Laura a postat pe Facebook o poza cu bomboanele de cocos facute in casa, folosind #HaiSaMancamImpreuna si automat mi-a trezit amintiri foarte dragi mie :) Imediat dupa ’90, cand au inceput sa apara bomboanele si batonele de ciocolata de toate felurile, eram atat de pasionati de ele incat efectiv traiam pentru asta :) Daca eram cuminti, era singura recompensa pe care ne-o doream. Daca eram rai, era singurul lucru pe care ne temeam ca nu o sa il mai primim :) Imi aduc aminte si acum cum ne-a trimis mama primul pachet din America, o cutie imensa cu tot felul de haine si dulciuri. Fratele meu, mai mare cu 5 ani decat mine, le-a impartit “frateste”: una mie, una tie, una pentru Buni si Bubu (bunicii nostri). Una mie, una tie, una pentru Buni si Bubu. Si tot asa pana la final, cand, uitandu-se direct in ochii mei, cu o convingere pe care mi-o amintesc si acum, mi-a zis “deci am impartit corect, da?”. Eu i-am raspuns cu aceeasi convingere “Da!”, apoi el a luat atat “portia” lui cat si cea a bunicilor si dus a fost :))
Chiar daca la impartirile “frateste” ieseam pe minus, Rares nu a mancat niciodata ceva fara sa imi ofere si mie. Mesele noastre in familie erau si sunt un prilje sa ne vedem, sa povestim si sa fim o familie, in adevaratul sens al cuvantului. Chiar si acum, cand locuim la distante considerabile unii fata de ceilalti, duminica este ziua noastra impreuna si de cele mai multe ori, mama pregateste felul principal si noi aducem desertul. In amintirea copilariei noastre pline de bomboane, la ultima noastra masa in familie am zis #HaiSaMancamImpreuna aceste delicioase bomboane de cocos, care se fac foarte simplu si pe care m-a ajutat pana si Luca sa le prepar, pentru ca sunt atat de simplu de facut :)
Intr-un bol mare, turnam laptele condensat, apoi punem 100g fulgi de nuca de cocos si 100g foi de napolitane, pe care le dam prin blender inainte, ca sa fie cat se poate de marunte. Amestecam bine bine, folosind o spatula, pana avem o pasta. Cu mainile usor umede, modelam bomboanele de cocos, punem in mijlocul fiecareia o migdala, apoi le dam prin nuca de cocos.
Poate fi mai simplu de atat? :) Eu zic ca nu! Dar bucuria din ochii lui Luca, nu doar cand le-a gustat dar mai ales cand l-am rugat sa ma ajute sa le prepar, a fost si este nepretuita pentru mine :) In zilele ploioase, in zilele de vacanta, in weekenduri si in momentele cand vreti sa va simtiti puii aproape, nu ezitati sa ii chemati sa va ajute in bucatarie. Cand gatiti impreuna si apoi cand va asezati cu totii la masa, se vor simti importanti, utili si vor avea sufletelul plin de amintiri frumoase legate de mama. Pentru ca asta inseamna o familie, sa mancam impreuna, sa vorbim, sa ne impartasim tot, sa stim ca suntem alaturi unii de altii oricand.
Toate astea inseamna pentru mine proiectul #HaiSaMancamImpreuna si astept in fiecare saptamana cu drag fotografiile cu mancarurile voastre preferate, pentru a le transforma in retete pentru intreaga familie aici, in sectiunea Din poza in farfurie de pe blog :) Deci nu uitati sa postati pozele cu mancare pe Facebook sau Instagram folosind #HaiSaMancamImpreuna, doar asa pot deveni vedete aici pe blog :)