Ca sa fim bine intelesi de la bun inceput, in lumea mea de gospo exista 3 tipuri de paste: paste, cele pe care le cumparam la cutie, pastele “uscate”, atat de accesibile tuturor si sincer, in functie de producator, unele sunt chiar ok. Apoi exista Pastele, cu P mare, care in mintea me de gospo sunt paste proaspete, pe care tot nu ne obosim noi sa le facem cu manutele noastre, dar in zilele noastre, in modern time-ul mamicii gospodine, le gasim la orice magazine mai mare la raioanele de produse fresh. Si, le-am lasat la urma ca sa ma pot desfasura asa cum simt in ceea ce le priveste, PASTELE, P-A-S-T-E-L-E facute in casa, de mana sau de mana+masina, de preferinta facute chiar de Buni Sia, musai musai cu sortul plin de faina si cu acelasi sucitor pe care il foloseste pentru orice tip de aluat de cand mi-o aduc eu aminte :) Acesta e primul lucru care mi-a venit in minte cand am vazut poza cu pastele: mainile lui Buni Sia, care intind aluatul pentru paste, doar ca buni le spune “taietei”, indiferent de forma pe care le-o da. Si taieteii lui buni au tot timpul minimul 6 galbenusuri si, nu stiu cum sunt alte bunici, dar aluat de paste mai subtire ca al ei… greu gasesti! In ultimii ani, de cand febra pastelor facute in casa m-a cuprins si pe mine, am rugat-o sa faca tagliatelle, adica fix pastele pe care le vedeti in poza, si, dupa ce i-am explicat despre ce vorbesc, a conchis, uitandu-se la mine peste ochelari “adica…taietei lati? Numa’ buni de facut cu branza de burduf?” :) Deci buni a inteles perfect, le-a executat cu maiestrie de bunicuta-bucatareasa-italianca si a reusit sa ne stranga pe toti in jurul mesei cu “macaroanele” ei mai ceva ca pe cosasi dupa o zi de munca! :)
In poza sunt tagliatelle Arrabiata, care se fac in maxim 15 minute sau putin mai mult decat timpul de fierbere al pastelor. Sau, asa cum spunea Cettina, bucatareasa care gatea pentru toata familia in serialul meu preferat cu care am crescut de cand eram mica, “pastele sunt gata pana spui 10 Ave Maria si, cand toata familia e la masa, dispar pana zici un Ingeras” :)
Mai intai punem la fiert apa pentru paste. In general, sa stiti ca italienii calculeaza 80g paste pentru fiecare mesean, iar cand le pun la fiert, folosesc cate 1 litru de apa pentru fiecare 100g paste. Deci noi punem la fiert 2 litri de apa cu putina sare si, pana asteptam sa fiarba apa, ne ocupam de sos :) Cand apa incepe sa fiarba, punem pastele si le lasam sa fiarba exact cu 1 minut mai putin decat scrie pe ambalaj, ca sa fim siguri ca sunt al dente.
Intr-o tigaie mare (si cand spun mare, chiar trebuie sa fie suficient de incapatoare, pentru sos si paste) incingem o lingura ulei de masline si calim ceapa tocata marunt, 1-2 minute sau pana e translucida, punem apoi si usturoiul si fulgii de chili (sau pepperoncini pe care ii macinam in mojar) si le calim impreuna cu ceapa inca 1 minut, amestecand des, ca sa nu se arda usturoiul, pentru ca devine amar :) Punem apoi cubuletele de rosii, sare, piper, oregano, busuiocul uscat si lasam sosul sa fiarba linistit pana fierb si pastele.
Cand pastele sunt fierte, le scoatem din apa cu un cleste special si le punem direct peste sos, in tigaie. De ce nu le trecem pe sub jet de apa rece inainte? Hai sa va spun un secret: nu clatim pastele fierte decat daca le folosim la salata de paste. Altfel, apa in care au fiert este plina de amidon si in primul rand putem sa o folosim pentru a subtia sau a ingrosa sosul pentru paste si in al doilea rand, scoase direct din apa in care au fiert, pastele au inca pe ele o pelicula de amidon, care ajuta sosul sa se lipeasca mult mai bine :)
Amestecam bine pastele si sosul Arrabiata, le punem pe platou si chemam pe toata lumea la masa, pentru ca… #HaiSaMancamImpreuna! :) Simplu, nu?