Gris cu lapte – cred ca este una dintre retetele care nu doar ca ne duce cu gandul la copialrie, ci ESTE copilaria noastra. Mama ni-l facea cand ceream ceva dulce, era un fel de “desert de interventie”, dar foarte apreciat de fiecare data. Cred ca de foarte putine ori am mancat orez cu lapte la micul dejun, de obicei faceam seara, in special toamna si iarna, cand simteam nevoia sa avem “ceva caldut in stomacel” inainte de culcare. Cat grisul era inca firbinte (iubeam si iubesc si acum momentul acela in care toarna mama grisul fierbinte in farfuria adanca si se intinde asa, frumos di cremos cum este el) puneam deasupra dulceata sau pudram cacao...
Cat de dragi imi sunt toate amintirile acestea si va multumesc din suflet ca imi aduceti aminte de ele cu fotografiile pe care le postati pe #HaiSaMancamImpreuna :)
Punem laptele la fiert impreuna cu zaharul vanilat si miezul de la pastaia de vanilie. Cand laptele incepe sa fiarba, dam focul la minim, punem zaharul tos si mierea si incepem sa adaugam grisul in ploaie, treptat, amestecand bine bine cu telul in continuu. Lasam sa fiarba la foc minim, amestecand (da da, amestecatul in continuu este secretul pentru un gris reusit – nu se arde, nu se afuma, nu se lipeste de oala) 8-10 minute, apoi il putem turna in forme.
Nimeni nu poate refuza invitatia #HaiSaMancamImpreuna un gris cu lapte si dulceata de cirese, va promit! :)