E ciudat cum mintea noastra face niste conexiuni la care nici nu ne asteptam! Nu o data mi s-a inatamplat sa folosesc un anumit gel de dus intr-o vacanta si apoi, peste ani, cand l-am mirosit din nou sa ma simt in aceeasi vacanta. Acelasi lucru l-am patit cu diverse melodii: m-au transpus in vremurile “acelea” in care piesa respectiva era la moda cu tot ce insemnau vremurile acelea: amintiri, oameni, sentimente. Dar cel mai des mi se intampla asta cand e vorba de mancare si mai ales cand e vorba de mancarurile care ne strangeau pe toti la masa. Cred ca, cel mai mult si mai mult, imi placeau serile de iarna, pentru ca vremea ne tinea in casa si oarecum ne “obliga” sa fim toti la cina impreuna. Si, ca la tot romanul care primea toamna de la tara cate un sac mare de cartofi de bunica sau matusa, cartofii erau mereu in meniul nostru.
Dar dintre toate cinele pe baza de cartofi, cartofii copti erau o incantare! Mama avea un procedeu pe care l-am pastrat pana in ziua de azi si l-am mostenit cu brio: spala bine cartofii, ii lasa cu coaja, apoi ii intepa peste tot cu o furculita, ca sa intrepatrunda bine la copt. Ii ungea cu ulei, nu era ulei de masline extra virgin pe vremea aceea, dar era ulei de floarea soarelui, de prima presa, din acela gros si foarte aromat, adus de la tara, de la Aschileu. O data bine unsi, ii condimenta cu sare, piper si boia si ii aseza in tava. Hartie de copt nu era, dar folosea un ziar pe care il uda bine inainte :) Printre cartofi, mama nu uita sa puna si cate un mar mare rosu, caruia ii scobea bine mijlocul si punea nuci, un pic de unt amestecat cu miere si un pic de scortisoara. Asa, ne facea si desertul si felul principal in aceeasi tava. Nu pot sa va explic cum era cand scotea tava din cuptor si o punea in mijlocul mesei, apoi crapa fiecare cartof si ii punea in mijloc o lingura buna de unt, una de smantana si un pic de sare si piper. Totul era delicios si nici macar nu era nevoie sa ne strige la masa, veneam singuri cand toata casa mirosea a cartofi si a mere coapte :)
De aceea, cand am vazut cartofii copti cu smantana si usturoi in poza Emiliei pe Facebook cu hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna, am stiut ca TREBUIE sa ii pregatesc pentru voi!
Mai intai spalam bine cartofii cu un burete, pe care e bine sa il tinem special in bucatarie pentru fructe si legume. E important sa spalam foarte bine cartofii, mai ales ca ii vom manca cu tot cu coaja, care o data coapta, e absolut delicioasa! Apoi, asa cum ne-a invatat mama Lucia, ii intepam cu furculita pe toate partile. Ii ungem apoi cu ulei de masline pe toate partile, apoi ii condimentam cu sare grunjoasa, piper si boia. Dupa ce “i-am uns cu toate alifiile”, ii asezam in tava sau direct pe gratar, in cuptorul incins la 200°C. Coacem cartofii 35-40 min sau pana furculita intra foarte foarte usor in cartofi.
Cat timp cartofii sunt la cuptor, noi pregatim sosul: incingem bine o tigaie mare si punem cubuletele de bacon, fara adaos de grasime, pentru ca vor lasa ele grasime. Cand sunt aproape rumenite, punem si usturoiul, dat pe razatoare, trecut prin presa de usturoi sau tocat fin din cutit. Lasam usturoiul sa se caleasca impreuna cu baconul, 1 minut, amestecand des. Nu lasam usturoiul sa se prajeasca pana se rumeneste, pentru ca devine foarte amar. Apoi tragem de pe foc, lasam sa se racoreasca putin si punem smantana. Amestecam bine bine.
Cand cartofii sunt copti, ii taiem in 4, dar nu pana jos, ci cat sa se deschida, exact ca o floare. Condimentam putin cu sare si piper mijlocul cartofilor, apoi punem o lingura generoasa din sosul de smantana, direct in cartofii fierbinti. D-E-L-I-C-I-O-S! :)
Nu uitati sa postati fotografiile cu mancarea voastra preferata, pe Facebook sau pe Instagram folosind hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna si eu gatesc reteta din spatele fotografiei, exact cum am facut cartofii copti ai Emiliei :)