Nu stiu exact cine a inventat zicala “la placinte inainte, la razboi inapoi” dar primul care a folosit-o in mod oficial, intr-o opera literara a fost cel care mi-a facut copilaria mai frumoasa – Ion Creanga, in povestea Harap Alb a dat un cu tot nou inteles placintei :) Sigur, de-a lungul vremii, gurmanzii au retinut mai degraba partea cu “la placinte inainte”, care este descrierea al 99% din pozele cu placinte postate pe internet si mai puitn partea cealalta, cu razboiul. Si eu? Eu nu fac exceptie, trebuie sa recunosc! Inca de mici, placintele au fost slabiciunea mea, cele facute de Buni in mod special, prajite in tepse.
De obicei, Buni alegea tema principala “placinte cu varza”, “placinte cu branza”, apoi framanta aluatul, intr-un “vailing” cum zicea ea, adica un vas foarte mare, in care sa incapa 2 kg de faina. Da da, Buni Sia nu se incurca la placinte cu jumatati de kilogram. Buni cand se pune pe copt...coace, da??? :) Apoi, framanta, cum numai ea stie sa framante, un aluat perfect de fiecare data, pe care il lasa la dospit nu doar pana isi dubla volumul, ci pana dadea pe dinafara vasului.
Intre timp, se ocupa de umplutura: daca erau placinte cu varza (cele mai populare in familie mea cand vine vorba de #HaiSaMancamImpreuna placinte) calea minim o tona de varza (glumesc, dar nu sunt nici departe de adevar) pentru ca buni e obisnuita sa faca umplutura cu placinte si nu placinte cu umplutura si, de fiecare daca cand cumparam o placinta astepta sa luam 2-3 imbucaturi ca sa ne spuna “no vezi? Astia numa’ la mijloc pun branza, nu cum va fac eu!” :) Calea varza si se apuca de placinte, apoi, pe final, pentru ca le umplea la refuz, ii mai ramanea cam un sfert din aluat si incepeau “placintele cu diverse”, in ordinea popularitatii in familie: cu silvoiz, adica magiun de prune, forte gros, cu foarte putin zahar si fiert musai in ceaun, branza de burduf sau cas de oaie, amestecate cu cozi de ceapa si marar si, la final, 2-3 placinte cu gem de caise, preferatele mele :)
Prima placinta era intotdeauna cea de test, din care aveam voie sa gustam toti, apoi, ni se inchide robinetul :) Pana nu se strangea un teanc de placinte suficient de mare pentru ca Buni sa nu simta ca munceste degeaba si “nu mai pridideste cu placintele” dar apoi, cand era spre final si vedeam cum scade si scade aluatul din vas, aseza masa si ne chema si pe noi toti :)
Toate aceste amintiri mi-au venit in minte cand am vazut fotografia cu placintele postata de Ralu pe Facebook folosind hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna si am vrut neaparat sa gatesc pentru voi Placinte cu branza si marar, asa invatam impreuna sa facem placinte pentru cei dragi, asa cum le faceau bunicile noastre :)
Intr-un bol mare, cernem faina si sarea. Separat, amestecam drojdia cu zaharul pana drojdia se topeste, apoi punem si o lingura buna de faina, amestecam si lasam 10-15 minute sa se odihneasca. Facem o gropita in faina si turnam amestecul de drojdie, amestecam cu o lingura de lemn, apoi turnam apa calduta, in fir subtire si framantam energic, pana avem un aluat foarte elastic, care nu se lipeste de peretii vasului. Putem pune, o data cu apa si 2-3 linguri de ulei in aluat. Cand aluatul e gata, il mutam intr-un bol curat, uns cu putin ulei, il acoperim cu un prosop curat si il lasam sa dospeasca 2 ore sau pana isi dubleaza volumul, intr-un loc caldut.
Intre timp, amestecam toate ingredientele pentru umplutura. Cand aluatul a dospit, pregatim plaseta, pe care o pudram cu faina, apoi rupem bucatele de aluat, putin mai mari decat o minge de ping-pong si le intindem intr-o foaie rotunda, cat de subtire putem ca sa nu se rupa. Punem 2 linguri bune de umplutura si o intindem pe placinta, lasand cca 1 cm pe margine. Strangem apoi marginile placintei in jurul umpluturii, la fel ca un plic, apoi intindem placinta cu sucitorul pentru a sigila bine maginile. Incingem foarte bine tigaia, punem cativa stropi de ulei si prajim placintele la foc mediu spre mic, pana sunt frumos rumenite pe ambele parti.
Cel mai mult imi plac placintele cu branza calde, unse cu o lingura de smantana :) Nu uitati sa le trimiteti celor dragi poze din timpul prepararii, sunt sigura ca nimeni nu va refuza invitatia voastra #HaiSaMancamImpreuna placinte! :)