Poate e mai greu sa strangi intreaga familie in jurul mesei cand in mijlocul ei troneaza un bol cu salata de rosii. Nu ma intelegeti gresit, salata de rosii rulz by all means :) Dar, din experienta mea de mamica, blogger culinar si “gazdoaie”, asa cum se spune la noi in Ardeal stapanei casei, responsabila de oaspeti, unde e vorba de carnita apetisanta...toata lumea fuge la masa!
Cand am vazut poza Sandrei cu platoul de costite, in primul si in primul rand i-am multumit bunului Dumnezeu ca sunt printre fericitii care STIU sa isi faca astfel de costite acasa si in al doilea rand, m-am gandit “asta da mancare de strans toata familia impreuna!”. De ce? Pentru ca, de cele mai multe ori, costitele se fac in cantitate mare. Doar nu o sa depunem ore de munca, sa marinam si sa glazuram cu sos barbeque o singura portie, nu? Pentru ca, asezate pe un platou, alaturi de cartofi prajiti si muraturi, costitele te indeamna sa le imparti cu cei dragi. Sa va strageti toti la masa, la pranz sau cina, si fiecare sa isi rupa bucatica lui de costita, sa o dea prin sos si sa o savureze in timp ce povesteste cum i-a fost ziua. Pentru ca, hai sa recunoastem, costitele sunt un preparat “messy” si chiar daca, de bunaseama, ni se aduc cutite si furculite, tot mai bine ne descurcam cu degetele, vorba cantecelului “am 10 degetele, ce-am voie sa fac cu ele?” Sa mananc costite? Da! Costite lipicioase? Da! Costite care efectiv se topesc in gura si nu imi ajung 10 servetele sa ma sterg pe maini si botic? Da!
Deci, pentru toate cele expuse mai sus, costitele cele lipicioase si atat de bine facute incat carnea cade de pe os si se topeste efectiv in gura…sunt cele mai bune in intimitatea mesei in familie, unde nu doar ne bucuram de o mancare satioasa delicioasa, dar stim ca nu ne judeca nimeni nici pentru cantitatea de costite mancate (cine zice ca o domnisoara poate manca doar 2 costite? Cine?!?!) si nici pentru manutele lipicioase de la final :) Costitele sunt, in mod cert, mai mult decat potrivite pentru #HaiSaMancamImpreuna.
Cum fac eu costitele? In primul si in primul rand, aleg cu grija carnea, costite proaspete, neafumate, cu 2-3 degete bune de carne pe ele. Apoi, cele mai bune costite sunt cele facute in slow cooker sau sous vide, dar noi ne adaptam, ca niste gospodine inventive ce suntem si le gatim la cuptor, insa le lasam la marinat peste noapte intr-un sos barbeque facut in casa, sosul meu secret, pe care vi-l impartasesc cu tot dragul si care se potriveste nu doar pentru costite, ci si pentru carnea de pui: aripioare, pulpe la gratar, piept de pui pe grill :)
Toate astea le punem intr-o craticioara cu fund dublu, le amestecam bine bine si le punem la fiert 15-20 minute, amestecan des, pana avem un sos foarte bine legat. Pe masura ce se raceste, sosul barbeque facut in casa, se mai ingroasa putin.
Ungem apoi costitele bine de tot, pe toate partile, cu sosul barbeque si le asezam intr-o punga cu fermoar sau o caserola inchisa ermetic si le lasam la frigider peste noapte (folosim cam jumatate din cantitatea de sos obtinuta din ingredientele de mai sus).
A doua zi, cand deja asteptarea si tensiunea legate de costite au cuprins toata familia si voi, ca niste gospodine bune ati avut grija sa le povestiti cum costitele stau la rece de atatea ore, cum se marineaza acolo in sosul ala minunat, cu miere si mirodenii, cum o sa fie atat de fragede ca o sa cada efectiv de pe os, le dati la cuptor :)
Asezati costitele intr-o tava tapetata bine cu hartie de copt, pentru ca sosul este foarte lipicios, si le dati la cuptorul incins la 130°C timp de 2 ore. In cele doua ore, le scoateti din cuptor o data la 15-20 min si le ungeti bine, pe toate partile cu sosul barbeque, folosind o pensula pentru patiserie. De fiecare data cand scoateti costitele pentru a le glazura, nu uitati sa le si intoarceti, ca sa fim siguri ca se rumenesc uniform si sa le faceti poze in cele mai “indecente” pozitii si cu cat mai mult sos la vedere, pe care sa le trimiteti tuturor celor care urmeaza sa vina la cina :) Dupa cele 2 ore, crestem temperatura la 200°C si le mai lasam la cuptor inca 20-25 minute, timp in care le mai glazuram de 2-3 ori.
Costitele merg foarte bine cu cartofi aurii, cartofi noi, din cei mici mici, pe care ii spalam fosrte bine, folsind o perie pecare o tinem numai pentru fructe si legume, ii fierbem intai in coaja, apoi ii taiem in sferturi, ii condimentam bine cu sare, piper, praf de usturoi si boia, apoi fie ii prajim, fie ii stropim cu putin ulei de masline si ii dam la cuptor pana sunt frumos rumeniti. Iar la capitolul muraturi, poate e momentul sa deschideti borcanul ACELA mare, cu muraturi asortate, puse de bunica pentru ocazii speciale si mesele mari in familie! :)