Nu pot sa va povestesc despre istorii cu sarmalute de la noi de acasa, pentru ca...as minti! De ce? Pentru ca la mine acasa la Cluj si la tara, la Aschileu, nu se fac mari “arogante” cand vine vorba de sarmale! Sarmalele sunt sfinte si nu experimentam cu retete nemaivazute, da? Asa spune batranii nostri si asa au facut si bunicii mei si apoi mama: varza dulce vara, varza murata toamna si de Craciun; sarmalele fara afumatura NU pot fi considerate sarmale (iar pinr afumatura a se citit ciolan afumat si/sau carnati de casa); sarmalele nu se condimenteaza cu mixuri de condimente din pliculete pe care scrie “sarmale”, ci numai cu sare, piper, paprika din cea buna, cimbru, marar; sarmalele nu-s sarmale daca nu se fierb in apa cu bulio de casa si nici daca nu se mananca alaturi de o smantana strasnica, din aceea in care sta lingura “teapana”. Sarmalele de Craciun si numai acelea se fierb impreuna cu “pisca” (“chisca” este termenul din DEX, dar in Ardeal a ajuns un pic altfel :) si de post sunt numai si numai sarmalele cu pasat.
Dar, toate aceste reguli ale sarmalelor, desi le pastrez si eu cu sfintenie, mai ales de sarbatori, cand vreau sa am acel “gust al Craciunului de alta data”, au devenit mai flexibile in bucataria mea, pentru ca...ce fel de gospodina as fi daca nu as experimenta? Si tocmai despre niste sarmalute “alternative” in famila mea, pe care eu le fac numai in perioadele de post, dar care au mereu succes, vreau sa va vorbesc azi – sarmalutele cu ciuperci. De ele mi-a adus aminte fotografia postata de Daniela Ionita pe Facebook, folosind hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna si retete lor vreau sa o impartasesc cu voi azi :)
Sa vorbim mai intai despre varza murata, pe care o cumparati sau o scoateti din butoiul cu varza al bunicilor sau parintilor si nu trebuie decat sa desprindeti frunzele de capatana de varza, sa le tineti cateva ore in apa pentru a nu fi prea sarate/acre, apoi sa le taiati nervurile mai groase, astfel incat sa avem frunze cat mai subtiti pentru sarmalele noastre. Si cum sunt obisnuita, tot de la noi din Ardeal cu sarmalute cat un deget, am taiat frunzele mai mari in doua.
Incepem prin a pregati compozitia: calim ceapa in putin ulei, pana e translucida. Adaugam apoi orezul si il calim impreuna cu ceapa pana devine transparent, apoi adaugam morcovii si ciupercile taiate cubulete. Curatam ciupercile de partea cu pamant a coditei si le stergem cu un servetel sau le indepartam si coaja. NU aruncam piciorusele, le folosim si pe ele. Amestecam bine, condimentam cu sare, piper, cimbru, boia si compozitia noastra pentru umplutura sarmalutelor e gata! :)
In frunzele pregatite deja, am rulat sarmalele. Am pus o lingura buna de compozitie (mai mult sau mai putin, functie de cat de mare e frunza de varza), apoi am impaturit 2 dintre colturi, am rulat sarmaluta si am impins usor capetele frunzei in interior, exact asa cum mi-a explicat Buni Sia ca a invatat cand era mica, de la socacitele de la nunti :) E foarte important sa nu indesati foarte tare sarmalele, ca sa nu “explodeze” la fiert, pe masura ce sa umfla orezul.
Pe fundul vasului roman (ceramic) sau pe fundul oalei in care fierbem sarmalele (pe plita sau la cupot), punem crengute de marar si cimbru, apoi un strat generos de varza tocata si acoperim totul cu cateva frunze de varza. Acesta e “patutul” pe care asezam primul rand de sarmale, pe care le putem deja sa incepem sa le fotografiem si sa le facem tuturor celor dragi pofta sa...#HaiSaMancamImpreuna. Peste primul strat de sarmale presaram cimbru si marar uscat, turnam putin bulion si continuam cu stratul de sarmale, oftand in sec (glumesc :) ca nu am pus si un pic de afumatura intre straturi :)
Timpul de fierbere al sarmalutelor cu ciperci este de o ora si jumatate, la foc mic, dar cum stiti voi ca timpul este relativ, cel mai bine e sa mergeti “pe gustate”, mai ales ca unii perfera sarmalele mai bine fierte, cu orezul foarte moale, iar altii mai crocante. Asa ca, am incredere in voi ca va veti da seama singuri cand sunt gata. Sa va fie de cel mai bine si #HaiSaMacamImpreuna sarmalute cu ciuperci!