Nu stiu daca postarea aceasta este atat despre reteta de lapte de pasare cat despre bunicul meu, cel mai drag bunic din lume – Bubu Doru. Laptele de pasare nu doar ca mi-a marcat mie copilaria, dar este un desert pe care am invatat sa il iubesc pentru ca mama mea il iubea atat de mult. Mi-a povestit ca bunicul meu il pregatea, de fiecare data cand aduceau de la Aschileu, de la tara, mai multe oua si lapte decat le trebuia. Tanti Anca, vecina si prietena mamei il intreba mereu pe Bubu “nenea Gurdeanu, cand mai faceti lapte de pasare?” si eu ii spunea mereu “Cand strang destule vrabiute, Anca!”
Mereu am crezut si eu ca asa se face laptele de pasare, exact ca laptele de vaca sau lapte de bivolita. Ulterior am inteles ca este o reteta, cu lapte, oua si vanilie, dintr-o carte. Cartea asta, atat de speciala pentru bunicul meu incat a legat-o el singur cand nu au mai tinut-o cotoarele, este acum la mine si este una dintre cartile de bucate de referinta din Romania, cam pe acelasi calapod cu Silvia Jurcovan – cartea de bucate a Sandei Marin, editia VI o am eu, din 1968. Bunicul meu a iubit-o mult si a gatit din ea, gatitul fiind una din activitatile care il relaxau in mod deosebit. Mai avea si alte activitati si pasiuni, una mai faina decat alta, de care imi amintesc cu drag si acum: Bunicul meu facea fotografii, multe fotografii si le developa el singur, isi facea un fel de camera obscura in baie si de cele mai multe ori, ma lua ca asistenta de productie. Bunicul meu lega carti, le coperta asa fumos cum vedeti ca a legat cartea Sandei Marin in poza de mai jos.
Avea un respect extraordinar pentru carti si nu suporta sa le vada “chinuite”, cu paginile rupte sau copertile dezlipite, asa ca le lega de unul singur, ca sa le prelungeasca viata. Bunicul meu respecta atat de mult cartile incat nu suporta sa gaseasca typo-uri sau traduceri gresite. Daca se intampla asta de mai multe ori in timp ce citea o carte, isi scotea masina de scris si rescria toata cartea. Corect. Fara greseli de tipar, indreptand si traducerile eronate. Bunicul meu si-a iubit atat de mult satul natal, Poarta, Jud. Mures, incat a scris o monografie a satulului, pentru care s-a documentat timp de 10 ani, in care a inregistrat toate babutele povestindu-i datini si traditii, a vorbit cu veteranii de razboi, a fotografiat straie populare si, a primit zeci de cadouri de la consateni, cum sunt “blidele” din poza de mai jos, de pe la 1947.
Bunicul meu a fost un om deosebit, nu pentru ca asa spun eu, ci pentru ca vad asta in ochii tuturor celor care vorbesc despre el. Este o stralucire speciala care apare in ochii oamenilor cand povestesc despre Teodor, Doru cum ii spuneam noi si pentru mine conteaza foarte mult faptul ca, desi au trecut 14 ani de cand nu mai e printre noi, sclipirea aceea inca e prezenta in ochii tuturor. Iar cand gatea el, toata lumea venea la masa cu un entuziasm de nedescris, nu stiu cat de dragul mancarii in sine si cat de dragul lui. De toate astea mi-a adus aminte fotografia postata de voi pe Facebook folosind hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna cu un “blid cu lapte de pasare”. Asa ca azi vreau sa impart cu voi reteta de lapte de pasare, asa cum ne invata Sanda Marin sa o gatim, aceeasi Sanda Marin care l-a invatat si pe el.
Mai intai punem la fiert laptele, miezul si teaca de la pastaia de vanilie si le lasam la foc mic, pana laptele incepe sa fiarba. Pana fierbe laptele, batem albusurile spuma, mai intai cu un praf de sare, apoi, pe masura ce spuma se intareste, adaugam si 100g zahar (jumatate din cantitatea de zahar din reteta) si continuam sa batem albusurile pana avem o spuma tare. Cand laptele incepe sa fiarba, tragem oala de pe foc si lasam laptele la foc foarte mic, astfel incat sa nu mai clocoteasca deloc si, cu o lingura mare (sau, si mai bine, cu ajutorul a doua linguri) facem canele de bezea, pe care le punem la fiert in lapte, cate 1-2 minute pe fiecare parte, intorcandu-le cu o spumiera. Scoatem apoi bulgarii de bezea si punem altii, cate 4-5 intr-o tura, pentru ca se umfla la fiert. Separat,frecam galbenusurile cu restul de zahar (100g) pana avem o crema ca o alifie. Adaugam si lingurita de faina si amestecam bine, astfel incat sa nu fie cocoloase. Strecuram deasupra laptele si amestecam bine cu telul. Punem totul pe foc, la foc mic si amestecand pana laptele incepe sa se lege si se ingroasa usor. Cand laptele cremos se racoreste, amstecam si o lingura de rom.
Asa cum doamna Sanda Marin insasi ne spune, va spun si eu voua “Pentru ca albusul sa ramana frumos crescut, de doua lucruri sa se tina seama: sa nu fiarba laptele in clocote mari cand se pune albusul si acesta sa nu se tina prea mult la foc”. Daca ati tinut cont de aceste doua lucruri si ati pus si un strop de dragoste in reteta voastra de lapte de pasare, nu va mai ramane decat sa ii chemati pe toti ce dragi la masa! #HaiSaMancamImpreuna Lapte de pasare! Este minunat cald, dar parca si mai si este dupa ce s-a racit complet si chiar a stat cateva ore bune la frigider.