Credeti ca ar trebui sa (mai) explicam de ce pizza are puterea aproape supra-naturala de a aduce oamenii impreuna? Sunt sigura ca stim cu totii si totusi… let me remind you :) Stiti serile acelea de weekend cand toata gasca se strange la un film sau la una-doua-trei ture de mima? Stiti momentul ACELA cand le e foame tuturor si 6 din 10 omuleti pronunta pizza in acelasi timp? Despre asta e vorba! Cand spui pizza, spui #HaiSaMancamImpreuna! Pentru ca pizza e construita de asa natura incat sa fie impartita! Cine a invetat feliile de pizza, la asta s-a gandit – vor fi pe o masa 5-6 pizza diferite si toata lumea va putea manca o felie de aici, una de acolo! Sau poate nu s-a gandit fix asa :) Dar eu asta vreau sa cred! Si ideea mea de “pizza aduce oamenii impreuna” a fost intarita de fotografia postata de @sorinaiordan cu hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna. Pizza si zacusca, bineinteles! :)
De ce sa facem pizza in casa? Simplu! Pentru ca pizza-making in sine poate deveni activitatea voastra din weekend cu familia sau prietenii. Eu merg pe aluatul facut simplu, in blender, in doar cateva minute. Apoi il lasati la frigider peste noapte si seara – pizza party! Pregatiti diverse ingrediente in boluri si un borcan maaaaare cu sos pentru pizza facut in casa, asa fiecare isi poate personaliza pizza asa cum doreste :)
Si, inspirata de poza voastra, am scos pizza noastra la plimbare! Nu prea departe de casa, dar nu asta conteaza. Conteaza ca am mancat impreuna, toti 3, in natura. Da, in natura din spatele blocului, pe banca. Si am simtit, pentru o jumatate de ora, ca nu mai exista nimeni si nimic, niciun task, nicio poza de editat, nicio emisiune de filmat. Doar familia mea si pizza noastra si in gandul si in sufletul meu am inteles de ce #HaiSaMancamImpreuna!
Aluatul de pizza
Acesta e cel mai simplu si mai rapid aluat de pizza pe care l-am facut vreodata. Si, desi sunt foarte multe retete pe aceeasi tema si am testat foarte, dar foarte multe dintre ele, acesta a ramas preferatul meu. Pizza iese perfect! Poate fi taiata felii usor, isi pastreaza forma, se coace uniform, poate fi folosit si pentru pizza cu blat mai subtire si pentru cea cu alaut mai pufos :) I just love it! Nu trebuie framantat foarte mult pentru ca folosim robotul de bucatarie! Mai intai amestecam drojdia, apa calduta si zaharul si le lasam 10-15 minute sa se odihneasca. Veti vedea ca amestecul incepe sa faca bulbuci, asta e perfect! Inseamna ca drojdia e buna. Daca nu…o luam de la capat! Drojdia uscata nu e neaparat sa fie amestecata cu apa, poate fi direct amestecata cu faina, dar aceasta e metoda pe care eu o folosesc de fiecare data si da rezultate, deci e neaparat sa o incercati.
In vasul robotului de bucatarie punem faina, sarea si uleiul de masline si le amestecam cateva secunde, pentru a fi bine omogenizate.
Turnam apoi amestecul cu drojdie, pornim robotul de bucatarie si il lasam sa isi faca magia :)
Aluatul e gata cand e omogen, elastic si de desprinde de peretii vasului.
Nu va faceti griji daca e inca lipicios cand il tineti intre degete, exact asta urmarim! Asta inseamna ca nu am pus prea multa faina si ca aluatul nu va fi prea tare. Oricum, dupa ce sta la dospit si il intindem pe masa tapetata cu faina, veti vedea ca e foarte usor de lucrat cu el, nu se lipeste si se modeleaza usor.
Mutam aluatul intr-un bol curat, uns cu putin ulei de masline, il acoperim si il lasam la dospit 2 ore intr-un loc caldut. De obicei eu il pun in cuptor, unde pornesc doar lumina. Dospeste minunat…la bec :)
Lasam aluatul sa dospeasca pana isi dubleaza volumul. Desigur, puteti s ail folositi imediat insa, dupa luna mea experienta ca pizzer-la-mine-acasa, am observat ca blatul iese mult mai bine daca las aluatul peste noapte in frigider, unde continua sa dospeasca in lumea lui si e fericit :)
Sosul de pizza facut in casa
Incingem o tigaie incapatoare si cand e fierbinte punem uleiul de masline si ceapa. Le calim pana ceapa e translucida.
Punem apoi cateii de usturoi, amestecam bine si lasam pe foc cateva secunde, avand grija ca usturoiul sa nu se arda, pentru ca atunci devine amar.
Punem apoi rosiile uscate si ierburile aromatice si lasam pe foc 1 minut, amestecand des, ca ierburile aromatice sa isi elibereze aroma.
Stingem totul cu vin si lasam cateva secunde pentru ca alcoolul din vin sa se evapore.
Adaugam pasta de tomate si apa, amestecam pana totul este omogen, condimentam cu sare si piper dupa gust si lasam totul la foc mediu 15 minute, amestecand din cand in cand.
Sosul pentru pizza facut in casa sta foarte bine la frigider cca o saptamana, dar ceva imi spune ca nu va fi cazul sa isi astepte randul in frigider, ci va fi devorat fara mila si combinat cu tot felul de ingrediente delicioase pe tot felul de pizza :)
Pentru blat, impatim aluatul in 3 parti egale, din care modelam 3 bile, pe care fie le intindem cu sucitorul fie le intindem cu mana, pe planseta pudrata cu faina. Aici se pot implica si piticii, care iubesc sa se joace cu aluat, aceasta plastelina comestibila, din care, care printr-o minune, iese pizza cu tot ce vor ei!
Modelam 3 discuri de dimensiunea tavilor in care coacem pizza si le pudram pe partea de jos cu faina de malai. Asezam cu grija blatul in tava, avand grija ca pe margini sa fie putin mai gros, ca sa faca, la coacere, marginea aceea specifica pizzei. Ungem aluatul cu sos, care, nu pentru ca e facut de mine sau ceva, dar este unul dintre cele mai bune sosuri de pizza pe care l-am mancat vreodata :)
La capitolul toping pentru pizza, numai imaginatia voastra e limita! Incepem cu mozzarella si continuam cu ce vrem noi :) Mie imi place foarte mult pizza cu multa mozzarella, gorgonzola, masline kalamata si apoi, cand pizza e gata, mult proscuito crudo si un pic de valeriana sau rucola :)
Coacem pizza 4-5 minute, in cuptorul incins la 220°C sau pe o treapta foarte inalta la cuptoarele pe gaz. Stim ca e gata cand e frumos rumenita si…arata ca o pizza pe care o mancam intai din ochi si abia apoi o feliem si o impartim cu cei dragi :)