a placut e ca toti cei care ne-au servit au fost italieni, asa ca ne-au povestit despre mancare, despre traditii si mai ales, nu s-au uitat urat la noi cand am facut poze la tot! Este un loc unde as merge cu mare drag sa mananc din nou! Preturile sunt putin mai mari decat in centru, dar sincer, a meritat!!! Oricum, o masa completa cu desert si bauturi a fost 40 euro, deci mai mult decat rezonabil!

Dupa pranzul copios, a fost musai o plimbare si unde se plimba un foodie? In piata, bineinteles!!! Piata din Testaccio e destul de mare si gasiti tot ce va puteti inchipui, de la carne si peste proaspat si pana la conserve de tot felul. De cumparat nu am luat mare lucru, ca nu era chiar minunat sa le caram dupa noi prin Roma, dar de degustat am degustat diverse, pentru ca vanzatorii sunt mai mult decat draguti, mai ales daca le spui ca esti turist. Sincer, mi-a parut foarte rau ca nu am putut cumpara si gati chestii pe care nu le puteam aduce acasa 🙁

Au urmat apoi alte si alte plimbari, mai o oprire la cafea, mai una pe bordura, ca nu ne mai tineau picioarele si intr-un final, dupa vreo 3 ore asa, am ajuns la un alt loc foarte dragut in Testaccio, 00100 Pizza. Se numeste asa pentru ca 00 e tipul fainii folosite pentru preparatele lor si 100 e codul postal al Romei. La prima vedere, sincera sa fiu, nu am inteles ce poate fi asa special la un local de 2×2 metri, in care cu greu intra mai mult de 5-6 persoane, insa despre care s-a scris in New York Times, The Guardian & co.

Si totusi, cei de la New York Times nu-s chiar nebuni si este ceva foarte special la locul acesta: il Trapizzino, o pizza bianca inchisa la doua laturi si umpluta cu preparate specifice bucatariei romane. In functie de cat de mare e (este normale si piccolo), trapizzino este varianta “to go” a preparatelor complicate de la restaurante si desi e destul de scump (unul mic… si prin mic chiar zic MIC e 3,5 euro) merita toti banii. Noi am mancat trapizzino Pollo alla Cacciatora (un preparat tipic bucatariei Toscane si a zonei Lazio, devenit in timp unul dintre mancarurile specifice pentru zilele de duminica la Roma si are la baza pui, rosii, ceapa, vin alb si otet) si trapizzino Polpette al sugo (pulpe de pui cu diverse sosuri).

Insa nu doar trapizzino a fost inventat aici! In piticul local gasiti pizze inedite, ca Pizza Patate e Pancetta, Greenwich (cu mozzarella, Blu Stilton si reductie de vin Porto) sau Pizza in Bocca (un remake dupa saltimbocca alla romana: prosciutto crudo marinat in vin alb, salvie si mozzarella). Oricum, la fel ca si in cazul lui Da Boccatino, in local erau numai italieni si pentru mine, faptul ca localnicii apreciaza mancarea dintr-un anumit loc inseamna ca e cu adevarat buna. Si a fost!

As vrea sa va mai povestesc cate ceva azi, dar sincer ma dor picioarele mai rau decat as fi crezut vreodata ca e posibil si dupa ce am savurat Trapizzino pe o bancuta in parc, a urmat doar o luuuuunga tura de cumparaturi, despre care promit sa va spun zilele urmatoare. Pana una alta, daca vreti sa veniti la Roma, nu uitati sa dati un ochi pe www.vacantereduse.ro, unde gasiti oferte foarte bune pentru vacante la Roma si dupa ce ajungeti aici, nu uitati sa petreceti timp in cartierele Romei si nu doar in centrul turistic, pentru ca veti fi surprinsi de minunatiile care se ascund aici. Baci e abbracci!